atenuare sf [At: DA ms / P: ~u-a~ / Pl: ~ări / E: atenua] 1 Subțiere. 2 Ușurare de o suferință Si: (rar) atenuat¹ (2). 3 Micșorare a intensității unui fenomen Si: (rar) atenuat¹ (3). 4 Reducere a importanței unui fapt Si: (rar) atenuat¹ (4).

ATENUARE, atenuări, s. f. Acțiunea de a atenua; ușurare, scădere, micșorare a intensității sau gravității unui fapt. – Pronunțat: -nu-a-.

ATENUARE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua. [Pr.: -nu-a-]

ATENUARE s.f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Micșorare a intensității sau amplitudinii undelor progresive la trecerea printr-un mediu. ♦ Mărime caracteristică pentru scăderea unui semnal de telecomunicații. [< atenua].

*atenuáre f. Acțiunea de a atenua.

atenuare (desp. -nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuării (desp. -nu-ă-); pl. atenuări

atenuare (-nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuării (-nu-ă-); pl. atenuări

atenuare s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. atenuării (sil. -nu-ă-); pl. atenuări

ATENUARE s. calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ intensității vântului.)

ATENUARE s. calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ intensității vîntului.)