atenuát¹ sn [At: MDA ms / P: ~u-a~ / Pl: ~uri / E: atenua] (Rar) 1 Subțiere. 2-4 Atenuare (2-4).

atenuat², ~ă a [At: GRECESCU, FL. 52 / P: ~u-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: atenua] 1 Subțiat². 2 Ușurat². 3 Căruia i s-a micșorat intensitatea. 4 Căruia i s-a redus importanța.

ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc.). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. A cărui gravitate sau intensitate este mai puțin accentuată; ușurat, scăzut, micșorat. – Pronunțat: -nu-at.

ATENUÁT, -Ă adj. Micșorat, slăbit, moderat. ♦ (Bot.; despre un organ) Care se subțiază treptat. [< atenua].

atenua vtr [At: DA ms / P: ~nu-a / Pzi: ~uez / E: fr atténuer, lat attenuare] 1-2 A (se) subția, a (se) face mai slab. 3-4 A (se) ușura de o suferință. 5-6 A (se) micșora intensitatea unui fenomen. 7-8 A (se) reduce importanța unui fapt.

ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora, a reduce intensitatea sau gravitatea unui fapt; a scădea, a modera. – Pronunțat: -nu-a.

ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea sau gravitatea unui fapt; a reduce, a scădea, a modera. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Fr. atténuer (lat. lit. attenuare).

ATENUÁ vb. I. tr. A micșora, a slăbi, a modera, a ușura (puterea, intensitatea unui fenomen, a unui fapt etc.). [Pron. -nu-a. / < fr. atténuer, lat., it. attenuare].

ATENUÁ vb. tr. a micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. (< fr. atténuer, lat. attenuare)

A SE ATENUÁ se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni, fenomene etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea în intensitate; a se amortiza; a slăbi; a dilua. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

A ATENUÁ ~éz tranz. A face să se atenueze; a amortiza; a slăbi; a dilua. ~ durerea. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

atenuà v. a face mai puțin grav, a micșora puterile, a slăbi.

*atenuéz v. tr. (fr. atténuer, d. lat. attenuare. V. extenuez). Slăbesc, micșorez, ușurez: starea de beție nu atenuĭază vina.

atenuát adj. m. (sil. -nu-at ), pl. atenuáți; f. sg. atenuátă, pl. atenuáte

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atenueáză (sil. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. atenuéze; ger. atenuând (sil. -nu-ând)

atenua (u-a) (ind. prez. 1 sg. atenuez, 3 sg. și pl. atenuează, 1 pl. atenuăm)