3 definiții pentru bălăngăit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bălăngăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] Bălăbănit2.
bălăngăít s.n. (pop.) Faptul de a (se) bălăngăi. sil. -gă-it. /v. bălăngăi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂLĂNGĂNIT, BĂLĂNGĂIT sbst. Faptul de a bălăngă(n)i; sunetul clopotului de la gîtul calului sau al vitelor: se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță (LUNG.); bălăngăitul arămurilor, ca niște clopote dogite, împrăștie spaima în lungul ținuturilor (DLVR.) .
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: bălăngăit (adj.)
bălăngăit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)