14 definiții pentru asfixie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. și: asfíxie] – Din fr. asphyxie.

asfixíe sf [At: SADOVEANU, N. F. 73 / P: ~xi-e / Pl: ~ii / E: fr asphyxie] 1 Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, inhalării de gaze toxice, ca simptom al unor boli etc. 2 Moarte prin asfixie (1).

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie.

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare, de strangulare); înăbușire, sufocare. Am răsuflat adînc, ca după un început de asfixie. SADOVEANU, N. F. 73.

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare etc.); înnăbușire, sufocare. – Fr. asphyxie (< gr.).

ASFIXÍE s.f. Oprire a respirației (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii și moartea; înăbușire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsației].

ASFIXÍE s. f. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare. (< fr. asphyxie, gr. asphyxia)

ASFIXÍE ~i f. Oprire a respirației datorită otrăvirii cu gaze, înecului sau strangulării; sufocare. [G.-D. asfixiei] /<fr. asphyxie

asfixie f. suspendarea respirațiunii și starea de moarte aparentă (prin cufundare, strangulare).

*asfixíe f. (vgr. asphyxía). Sufocare, înădușire, suprimarea respirațiuniĭ. – Ĭa se produce pin înecare saŭ gîtuire și pin respirarea gazurilor vătămătoare, decĭ din lipsa aeruluĭ. Se poate une-orĭ însufleți un asfixiat expunîndu-l la aer liber, dezbrăcîndu-l, suflîndu-ĭ aer în plămînĭ și frecîndu-l, ca să înceapă sîngele a circula. Alte-orĭ e bine să i se lase sînge de la braț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!asfixíe/asfíxie s. f., art. asfixía/asfíxia, g.-d. art. asfixíei/asfíxiei; pl. asfixíi/asfíxii, art. asfixíile/asfíxiile

asfixíe s. f., art. asfixía, g.-d. art. asfixíei; pl. asfixíi, art. asfixíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASFIXÍE s. asfixiere, înăbușire, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzație de ~.)

ASFIXIE s. asfixiere, înăbușire, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzație de ~.)

Intrare: asfixie
  • pronunție: asfixie, asfixie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfixie
  • asfixia
plural
  • asfixii
  • asfixiile
genitiv-dativ singular
  • asfixii
  • asfixiei
plural
  • asfixii
  • asfixiilor
vocativ singular
plural

asfixie

  • 1. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sufocare înăbușire un exemplu
    exemple
    • Am răsuflat adînc, ca după un început de asfixie. SADOVEANU, N. F. 73.
      surse: DLRLC

etimologie: