2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autentica v vz autentifica

auténtic, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 113 / V: (grî) avt- / Pl: ~ici, ~ice / E: lat authenticus, fr authéntique] 1 Sigur. 2 Adevărat. 3 Garantat. 4 De netăgăduit. 5 A cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială. 6 A cărui autoritate este recunoscută. 7 Recunoscut ca propriu unui autor sau unei anumite epoci. 8 (Jur; d. un act) A cărui certitudine e garantată de un act oficial, de o formalitate legală Cf omologat, legalizat,

autentifica vtr [At: ȘINCAI, HR. I, 359/6 / V: (îrg) ~tica / P: a-u~ / Pzi: autentific / E: fr autentifier] 1 A face să devină autentic. 2 A legaliza.

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Jur.) (Despre acte) Întocmit legal. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.

AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic; a legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.

AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic; a legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială, de netăgăduit (v. sigur, adevărat, veritabil, neîndoielnic, incontestabil); recunoscut ca propriu unui anumit autor sau unei anumite epoci. Întreaga operă a marelui poet rus [Pușkin] este... redată publicului sovietic în întregime, cu restabilirea, după texte autentice, a pasajelor tăiate pe vremuri de cenzura țaristă. STANCU, U.R.S.S. 107. ♦ (Despre acte) Care a fost întocmit sau învestit cu formele legale de către un funcționar competent în exercițiul funcțiunii sale. Testament autentic. – Pronunțat: a-u-.

AUTENTIFICÁ, autentific, vb. I. Tranz. (Cu privire la acte) A garanta ca autentic, a întări, a învesti cu formele legale. V. legaliza. Autentific o copie a certificatului de căsătorie. – Pronunțat: a-u-.

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit sau învestit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Fr. authentique (lat. lit. authenticus).

AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic, a învesti un act cu formele legale. V. legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.

AUTÉNTIC, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, evident, de netăgăduit; al cărui autor este incontestabil; original. ♦ (Despre acte) Întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. [Pron. a-u-. / cf. it. autentico, lat. authenticus, gr. authentikos – de netăgăduit < authentes – autor].

AUTENTIFICÁ vb. I. tr. A face ca un act să devină autentic, a-i da caracter de autenticitate. [Pron. a-u-, p. i. autentífic. / cf. fr. authentifier, germ. authentifizieren].

AUTÉNTIC, -Ă adj. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut. ◊ (despre acte) întocmit cu toate formele legale. (< fr. authentique, lat. authenticus)

AUTENTIFICÁ vb. tr. a face ca un act să fie autentic. (după fr. authentifier)

AUTÉNTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este conform cu adevărul, cu realitatea; veridic; veritabil. Fapte ~ce. 2) (despre acte) Care a fost întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. Un testament ~. [Sil. a-u-] /<lat. authenticus, gr. authentikós

A AUTENTIFICÁ autentífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza. /<fr. authentifier, germ. authentifizieren

autentic a. 1. sigur, a cărui autoritate nu poate fi contestată: operă autentică; 2. învestit cu formele legale: act autentic. ║ adv. într’un mod autentic.

*auténtic, -ă adj. (vgr. authentikós, d. authéntes, garant). În formele cerute de lege: act autentic. Sigur, adevărat: fapt autentic. Adv. În mod autentic.

*autentífic, a v. tr. (d. autentic și -fic ca’n modific; fr. authentiquer, germ. authentifizieren). Fac autentic, legalizez.

arată toate definițiile

Intrare: autentic
autentic adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autentic
  • autenticul
  • autenticu‑
  • autentică
  • autentica
plural
  • autentici
  • autenticii
  • autentice
  • autenticele
genitiv-dativ singular
  • autentic
  • autenticului
  • autentice
  • autenticei
plural
  • autentici
  • autenticilor
  • autentice
  • autenticelor
vocativ singular
plural
Intrare: autentifica
  • silabație: a-u-
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autentifica
  • autentificare
  • autentificat
  • autentificatu‑
  • autentificând
  • autentificându‑
singular plural
  • autentifică
  • autentificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autentific
(să)
  • autentific
  • autentificam
  • autentificai
  • autentificasem
a II-a (tu)
  • autentifici
(să)
  • autentifici
  • autentificai
  • autentificași
  • autentificaseși
a III-a (el, ea)
  • autentifică
(să)
  • autentifice
  • autentifica
  • autentifică
  • autentificase
plural I (noi)
  • autentificăm
(să)
  • autentificăm
  • autentificam
  • autentificarăm
  • autentificaserăm
  • autentificasem
a II-a (voi)
  • autentificați
(să)
  • autentificați
  • autentificați
  • autentificarăți
  • autentificaserăți
  • autentificaseți
a III-a (ei, ele)
  • autentifică
(să)
  • autentifice
  • autentificau
  • autentifica
  • autentificaseră
autentica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autentic

etimologie:

autentifica autentica

etimologie: