16 definiții pentru bântui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

bântuí [At: (a. 1602), ap. HEM. 3210 / V: băn- / Pzi: bântui, (rar) -esc / E: mg bántani] 1-2 vti (Înv; mai ales d. oameni) A nu lăsa pe cineva în pace Si: a asupri, a prigoni. 3-4 vti (Înv; mai ales d. acțiunea unui spirit rău, un vis urât etc.) A întuneca mintea cuiva Si: a chinui, a tulbura. 5-6 (Rar; d. un miros neplăcut) A supăra. 7-8 vti (Înv; d. hoți, dușmani, monștri) A încălca un ținut (prin atacuri și năvăliri repetate) Si: a jefui. 9-10 vti (D. războaie, boli molipsitoare etc.) A da peste cineva Si: a face ravagii, a devasta. 11-12 vti (D. forțele naturii) A lovi repetat și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.) producând pagube. 13 vt (Îvr) A pune la încercare Si: a ispiti. 14 vt (Reg; în imprecații) A pedepsi.

BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

BÎNTUÍ, bî́ntui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un element al naturii, o calamitate etc.; fig. despre griji, necazuri; la pers. 3) A se abate cu furie, aducînd pagube, a face ravagii. ♦ Tranz. Viscolul bîntuie satele. 2. Tranz. (Înv., despre oameni) A pustii, a devasta; fig. a asupri, a oprima. – Magh. bántani.

A BÂNTUÍ bântuie intranz. (despre epidemii, fenomene ale naturii etc.) A se desfășura cu o mare putere, luând amploare (cauzând pierderi). /<ung. bántani

bântuì v. 1. a face mare pagubă, a vătăma, a strica: piatra a bântuit rău bucatele; 2. a infesta: Turcii bântuiră țara; 3. a pustii: ciuma bântue orașul. [Ung. BÁNTANI].

bîntui vb. IV. 1 tr., intr. (despre forțele naturii) A lovi repetat și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producînd pagube. După ce a bîntuit cît i-afost rînduiala, viscolul a stat (SADOV.). 2 tr. (despre boli, războaie, armate etc) A pustii, a devasta, a face ravagii. Ciuma a bîntuit prin Europa.(refl. pas.) Pe cînd Moldavia se bîntuia de războaie și de răscoale (C. NEGR.). 3 tr. (despre persoane; compl. indică țări, ținuturi, colectivități) A pustii, a devasta; a împila, a chinui, a asupri. Dumnezeu să te întărească în gîndul ce ai pus de a nu mai... bîntui norodul (C. NEGR.). ◊ Fig. Același vis îl bîntuia de mai multă vreme.(reg.; în imprec.) A pedepsi, a bate. Să (mă) bîntuie (Dumnezeu)! 4 intr. (despre mirosuri neplăcute) A supăra, a deranja. Un miros de ceapă bîntuie prin toată casa. 5 tr., intr. A cutreiera. Ce tot bîntui pe aici? ◊ Fig. Duhul regelui ucis bîntuia castelul. • prez.ind. bîntui, -iesc. /<magh. bántani.

BÎNTUÍ, bîntui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre, un element dezlănțuit al naturii, o epidemie, o pacoste, o nenorocire; fig. despre griji, necazuri) A se abate, cu furie și pentru o durată (relativ) mare, aducînd pagube; a face ravagii. Visez ca vijeliile cumplite Ce-au bîntuit în aste părți... [copiii] să le-auză numai povestite. BENIUC, V. 17. După ce-a bîntuit cît i-a fost rînduiala, viscolul a stat. SADOVEANU, P. M. 180. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic. CARAGIALE, O. VII 112. ◊ Tranz. (Cu privire la locul sau persoana care pătimește) Cite alte vești de-acestea nu bîntuie bordeiele răchițencelor. CAMILAR, N. I 336. In toată domnia noastră griji multe ne-au bîntuit [zise împăratul Kira]. SADOVEANU, D. P. 164. Chelbea bîntuie plășile Răcăciunii, Gîrlele și Bilieștii. IONESCU, P. 178. Jălania și tristețea bîntuiau acuma casa popii. ȘEZ. IV 186 ◊ Fig. - Țăranul... cu un singur cuvînt... arată furtuna ce-i bîntuie sufletul. GHEREA, ST. CR. II 244. ◊ Refl. pas. Pe cînd Moldavia se bîntuia de războaie și de răscoale, [Alexandru cel Bun] zidi aproape de biserică și un turn de piatră. NEGRUZZI S.I 213. 2. Tranz. (Învechit; subiectul este o persoană, complementul arată o țară, un ținut) A pustii, a devasta; (complementul indică o colectivitate) a împila, a asupri, a oprima. [Alexandru-vodă] bîntuia cumplit țara cu asuprelile sale. ISPIRESCU, M. V. 4. În tot cursul verii [posturile turcești de la Rahova] ne zădărise... bîntuind tare tîrgulețul nostru Bechetul și împrejmuirile lui. ODOBESCU, S. III 568. Dumnezeu să te întărească în gîndul ce ai pus de a nu mai... bîntui norodul. NEGRUZZI, S. I 151. (În basme și superstiții) Chimera... bintuia nouă țări împrejurul sălașului ei. ISPIRESCU, U. 121 După bucluc umbli, peste bucluc ai dat... Să te înveți tu de altă dată a mai bîntui oamenii, sarsailă spurcat ce ești. CREANGĂ, P. 306.

bîntuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ung. bántani; vsl. bantováti, bg. bantuvam). Vatăm, stric: grindina a bîntuit cerealele. Infestez: dușmaniĭ aŭ bîntŭit țara. Îs în acțiune vătămătoare: cĭuma bîntuĭe orașu. V. intr. Pe aicĭ bîntuĭe boala.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bântui (a ~) vb., ind. prez. 3 bântuie, imperf. 3 sg. bântuia; conj. prez. 3 să bântuie

bântuí vb., ind. prez. 1 sg. bântui, 3 sg. și pl. bântuie, imperf. 3 sg. bântuiá

bîntui (ind. prez. 3 sg. și pl. bîntuie)

bântuiu, -tue 3 ind., conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂNTUÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, tiraniza, urgisi.

bîntui vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TIRANIZA. URGISI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîntuí (-uiésc, ít), vb.1. A deranja, a supăra, a ofensa. – 2. A călca în picioare. – 3. A face stricăciuni. Mag. bántani „a deranja” (Cihac, II, 478; DAR; Gáldi, Dict., 84). Cuvîntul există și în sl. (bg. bantuvam, sb., cr., slov. bantovati,rut. bantowati: cf. Berneker 42), dar pare a proveni din mag. Miklosich, Wander., 12, crede că rut. provine din rom.Der. bînșag, s. n. (bălărie, hățiș, mărăcini); bîntuială, s. f. (supărare; stricăciune); bîntuitor, adj. (devastator).

Intrare: bântui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bântui
  • bântuire
  • bântuit
  • bântuitu‑
  • bântuind
  • bântuindu‑
singular plural
  • bântuie
  • bântuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bântui
(să)
  • bântui
  • bântuiam
  • bântuii
  • bântuisem
a II-a (tu)
  • bântui
(să)
  • bântui
  • bântuiai
  • bântuiși
  • bântuiseși
a III-a (el, ea)
  • bântuie
(să)
  • bântuie
  • bântuia
  • bântui
  • bântuise
plural I (noi)
  • bântuim
(să)
  • bântuim
  • bântuiam
  • bântuirăm
  • bântuiserăm
  • bântuisem
a II-a (voi)
  • bântuiți
(să)
  • bântuiți
  • bântuiați
  • bântuirăți
  • bântuiserăți
  • bântuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bântuie
(să)
  • bântuie
  • bântuiau
  • bântui
  • bântuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bântui, bântuiverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv unipersonal (Despre forțele naturii) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Visez ca vijeliile cumplite Ce-au bîntuit în aste părți... [copiii] să le-auză numai povestite. BENIUC, V. 17. DLRLC
    • format_quote După ce-a bîntuit cît i-a fost rînduiala, viscolul a stat. SADOVEANU, P. M. 180. DLRLC
    • format_quote Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic. CARAGIALE, O. VII 112. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre boli, războaie, năvăliri; figurat despre griji, necazuri) A face ravagii. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cîte alte vești de-acestea nu bîntuie bordeiele răchițencelor. CAMILAR, N. I 336. DLRLC
      • format_quote În toată domnia noastră griji multe ne-au bîntuit [zise împăratul Kira]. SADOVEANU, D. P. 164. DLRLC
      • format_quote Chelbea bîntuie plășile Răcăciunii, Gîrlele și Bilieștii. IONESCU, P. 178. DLRLC
      • format_quote Jălania și tristețea bîntuiau acuma casa popii. ȘEZ. IV 186. DLRLC
      • format_quote figurat Țăranul... cu un singur cuvînt... arată furtuna ce-i bîntuie sufletul. GHEREA, ST. CR. II 244. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Pe cînd Moldavia se bîntuia de războaie și de răscoale, [Alexandru cel Bun] zidi aproape de biserică și un turn de piatră. NEGRUZZI S.I 213. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit Asupri, chinui, devasta, oprima, pustii, împila. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Alexandru-vodă] bîntuia cumplit țara cu asuprelile sale. ISPIRESCU, M. V. 4. DLRLC
    • format_quote În tot cursul verii [posturile turcești de la Rahova] ne zădărise... bîntuind tare tîrgulețul nostru Bechetul și împrejmuirile lui. ODOBESCU, S. III 568. DLRLC
    • format_quote Dumnezeu să te întărească în gîndul ce ai pus de a nu mai... bîntui norodul. NEGRUZZI, S. I 151. DLRLC
    • format_quote în basme în superstiții După bucluc umbli, peste bucluc ai dat... Să te înveți tu de altă dată a mai bîntui oamenii, sarsailă spurcat ce ești. CREANGĂ, P. 306. DLRLC
    • format_quote în basme în superstiții Chimera... bîntuia nouă țări împrejurul sălașului ei. ISPIRESCU, U. 121. DLRLC
    • 2.1. regional În imprecații: bate, pedepsi. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Să (mă) bântuie (Dumnezeu)!. DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.