8 definiții pentru sufocare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFOCÁRE, sufocări, s. f. Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – V. sufoca.

SUFOCÁRE, sufocări, s. f. Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – V. sufoca.

sufocare sf [At: CORNEA, E. I., 25/22 / Pl: ~cări / E: sufoca] 1 Pierdere a respirației datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator Si: asfixie (1), asfixiere (1), înăbușeală, înăbușire, înecare, sugrumare (4), (rar) înecăciune, (îvp) năbușire, (înv) împresurare, (rar) sufocație (1). 2 (Pex) Omorâre ori moarte prin lipsă de aer Si: asfixie (2), asfixiere (2), înăbușeală, înăbușire, înecare, sugrumare (1), (rar) înecăciune, (îvp) năbușire, (înv) împresurare, (rar) sufocație (2). 3 (Spc) Astm (1). 4 (Fig) Împiedicare a dezvoltării, a cursului, a manifestării unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. Si: frânare (5), inhibare, înăbușire, oprire. 5 (Fig) Pierdere, pe moment, a respirației în urma unei emoții, a unei stări de spirit deosebite Si: înăbușire, (rar) sufocație (3), sugrumare (4).

SUFOCÁRE, sufocări, s. f. Faptul de a se sufoca; înăbușire.

SUFOCÁRE s.f. Faptul de a (se) sufoca; sufocație. [< sufoca].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sufocáre s. f., g.-d. art. sufocắrii; pl. sufocắri

sufocáre s. f., g.-d. art. sufocării; pl. sufocări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUFOCÁRE s. 1. v. asfixiere. 2. v. dispnee.

SUFOCARE s. 1. asfixie, asfixiere, înăbușire, înecare, sufocație, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzație de ~.) 2. (MED.) dispnee, înecăciune, (pop.) năduf.

Intrare: sufocare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufocare
  • sufocarea
plural
  • sufocări
  • sufocările
genitiv-dativ singular
  • sufocări
  • sufocării
plural
  • sufocări
  • sufocărilor
vocativ singular
plural

sufocare

etimologie:

  • vezi sufoca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN