3 intrări

Articole pe această temă:

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

azuriu, ~ie [At: NEGRUZZI, I 195 / Pl: ~ii / E: azur + -iu] 1-4 sn, a (Culoare) care bate în azur (2, 4). 5-6 a, sn (Care are) culoarea albastru-verzui. 7-8 sn Ca azurul (2, 4).

AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu.

AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru deschis; bleu. – Azur + suf. -iu.

AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. De culoarea azurului; albastru-deschis. [Rîurile] scoborîndu-se din naltele piscuri... șerpuiesc... desfășurînd undele lor azurii, sub razele călduroase ale soarelui. ODOBESCU, S. 1 23. În baie azurie Sicilia se scaldă. ALECSANDRI, P. III 75. ◊ (Substantivat) Urme scămoșate de nori albicioși împietriseră în liniștea văzduhului, pătînd din loc în loc azuriul cerului. MIHALE, O. 441.

AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru-deschis. – Din azur + suf. -iu.

AZURÍU, -ÍE adj. (adesea s.) Albastru-deschis, ca azurul. [azur + -iu, cf. fr. azuré].

AZURÍU ~íe (~íi) Care este de culoarea cerului; albastru-deschis; ca azurul; bleu. /azur + suf. ~iu

azuriu a. de coloarea cerului senin: pe marea azurie.

ALBÁSTRU, -Ă, albaștri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ◊ Expr. Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. ◊ Albastru de metilen = colorant albastru (1) folosit în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru (1). ◊ Compuse: albastru-azuriu = albastru (1) cu nuanțe azurii; albastru-deschis = albastru (1) mai puțin intens. – Lat. albaster (albus).

*azúr, -ă adj. (it. azzuro, azur, fr. azur, lazulită, sp. azul, albastru, d. ar. al azurd, pers. lazvard, lazurd, lağurd, lazulită. V. lapis-lazuli, lazur). Albastru ca ceru. S. n., pl. urĭ. Coloarea albastră: azuru ceruluĭ. – Fals azurat orĭ azuriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

azuríu1 adj. m., f. azuríe; pl. m. și f. azuríi

azuríu2 s. n., art. azuríul

azuríu s. n., art. azuríul

azuríu adj. m., f. azuríe; pl. m. și f. azuríi

albástru-azuríu adj. m., pl. albáștri-azuríi, art. albáștrii-azuríii; f. albástră-azuríe, pl. albástre-azuríi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AZURIU adj. bleu, (înv.) havaiu. (De culoare ~.)

Intrare: azuriu (adj.)
azuriu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • azuriu
  • azuriul
  • azuriu‑
  • azurie
  • azuria
plural
  • azurii
  • azuriii
  • azurii
  • azuriile
genitiv-dativ singular
  • azuriu
  • azuriului
  • azurii
  • azuriei
plural
  • azurii
  • azuriilor
  • azurii
  • azuriilor
vocativ singular
plural
Intrare: azuriu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • azuriu
  • azuriul
  • azuriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • azuriu
  • azuriului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: albastru-azuriu
albastru-azuriu adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albastru-azuriu
  • albastrul-azuriul
  • albastră-azurie
  • albastra-azuria
plural
  • albaștri-azurii
  • albaștrii-azuriii
  • albastre-azurii
  • albastrele-azuriile
genitiv-dativ singular
  • albastru-azuriu
  • albastrului-azuriului
  • albastre-azurii
  • albastrei-azuriei
plural
  • albaștri-azurii
  • albaștrilor-azuriilor
  • albastre-azurii
  • albastrelor-azuriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

azuriu (adj.)

  • exemple
    • [Râurile] scoborîndu-se din naltele piscuri... șerpuiesc... desfășurînd undele lor azurii, sub razele călduroase ale soarelui. ODOBESCU, S. 1 23.
      surse: DLRLC
    • În baie azurie Sicilia se scaldă. ALECSANDRI, P. III 75.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Azur + sufix -íu.
    surse: DEX '09 DN

azuriu (s.n.)

  • 1. Culoare azurie.
    surse: DEX '09 un exemplu
    exemple
    • Urme scămoșate de nori albicioși împietriseră în liniștea văzduhului, pătînd din loc în loc azuriul cerului. MIHALE, O. 441.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Azur + sufix -íu.
    surse: DEX '09

albastru-azuriu

  • 1. Albastru cu nuanțe azurii.
    surse: DEX '09

etimologie: