2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atenuát1 sn [At: MDA ms / P: ~u-a~ / Pl: ~uri / E: atenua] (Rar) 1 Subțiere. 2-4 Atenuare (2-4).

atenuat2, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 52 / P: ~u-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: atenua] 1 Subțiat2. 2 Ușurat2. 3 Căruia i s-a micșorat intensitatea. 4 Căruia i s-a redus importanța.

ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc.). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. A cărui gravitate sau intensitate este mai puțin accentuată; ușurat, scăzut, micșorat. – Pronunțat: -nu-at.

ATENUÁT, -Ă adj. Micșorat, slăbit, moderat. ♦ (Bot.; despre un organ) Care se subțiază treptat. [< atenua].

atenua vtr [At: DA ms / P: ~nu-a / Pzi: ~uez / E: fr atténuer, lat attenuare] 1-2 A (se) subția, a (se) face mai slab. 3-4 A (se) ușura de o suferință. 5-6 A (se) micșora intensitatea unui fenomen. 7-8 A (se) reduce importanța unui fapt.

ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora, a reduce intensitatea sau gravitatea unui fapt; a scădea, a modera. – Pronunțat: -nu-a.

ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea sau gravitatea unui fapt; a reduce, a scădea, a modera. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Fr. atténuer (lat. lit. attenuare).

ATENUÁ vb. I. tr. A micșora, a slăbi, a modera, a ușura (puterea, intensitatea unui fenomen, a unui fapt etc.). [Pron. -nu-a. / < fr. atténuer, lat., it. attenuare].

ATENUÁ vb. tr. a micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. (< fr. atténuer, lat. attenuare)

A SE ATENUÁ se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni, fenomene etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea în intensitate; a se amortiza; a slăbi; a dilua. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

A ATENUÁ ~éz tranz. A face să se atenueze; a amortiza; a slăbi; a dilua. ~ durerea. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

atenuà v. a face mai puțin grav, a micșora puterile, a slăbi.

*atenuéz v. tr. (fr. atténuer, d. lat. attenuare. V. extenuez). Slăbesc, micșorez, ușurez: starea de beție nu atenuĭază vina.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atenuát adj. m. (sil. -nu-at ), pl. atenuáți; f. sg. atenuátă, pl. atenuáte

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atenueáză (sil. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. atenuéze; ger. atenuând (sil. -nu-ând)

atenua (u-a) (ind. prez. 1 sg. atenuez, 3 sg. și pl. atenuează, 1 pl. atenuăm)

arată toate definițiile

Intrare: atenuat
atenuat adjectiv
  • silabație: -nu-at
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atenuat
  • atenuatul
  • atenuatu‑
  • atenua
  • atenuata
plural
  • atenuați
  • atenuații
  • atenuate
  • atenuatele
genitiv-dativ singular
  • atenuat
  • atenuatului
  • atenuate
  • atenuatei
plural
  • atenuați
  • atenuaților
  • atenuate
  • atenuatelor
vocativ singular
plural
Intrare: atenua
  • silabație: -nu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • atenua
  • atenuare
  • atenuat
  • atenuatu‑
  • atenuând
  • atenuându‑
singular plural
  • atenuea
  • atenuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atenuez
(să)
  • atenuez
  • atenuam
  • atenuai
  • atenuasem
a II-a (tu)
  • atenuezi
(să)
  • atenuezi
  • atenuai
  • atenuași
  • atenuaseși
a III-a (el, ea)
  • atenuea
(să)
  • atenueze
  • atenua
  • atenuă
  • atenuase
plural I (noi)
  • atenuăm
(să)
  • atenuăm
  • atenuam
  • atenuarăm
  • atenuaserăm
  • atenuasem
a II-a (voi)
  • atenuați
(să)
  • atenuați
  • atenuați
  • atenuarăți
  • atenuaserăți
  • atenuaseți
a III-a (ei, ele)
  • atenuea
(să)
  • atenueze
  • atenuau
  • atenua
  • atenuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atenuat

etimologie:

  • vezi atenua
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

atenua

etimologie: