10 definiții pentru distona destona


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTONÁ, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ Spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare.

DISTONÁ, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ Spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare.

distona vi [At: IBRĂILEANU, S. 153 / V: (îvr) des~ / Pzi: ~nez / E: ger distonieren, it distonare] 1 A fi în dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; d. sunete) A suna fals.

DISTONÁ, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi (cu cineva sau cu ceva). Ridicătura de un violet palid distona cu celălalt pămînt gălbui, strîns ca în gheare de tufe de peliniță și tulpini veștede de diferite buruieni. CĂLUGĂRU, O. P. 55. În lumea asta mică și vie [a gării], nu făceau pată supărătoare și nu distonau decît pasagerii obișnuiți. POPA, V. 209.

DISTONÁ vb. I. intr. A fi neconcordant, în neconcordanță, în dezacord, a nu se potrivi. [P.i. 3, 6 -nează. / < germ. distonieren].

DISTONÁ vb. intr. a fi neconcordant, a fi în dezacord, a nu se potrivi. ◊ (despre sunete muzicale) a suna fals. (< it. distonare)

A DISTONÁ ~éz intranz. 1) A fi în distonanță; a dezacorda; a discorda. 2) (despre sunete) A suna fals. /<it. distonare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distoná (a ~) vb., ind. prez. 3 distoneáză

distoná vb., ind. prez. 3 sg. distoneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A distona ≠ a armoniza, a se asorta

Intrare: distona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • distona
  • distonare
  • distonat
  • distonatu‑
  • distonând
  • distonându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • distonea
(să)
  • distoneze
  • distona
  • distonă
  • distonase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • distonea
(să)
  • distoneze
  • distonau
  • distona
  • distonaseră
destona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distona destona

  • 1. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dezacorda discorda antonime: armoniza asorta 2 exemple
    exemple
    • Ridicătura de un violet palid distona cu celălalt pămînt gălbui, strîns ca în gheare de tufe de peliniță și tulpini veștede de diferite buruieni. CĂLUGĂRU, O. P. 55.
      surse: DLRLC
    • În lumea asta mică și vie [a gării], nu făceau pată supărătoare și nu distonau decît pasagerii obișnuiți. POPA, V. 209.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare (Despre sunete muzicale) A suna fals.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: