3 intrări

45 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÁUGUST1 s. m. A opta lună a anului; gustar. [Pr.: au-] – Din lat. augustus.

AUGÚST2, -Ă, auguști, -ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. Imagine augustă. [Pr.: au-] – Din lat. augustus, fr. auguste.

augúst2, ~ă [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 181/1 / Pl: ~uști, ~e / E: lat augustus, fr auguste] 1 sm Titlu de cinste dat de senatul roman împăratului Octavian. 2 sm (Pex) împărat. 3-4 smf, a (Titlu de cinste) dat membrilor familiei domnitoare. 4 a Preamărit2. 5 a (Pex) Împărătesc. 6 a (Fig) Maiestuos. 7 a Impunător.

august1 sms [At: NEGRUZZI, S. I, 330 / A: august / V: agost, ~ru, avg~ / E: lat augustus] Numele lunii a opta a anului Si: (pop) gustar, (înv) măsălariu[1], secerar.

  1. Varianta măsălariu nu figurează în dicționar. Alte surse indică măsălar. gall

ÁUGUST1 s. m. invar. A opta lună a anului; gustar. – Din lat. augustus.

AUGÚST2, -Ă, auguști, -ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. Imagine augustă. – Din lat. augustus, fr. auguste.

ÁUGUST1 s. m. Numele celei de a opta luni a anului, între iulie și septembrie. Ca luna august Voi plînge cu jerbe de stele. BENIUC, V. 63. A venit în vara aceea, pe la august, și cinstita holeră de la 48. CREANGĂ, A. 14. – Pronunțat: au-gust.

AUGÚST2, -Ă, auguști, -ste, adj. (Epitet dat altădată monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare, astăzi numai ironic) Preamărit, preaînălțat, slăvit. Prăpastia dintre țară și dinastie e așa de adîncă, gheața așa de groasă, că de s-ar plănui descotorosirea țării de rege nu s-ar găsi supus care să-și verse sîngele pentru augustul suveran. COCEA, P. 27. Exemplul dat de augustul meu strămoș, Caiu Ulpiu Traian. ODOBESCU, S. III 31. ◊ (Poetic) Care impune respect, maiestos, măreț, impunător. [Un vînător] surprinse... Sihastrul cuib al acvilei auguste. TOMA, C. V. 294. Din culmile auguste ale munților, pe care începeau să cadă palori, de ametistă, se lăsa insinuant frigul nopții. GALACTION, O. I 101. A timpilor eroici imagină augustă. ALECSANDRI, P. A. 162. – Pronunțat: au-gust.

ÁUGUST1 s. m. A opta lună a anului; (pop.) gustar. – Lat. lit. augustus.

AUGÚST2, -Ă, auguști, -ste, adj. (Epitet dat altădată monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestos, măreț, impunător. – Lat. lit. augustus.

AUGÚST s.m. Titlu de onoare dat de senatul roman împăratului Octavian; (p. ext.) cezar, împărat. // adj. (Titlu dat odinioară monarhilor sau principilor) preaînălțat, slăvit, preamărit. ♦ (Fig.) maiestuos, impunător. [Pron. au-gust. / < lat. augustus].

AUGÚST, -Ă adj. 1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit. 2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător. (< fr. auguste, lat. augustus)

ÁUGUST m. A opta lună a anului; gustar. [G.-D. lui august.; Sil au-] /<lat. augustus

AUGÚST ~stă (~ști, ~ste) 1) (în adresări către un monarh, un principe etc.) Care este cu renume; preamărit; slăvit. 2) Care trezește admirație. Imagine ~stă. /<lat. augustus

august a. venerabil, demn de respect, maiestos: al timpilor eroici imagine augustă AL.

August m. numele primului împărat roman, titlu onorific dat de senat lui Octaviu, nepotul lui Cezar (63 a. Cr.-14 d. Cr.), purtat apoi și de succesorii săi. Domnia lui August fu ilustrată de cei mai mari poeți ai timpului (Horațiu, Virgiliu, Ovidiu), de unde numirea de secolul lui August.

August m. a opta lună a anului numită de popor Gustar. [Tr. (Abrud) Agust = lat. pop. AGUSTUS (lat. clasic AUGUSTUS)].

August m. numele mai multor principi germani: AUGUST II, elector de Saxonia, ales rege al Poloniei în 1697, învins și detronat de Carol XII (1670-1733); AUGUST III, fiul celui precedent, rege al Poloniei (1733-1763).

áŭgust m., gen. al luĭ (din forma maĭ veche Avgust, d. ngr. ávgustos, lat. Augústus). Numele luniĭ a opta (numită așa în onoarea împăratuluĭ Augúst). – Și Augúst ca formă maĭ noŭă.

*aŭgúst, -ă adj. (lat. augustus, d. augére, a mări. V. adaug). Venerabil, măreț, care impune respect (epitet suveranilor și altora): augusta luĭ persoană.

ogust[1] sm vz august

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

*August/(lat.) Augustus (Au-) (împărat) s. propriu m.

august2 (au-) s. m., g.-d. lui august; abr. aug.; VIII/.08./-08-

august1 (au-) adj. m., pl. auguști; f. augustă, pl. auguste

áugust s. m. invar. (sil. au-), g.-d. art. lui áugust; abr. aug., simb. VIII (și:. 8./-8-)

augúst adj. m. (sil. au-), pl. augúști; f. sg. augústă, pl. augúste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AUGÚST adj. v. grandios, imperial, impunător, împărătesc, maiestos, măreț, preamărit, preaslăvit, slăvit.

ÁUGUST s. (pop.) gustar, măsălar, secerar. (Luna ~.)

AUGUST s. (pop.) gustar, măsălar, secerar. (Luna ~.)

august adj. v. GRANDIOS. IMPERIAL. IMPUNĂTOR. ÎMPĂRĂTESC. MAIESTOS. MĂREȚ. PREAMĂRIT. PREASLĂVIT. SLĂVIT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

augúst, , auguști, -te, adj. (liv.) Împărătesc, maiestos: „…pentru augusta casa domnitoare austriacă…” (Koman, 1937: 44). – Din lat. augustus, fr. auguste (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

23 AUGUST 1. Com. în jud. Constanța; 5.456 loc. (1991). 2. Com. în jud. Tulcea; 1.327 loc. (1991).

AUGUST (Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus), primul împărat roman (27 î. Hr.-14 d. Hr.). Nepot și fiu adoptiv al lui Cezar. Creator, alături de Antonius și Lepidus al celui de-al doilea triumvirat (43 î. Hr.); guvernator al provinciilor din Occident (40 î. Hr.). După Bătălia de la Actium (31 î. Hr.) a devenit unicul stăpîn al Imp. Roman. Reorganizator al administrației și armatei, A. a promovat științele și artele, înconjurîndu-se de cei mai iluștri poeți ai timpului („Secolul lui Augustus”). Noua formă de guvernămînt instituită de A., principatul, reprezintă începutul sistemului monarhic la Roma.

AUGUST, electori de Saxa și regi ai Poloniei. Mai importanți: 1. A. II, elector (1694-1733) și rege (1697-1706 și 1709-1733). A participat la Războiul Nordului (1700-1721) împotriva Suediei, ca aliat al Rusiei. 2. A. III, elector și rege (1733-1763). În timpul lui s-a accentuat anarhia feudală din Polonia.

AUGUST, 23 august 1944, ziua declanșării loviturii de stat care a dus la retragerea României din alianța cu Germania și ralierea la coaliția Națiunilor Unite, alături de care armata română a luptat pînă la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial (9 mai 1945). Între 1948 și 1989, 23 august a fost sărbătoarea națională a statului român.

CAROL AUGUST, duce de Saxa-Weimar (1758-1815) și mare duce (1815-1828). A sprijinit dezvoltarea artei și literaturii, acordînd protecție lui Goethe, Schiller, Wieland, Herder ș.a.

FREDERIC AUGUST I cel Drept, elector, sub numele de F.-A. III (din 1763) și rege al Saxoniei (1806-1827). După înfrângerea Prusiei la Jena (1806), a trecut de partea lui Napoleon I, de la care a primit titlul de rege, și apoi de mare duce al Marelui Ducat al Varșoviei.

HISTORIA AUGUSTA, culegere de biografii ale împăraților romani, de la Adrian (117-138) până la Numerian (283-284), inclusiv uzurpatorii. Apărută la sfârșitul sec. 4 sau la începutul sec. 5. Deși controversată, constituie unul dintre cele mai importante izvoare ale istoriei Imp. Roman pentru sec. 2-3.

Intrare: august (adj.)
august2 (adj.) adjectiv
  • silabație: au-gust info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • august
  • augustul
  • augustu‑
  • augustă
  • augusta
plural
  • auguști
  • auguștii
  • auguste
  • augustele
genitiv-dativ singular
  • august
  • augustului
  • auguste
  • augustei
plural
  • auguști
  • auguștilor
  • auguste
  • augustelor
vocativ singular
plural
Intrare: august (lună)
  • silabație: au-gust info
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • august
  • augustul
  • augustu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • august
  • augustului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agost
  • agostul
  • agostu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • agost
  • agostului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avgust
  • avgustul
  • avgustu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • avgust
  • avgustului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agostru
  • agostrul
  • agostru‑
plural
  • agoștri
  • agoștrii
genitiv-dativ singular
  • agostru
  • agostrului
plural
  • agoștri
  • agoștrilor
vocativ singular
plural
Intrare: August / Augustus
nume propriu (I3)
  • August
nume propriu (I3)
  • Augustus
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

august, augustăadjectiv

  • 1. Ca epitet dat monarhilor și persoanelor din familiile domnitoare: preamărit, preaînălțat, slăvit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prăpastia dintre țară și dinastie e așa de adîncă, gheața așa de groasă, că de s-ar plănui descotorosirea țării de rege nu s-ar găsi supus care să-și verse sîngele pentru augustul suveran. COCEA, P. 27. DLRLC
    • format_quote Exemplul dat de augustul meu strămoș, Caiu Ulpiu Traian. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
  • 2. figurat Care impune respect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Imagine augustă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Un vânător] surprinse... Sihastrul cuib al acvilei auguste. TOMA, C. V. 294. DLRLC
    • format_quote Din culmile auguste ale munților, pe care începeau să cadă palori de ametistă, se lăsa insinuant frigul nopții. GALACTION, O. I 101. DLRLC
    • format_quote A timpilor eroici imagină augustă. ALECSANDRI, P. A. 162. DLRLC
etimologie:

augustsubstantiv masculin

  • 1. A opta lună a anului, între iulie și septembrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM MDA2 NODEX
    • format_quote Ca luna august Voi plînge cu jerbe de stele. BENIUC, V. 63. DLRLC
    • format_quote A venit în vara aceea, pe la august, și cinstita holeră de la 48. CREANGĂ, A. 14. DLRLC
  • comentariu abreviere aug.; VIII / .08. / -08- DOOM 2
etimologie:

August / Augustussubstantiv propriu masculin, nume propriu

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic