opțiuni
  • info

7 definiții pentru înarmat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNARMAT, -Ă, înarmați, -te, adj. (Despre persoane sau despre colectivități) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă. ◊ Expr. Înarmat până în dinți (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat. – V. înarma.

ÎNARMAT, -Ă, înarmați, -te, adj. (Despre persoane sau despre colectivități) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă. ◊ Expr. Înarmat până în dinți (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat. – V. înarma.

înarmat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: înarma] 1-4 Înarmare (1-4).

înarmat2, ~ă a [At: MARCOVICI, C. 17/20 / Pl: ~ați, ~e / E: înarma] 1 Înzestrat cu arme. 2 Care este pregătit de luptă. 3-4 (Îljv) ~ până-n dinți (Care este) foarte bine înarmat (1). 5 (Fig) (Înzestrat sau) prevăzut cu...

ÎNARMAT, -Ă, înarmați, -te, adj. Înzestrat cu arme, pregătit pentru luptă. Și poruncă grea i-oi da, Ca, cu oastea înarmată, Să porneasc-acolo-ndată. TEODORESCU, P. P. 115. ◊ Expr. Înarmat pînă în dinți (sau din cap pînă în picioare) = foarte înarmat, complet înarmat. Amîndoi călări pe armasari turcești și înarmați din cap pînă în picioare. NEGRUZZI, S. I 138.

ÎNARMAT ~tă (~ți, ~te) v. A ÎNARMA. ◊ ~ până în dinți (sau din cap până în picioare) foarte bine înarmat. /v. a (se) înarma

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Înarmat ≠ dezarmat

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înarmat până în dinți expr. cu mai multe arme în dotare.

Intrare: înarmat
înarmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înarmat
  • ‑narmat
  • înarmatul
  • înarmatu‑
  • ‑narmatul
  • ‑narmatu‑
  • înarmată
  • ‑narmată
  • înarmata
  • ‑narmata
plural
  • înarmați
  • ‑narmați
  • înarmații
  • ‑narmații
  • înarmate
  • ‑narmate
  • înarmatele
  • ‑narmatele
genitiv-dativ singular
  • înarmat
  • ‑narmat
  • înarmatului
  • ‑narmatului
  • înarmate
  • ‑narmate
  • înarmatei
  • ‑narmatei
plural
  • înarmați
  • ‑narmați
  • înarmaților
  • ‑narmaților
  • înarmate
  • ‑narmate
  • înarmatelor
  • ‑narmatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înarmat, înarmatăadjectiv

  • 1. (Despre persoane sau despre colectivități) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: dezarmat
    • format_quote Și poruncă grea i-oi da, Ca, cu oastea înarmată, Să porneasc-acolo-ndată. TEODORESCU, P. P. 115. DLRLC
    • chat_bubble Înarmat până în dinți (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Amîndoi călări pe armasari turcești și înarmați din cap pînă în picioare. NEGRUZZI, S. I 138. DLRLC
etimologie:
  • vezi înarma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.