2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asfixia vtr [At: DA / P: ~xi-a / Pzi: ~iez / E: fr asphyxier] 1-2 A provoca sau a suferi o asfixie (1). 3-4 (Pex) A omorî sau a muri prin asfixie (1).

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

ASFIXIÁ, așfixiez, vb. I. Tranz. A înăbuși, a curma respirația cuiva; a provoca moartea cuiva prin asfixie. ◊ Refl. S-a asfixiat din lipsă de oxigen. – Pronunțat: -xi-a.

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înnăbuși, a (se) sufoca. [Pr.: -xi-a] – Fr. asphyxier.

ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].

ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier)

A SE ASFIXIÁ mă ~éz intranz. A suferi o asfixie; a se înăbuși; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

A ASFIXIÁ ~éz tranz. A face să se asfixieze; a înăbuși; a sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier

asfixià v. 1. a cauza asfixia; 2. a se sinucide prin asfixie.

asfixíe sf [At: SADOVEANU, N. F. 73 / P: ~xi-e / Pl: ~ii / E: fr asphyxie] 1 Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, inhalării de gaze toxice, ca simptom al unor boli etc. 2 Moarte prin asfixie (1).

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. și: asfíxie] – Din fr. asphyxie.

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie.

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare, de strangulare); înăbușire, sufocare. Am răsuflat adînc, ca după un început de asfixie. SADOVEANU, N. F. 73.

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare etc.); înnăbușire, sufocare. – Fr. asphyxie (< gr.).

ASFIXÍE s.f. Oprire a respirației (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii și moartea; înăbușire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsației].

ASFIXÍE s. f. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare. (< fr. asphyxie, gr. asphyxia)

ASFIXÍE ~i f. Oprire a respirației datorită otrăvirii cu gaze, înecului sau strangulării; sufocare. [G.-D. asfixiei] /<fr. asphyxie

asfixie f. suspendarea respirațiunii și starea de moarte aparentă (prin cufundare, strangulare).

*asfixíe f. (vgr. asphyxía). Sufocare, înădușire, suprimarea respirațiuniĭ. – Ĭa se produce pin înecare saŭ gîtuire și pin respirarea gazurilor vătămătoare, decĭ din lipsa aeruluĭ. Se poate une-orĭ însufleți un asfixiat expunîndu-l la aer liber, dezbrăcîndu-l, suflîndu-ĭ aer în plămînĭ și frecîndu-l, ca să înceapă sîngele a circula. Alte-orĭ e bine să i se lase sînge de la braț.

*asfixiéz v. tr. (fr. asphyxier). Ucid pin asfixie, sufoc, înăduș.

arată toate definițiile

Intrare: asfixia
  • silabație: -xi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asfixia
  • asfixiere
  • asfixiat
  • asfixiatu‑
  • asfixiind
  • asfixiindu‑
singular plural
  • asfixia
  • asfixiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asfixiez
(să)
  • asfixiez
  • asfixiam
  • asfixiai
  • asfixiasem
a II-a (tu)
  • asfixiezi
(să)
  • asfixiezi
  • asfixiai
  • asfixiași
  • asfixiaseși
a III-a (el, ea)
  • asfixia
(să)
  • asfixieze
  • asfixia
  • asfixie
  • asfixiase
plural I (noi)
  • asfixiem
(să)
  • asfixiem
  • asfixiam
  • asfixiarăm
  • asfixiaserăm
  • asfixiasem
a II-a (voi)
  • asfixiați
(să)
  • asfixiați
  • asfixiați
  • asfixiarăți
  • asfixiaserăți
  • asfixiaseți
a III-a (ei, ele)
  • asfixia
(să)
  • asfixieze
  • asfixiau
  • asfixia
  • asfixiaseră
Intrare: asfixie
  • pronunție: asfixie, asfixie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfixie
  • asfixia
plural
  • asfixii
  • asfixiile
genitiv-dativ singular
  • asfixii
  • asfixiei
plural
  • asfixii
  • asfixiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asfixia

  • 1. A provoca sau a suferi o asfixie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: sufoca înnăbuși
    • 1.1. prin extensiune A omorî sau a muri în urma unei asfixii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • S-a asfixiat din lipsă de oxigen.
        surse: DLRLC

etimologie:

asfixie

  • 1. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sufocare înăbușire un exemplu
    exemple
    • Am răsuflat adînc, ca după un început de asfixie. SADOVEANU, N. F. 73.
      surse: DLRLC

etimologie: