2 intrări

38 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ARMÁTĂ, armate, s. f. 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste, oștire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. Fig. Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun. Armata păcii. ♦ Mulțime, ceată, cârd, șir. – Din it. armata.

ARMÁTĂ, armate, s. f. 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste, oștire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. Fig. Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun. Armata păcii. ♦ Mulțime, ceată, cârd, șir. – Din it. armata.

ARMÁTĂ, armate, s. f. 1. Totalitatea forțelor armate ale unui stat; oaste. Scut al intereselor poporului și al Republicii Populare Romîne, școală a poporului – astfel concepem noi misiunea armatei în Republica Populară Romînă. GHEORGHIU-DEJ, ART.CUV. 144. Armata noastră populară este continuatoarea celor mai bune tradiții militare ale poporului romîn, care s-au format de-a lungul veacurilor în lupta sa pentru libertate și independență. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2159. Oamenii muncii din toate țările consideră armata sovietică ca armată eliberatoare, care apără pacea, securitatea și libertatea popoarelor împotriva imperialismului american, ațîțătar la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2590. Toate armatele țărilor capitaliste sînt unelte de consolidare a dominației capitalului. Ele au fost și sînt folosite pentru reprimarea oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2590. Armata roșie = nume purtat de armata Statului sovietic de la înființare pînă în 1943. Stalin a condus direct făurirea și organizarea forțelor Armatei roșii și glorioasele ei fapte de arme pe fronturile cele mai hotărîtoare în anii războiului civil. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 22. Armată populară (de eliberare) = armata din unele țări coloniale, care luptă pentru eliberarea poporului de sub jugul imperialismului. Îndată după debarcarea trupelor inamice, puternice unități ale armatei populate de eliberare au întreprins operațiuni de încercuire pe scară largă împotriva acestora SCÎNTEIA, 1953, nr. 2719. ◊ Expr. A face armata = a presta serviciul militar. Stăpînirea pune pe feciorii care fac armată, a urmat el adresîndu-mi-se mie, să împuște pe părinții lor rămași la coarnele plugului. SADOVEANU, N. F. 121. Ia-mă, Gheorghe, și pe mine, Să fac armata cu tine. POP. ♦ Mare unitate militară constituită, mai ales în timp de război, din cîteva corpuri de armată și unități din diferite arme. Armatele glorioase ale Uniunii Sovietice au alungat ocupanții germani fasciști și ne-au dat posibilitatea de a dezvolta cu succes lupta poporului muncitor pentru independență națională și democrație populară GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 260. Mahomed II pornește, în 1462, cu armată mare împotriva Țării Romînești. IST. R.P.R. 103. Misiunea apărării frontului din sud, din regiunea Ruina, Șucița și Șiret, revenea trupelor din armata I romînă și unei armate ruse. IST. R.P.R. 498. General de armată v. general. 2. Fig. Colectivitate (constituind o forță socială) care acționează în vederea unui scop comun; masă. Femeile formează jumătate din populația țării noastre, formează o imensă armată a muncii și sînt chemate să educe pe copiii noștri, generația noastră viitoare, viitorul nostru. STALIN, PROBL. LEN. 481. Armată (industrială) de rezervă = (în orînduirea capitalistă) populația muncitorească rămasă fără lucru din pricina anarhiei modului de producție. Acumularea capitalului, accelerînd înlăturarea muncitorilor de către mașină și creînd bogăție la un pol și mizerie la celălalt, dă naștere și așa-numitei «armate industriale de rezervă», «prisosului relativ» de muncitori sau «suprapopulației capitaliste», care îmbracă forme extrem de variate și dă capitalului posibilitatea să lărgească extraordinar de repede producția. LENIN, O. XXI 50. ♦ Mulțime, șir, cîrd. E o armată întreagă de bătrîni, tineri, femei și copii – muncitori în fabrica unui vestit milionar, pe care l-au îmbogățit, în cîțiva ani, norocul și brațele lor. DEMETRESCU, O. 150.

ARMÁTĂ, armate s. f. 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste. ◊ Expr. A face armata = a executa serviciul militar. ♦ Mare unitate militară compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme. 2. Fig. Colectivitate acționând în vederea unui scop comun. Armata păcii.Armata (industrială) de rezervă = (în orânduirea capitalistă) populație muncitorească rămasă fără lucru din pricina anarhiei modului de producție. ♦ Mulțime, ceată; cârd, șir. – It. armata.

armátă s. f., g.-d. art. armátei; pl. armáte

armátă s. f., pl. armáte

armátă1 sf [At: Fn 65 / Pl: ~te / E: it armata] 1 Totalitatea forțelor militare ale unui stat Si: oaste, oștire, (Înv; asr) armie, (iuz) armadie. 2 Serviciu militar Si: militărie, cătănie. 3 Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme. 4 (Pgn) Unitate militară. 5 (Îs) ~ populară Armata1 (1) unui stat socialist (sau comunist). 6 (Fig) Cârd. 7 (Fig) Mulțime. 8 (Înv; în concepția marxist-leninistă; îs) ~ industrială de rezervă Mulțime a muncitorilor care rămân fără o repartizare în întreprinderi. 9 (Înv; în concepția marxist-leninistă; îs) ~ muncitorească activă Mulțime a muncitorilor din întreprinderi.

armátă2 sf vz harmată

ARMÁTĂ s. v. grămadă, mulțime.

ARMÁTĂ s. (MIL.) 1. oaste, oștire, putere, trupe (pl.), (înv. și reg.) armadă, șirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostășime, oștime, silă, tărie, (fig.) sabie. (Orașul a fost cucerit de ~ dușmană.) 2. militărie, (înv. și pop.) ostășie, (reg.) miliție, (Transilv.) cătănie, (înv.) voinicie. (Merge la ~.) 3. militărie, stagiu, serviciu militar, (pop. și fam.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție. (Își face ~ la...)

ARMÁTĂ s.f. 1. Totalitatea unităților militare și a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militară formată din mai multe corpuri de armată și din unități din diferite arme. 2. (Fig.) Mare colectivitate de oameni (acționând pentru un scop comun); masă. ♦ Mulțime; ceată; șir. [După it. armata, fr. armée].

ARMÁTĂ s. f. 1. totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste. ◊ serviciu militar. ◊ mare unitate operativă formată din mai multe unități de arme întrunite. 2. (fig.) mare colectivitate de oameni; mulțime, ceată. (< it. armata)

ARMÁTĂ ~e f. 1) Totalitate a forțelor militare ale unui stat; oaste; oștire. ◊ A face ~a a executa serviciul militar. 2) Formație militară operativă alcătuită din mai multe unități tactice. 3) Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun. 4) pop. Mulțime de indivizi; grămadă. [G.-D. armatei] /<it. armàta

armată f. 1. corp de trupe organizate pentru răsboiu; 2. forțe militare ale unui Stat: armata este permanentă și teritorială (cu rezerva și milițiile), cea din urmă compusă din regimente de infanterie (dorobanți), de cavalerie (călărași) și din baterii de artilerie și geniu, din aeronautică și marină; 3. fig. mulțime: armată de scheleturi, șirag de oseminte AL. V. mântuire.

*armátă f., pl. e (fr. armée, it. armata). Oaste, oștire, trupele armate ale uneĭ țărĭ maĭ ales cele de uscat. A face armata, a face serviciu militar. Fig. Mare mulțime: o armată de muncitorĭ. – În Munt. sec 18 armadă (ngr. armáda) armată, flotă. În Trans. pop. armádă, -ádie și -áde, pl. ezĭ (ung. ármádia). Și la N. Cost. -ádie. V. harmată.

ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. Înarmat. 2. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată (1). 3. Prevăzut cu o armătură. Beton armat.V. arma.

ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată.Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu o armătură. Beton armat.V. arma.

ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte, ciocniri) însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Conflict armat. Intervenție armat.Forță (sau putere) armată = armată. La 23 August 1944 s-a săvîrșit o cotitură istorică în viața țării noastre: Romînia a fost eliberată de către glorioasele forțe armate ale Uniunii Sovietice. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 630. Serviciul militar în rîndurile forțelor armate ale Republicii Populare Romîne este o îndatorire de onoare a cetățenilor Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 42. Boierii erau slujbașii țării, adică ofițerii și capii puterii armate, fiind țara organizată ostășește. BĂLCESCU, O. II 14. Insurecție armată v. insurecție. 2. (Despre arme) Pregătit pentru tragere. 3. Prevăzut cu armătură. ◊ Beton armat = beton în masa căruia sînt așezate bare de oțel spre a-i mări rezistența. Rînd pe rînd lemnul, fierul și betonul armat vor intra în construcția lor [a podurilor]. BOGZA, C. O. 149. 4. (Învechit) Înarmat. ◊ (Fig.) Codri bogați, Tot cu cerbi armați Și cu corn în frunte, Unde-s fiare multe. TEODORESCU, P. P. 401.

ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată.Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu armătură. Beton armat.V. arma.

generál de armátă s. m. + prep. + s. f.

Intrare: armată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arma armata
plural armate armatele
genitiv-dativ singular armate armatei
plural armate armatelor
vocativ singular
plural
Intrare: armat
armat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armat armatul arma armata
plural armați armații armate armatele
genitiv-dativ singular armat armatului armate armatei
plural armați armaților armate armatelor
vocativ singular
plural