atenuare sf [At: DA ms / P: ~u-a~ / Pl: ~ări / E: atenua] 1 Subțiere. 2 Ușurare de o suferință Si: (rar) atenuat¹ (2). 3 Micșorare a intensității unui fenomen Si: (rar) atenuat¹ (3). 4 Reducere a importanței unui fapt Si: (rar) atenuat¹ (4).

ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de a atenua; ușurare, scădere, micșorare a intensității sau gravității unui fapt. – Pronunțat: -nu-a-.

ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua. [Pr.: -nu-a-]

ATENUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Micșorare a intensității sau amplitudinii undelor progresive la trecerea printr-un mediu. ♦ Mărime caracteristică pentru scăderea unui semnal de telecomunicații. [< atenua].

*atenuáre f. Acțiunea de a atenua.

atenua vtr [At: DA ms / P: ~nu-a / Pzi: ~uez / E: fr atténuer, lat attenuare] 1-2 A (se) subția, a (se) face mai slab. 3-4 A (se) ușura de o suferință. 5-6 A (se) micșora intensitatea unui fenomen. 7-8 A (se) reduce importanța unui fapt.

ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora, a reduce intensitatea sau gravitatea unui fapt; a scădea, a modera. – Pronunțat: -nu-a.

ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea sau gravitatea unui fapt; a reduce, a scădea, a modera. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Fr. atténuer (lat. lit. attenuare).

ATENUÁ vb. I. tr. A micșora, a slăbi, a modera, a ușura (puterea, intensitatea unui fenomen, a unui fapt etc.). [Pron. -nu-a. / < fr. atténuer, lat., it. attenuare].

ATENUÁ vb. tr. a micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. (< fr. atténuer, lat. attenuare)

A SE ATENUÁ se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni, fenomene etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea în intensitate; a se amortiza; a slăbi; a dilua. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

A ATENUÁ ~éz tranz. A face să se atenueze; a amortiza; a slăbi; a dilua. ~ durerea. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

atenuà v. a face mai puțin grav, a micșora puterile, a slăbi.

*atenuéz v. tr. (fr. atténuer, d. lat. attenuare. V. extenuez). Slăbesc, micșorez, ușurez: starea de beție nu atenuĭază vina.

atenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuắrii (-nu-ă-); pl. atenuắri

atenuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. atenuării (sil. -nu-ă-); pl. atenuări

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atenueáză (sil. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. atenuéze; ger. atenuând (sil. -nu-ând)