2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. și: asfíxie] – Din fr. asphyxie.

asfixíe sf [At: SADOVEANU, N. F. 73 / P: ~xi-e / Pl: ~ii / E: fr asphyxie] 1 Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, inhalării de gaze toxice, ca simptom al unor boli etc. 2 Moarte prin asfixie (1).

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie.

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare, de strangulare); înăbușire, sufocare. Am răsuflat adînc, ca după un început de asfixie. SADOVEANU, N. F. 73.

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare etc.); înnăbușire, sufocare. – Fr. asphyxie (< gr.).

ASFIXÍE s.f. Oprire a respirației (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii și moartea; înăbușire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsației].

ASFIXÍE s. f. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare. (< fr. asphyxie, gr. asphyxia)

ASFIXÍE ~i f. Oprire a respirației datorită otrăvirii cu gaze, înecului sau strangulării; sufocare. [G.-D. asfixiei] /<fr. asphyxie

asfixie f. suspendarea respirațiunii și starea de moarte aparentă (prin cufundare, strangulare).

*asfixíe f. (vgr. asphyxía). Sufocare, înădușire, suprimarea respirațiuniĭ. – Ĭa se produce pin înecare saŭ gîtuire și pin respirarea gazurilor vătămătoare, decĭ din lipsa aeruluĭ. Se poate une-orĭ însufleți un asfixiat expunîndu-l la aer liber, dezbrăcîndu-l, suflîndu-ĭ aer în plămînĭ și frecîndu-l, ca să înceapă sîngele a circula. Alte-orĭ e bine să i se lase sînge de la braț.

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

asfixia vtr [At: DA / P: ~xi-a / Pzi: ~iez / E: fr asphyxier] 1-2 A provoca sau a suferi o asfixie (1). 3-4 (Pex) A omorî sau a muri prin asfixie (1).

ASFIXIÁ, așfixiez, vb. I. Tranz. A înăbuși, a curma respirația cuiva; a provoca moartea cuiva prin asfixie. ◊ Refl. S-a asfixiat din lipsă de oxigen. – Pronunțat: -xi-a.

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înnăbuși, a (se) sufoca. [Pr.: -xi-a] – Fr. asphyxier.

ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].

ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier)

A SE ASFIXIÁ mă ~éz intranz. A suferi o asfixie; a se înăbuși; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

A ASFIXIÁ ~éz tranz. A face să se asfixieze; a înăbuși; a sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

asfixià v. 1. a cauza asfixia; 2. a se sinucide prin asfixie.

*asfixiéz v. tr. (fr. asphyxier). Ucid pin asfixie, sufoc, înăduș.

arată toate definițiile

Intrare: asfixie
  • pronunție: asfixie, asfixie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfixie
  • asfixia
plural
  • asfixii
  • asfixiile
genitiv-dativ singular
  • asfixii
  • asfixiei
plural
  • asfixii
  • asfixiilor
vocativ singular
plural
Intrare: asfixia
  • silabație: -xi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asfixia
  • asfixiere
  • asfixiat
  • asfixiatu‑
  • asfixiind
  • asfixiindu‑
singular plural
  • asfixia
  • asfixiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asfixiez
(să)
  • asfixiez
  • asfixiam
  • asfixiai
  • asfixiasem
a II-a (tu)
  • asfixiezi
(să)
  • asfixiezi
  • asfixiai
  • asfixiași
  • asfixiaseși
a III-a (el, ea)
  • asfixia
(să)
  • asfixieze
  • asfixia
  • asfixie
  • asfixiase
plural I (noi)
  • asfixiem
(să)
  • asfixiem
  • asfixiam
  • asfixiarăm
  • asfixiaserăm
  • asfixiasem
a II-a (voi)
  • asfixiați
(să)
  • asfixiați
  • asfixiați
  • asfixiarăți
  • asfixiaserăți
  • asfixiaseți
a III-a (ei, ele)
  • asfixia
(să)
  • asfixieze
  • asfixiau
  • asfixia
  • asfixiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asfixie

  • 1. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sufocare înăbușire un exemplu
    exemple
    • Am răsuflat adînc, ca după un început de asfixie. SADOVEANU, N. F. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

asfixia

  • 1. A provoca sau a suferi o asfixie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: sufoca înnăbuși
    • 1.1. prin extensiune A omorî sau a muri în urma unei asfixii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • S-a asfixiat din lipsă de oxigen.
        surse: DLRLC

etimologie: