2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asortare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: asorta] 1 Formare a unui tot armonios din obiecte diverse puse laolaltă Si: asortat1. 2 Aprovizionare cu mărfuri diverse Si: asortat1. 3 Potrivire (ca nuanță, ca mărime etc.) Si: asortat1.

ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a (se) asorta.V. asorta.

ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a (se) asorta.V. asorta.

ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a asorta. 1. Potrivire. Asortarea culorilor. 2. Aprovizionare din belșug cu mărfuri variate. Asortarea cu mărfuri a magazinelor de stat.

ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a (se) asorta.

ASORTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) asorta. [< asorta].

asortá [At: DA / Pl: ~téz / E: fr assortir] 1 vt A pune laolaltă diverse obiecte pentru a forma un tot armonios. 2 vt A aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate. 3 vr A se potrivi (ca nuanță, ca mărime etc.) Si: (pop) a se lovi.

ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir.

ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir.

ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. 1. A pune, a așeza laolaltă diferite lucruri pentru a forma un tot armonios. N-a știut cum să asorteze culorile.Refl. Pălăria aceasta se asortează bine cu haina. 2. A aproviziona un centru de desfacere cu mărfuri variate necesare consumului. A asorta magazinele.

ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. 1. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). 2. A aproviziona un centru de desfacere cu mărfuri variate. – După fr. assortir.

ASORTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a așeza la un loc diferite lucruri în vederea formării unui tot armonios. ♦ (refl.) A se potrivi. 2. A aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate. [< fr. assortir].

ASORTÁ vb. I. tr. 1. a așeza la un loc diferite lucruri pentru a forma un tot armonios. 2. a aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate. II. refl. a se potrivi, a se armoniza. (< fr. assortir)

A SE ASORTÁ se ~eáză intranz. (despre obiecte, culori variate, haine etc.) A se afla în armonie perfectă; a fi în concordanță deplină; a se armoniza; a se potrivi; a cadra; a concorda. /<fr. assortir

A ASORTÁ ~éz tranz. 1) A face să se asorteze; a armoniza; a potrivi. 2) (magazine) A aproviziona cu mărfuri variate. /<fr. assortir

asortà v. 1. a pune laolaltă persoane sau lucruri cari se potrivesc; 2. a aproviziona cu mărfuri.

*asortéz v. tr. (fr. assortir, d. sorte, fel). Reunesc lucrurĭ saŭ persoane care se potrivesc: a asorta stofe, florĭ, oaspețĭ. Aprovizionez: a asorta o prăvălie. V. refl. Mă potrivesc: aceste colorĭ se asortează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asortáre s. f., g.-d. art. asortắrii; pl. asortắri

asortáre s. f., g.-d. art. asortării; pl. asortări

asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză

asortá vb., ind. prez. 1 sg. asortéz, 3 sg. și pl. asorteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASORTÁRE s. armonizare, combinare, potrivire. (~ culorilor.)

arată toate definițiile

Intrare: asortare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asortare
  • asortarea
plural
  • asortări
  • asortările
genitiv-dativ singular
  • asortări
  • asortării
plural
  • asortări
  • asortărilor
vocativ singular
plural
Intrare: asorta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asorta
  • asortare
  • asortat
  • asortatu‑
  • asortând
  • asortându‑
singular plural
  • asortea
  • asortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asortez
(să)
  • asortez
  • asortam
  • asortai
  • asortasem
a II-a (tu)
  • asortezi
(să)
  • asortezi
  • asortai
  • asortași
  • asortaseși
a III-a (el, ea)
  • asortea
(să)
  • asorteze
  • asorta
  • asortă
  • asortase
plural I (noi)
  • asortăm
(să)
  • asortăm
  • asortam
  • asortarăm
  • asortaserăm
  • asortasem
a II-a (voi)
  • asortați
(să)
  • asortați
  • asortați
  • asortarăți
  • asortaserăți
  • asortaseți
a III-a (ei, ele)
  • asortea
(să)
  • asorteze
  • asortau
  • asorta
  • asortaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asortare

  • 1. Acțiunea de a (se) asorta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi asorta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

asorta

  • 1. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • N-a știut cum să asorteze culorile.
      surse: DLRLC

etimologie: