17 definiții pentru militar (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILITÁR, -Ă, militari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care este chemată în armată pentru efectuarea stagiului militar, la concentrare sau la mobilizare; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care trebuie să-l efectueze toți bărbații valizi ai unei țări în care există această obligație. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.

militar, ~ă [At: (cca 1800) IORGA, S. D. XII, 130 / V: (pop) mel~, melet~, ~iu, ~ter / Pl: ~i, ~e / E: fr militaire, lat militaris, ger Militar] 1 sm (Îoc civil) Persoană din cadrele armatei sau care își îndeplinește stagiul în armată Si: (înv) cătană, ostaș, (îvp) oștean, soldat. 2-3 a Care aparține (armatei sau) militarilor (1) Si: milităresc (1-2), ostășesc,(îvp) oștenesc. 4-5 a Care se referă (la rmată sau) la militari (1) Si: milităresc (3-4), ostășesc, (îvp) oștenesc. 6-7 a Specific (armatei sau) militarilor (1) Si: milităresc (5-6), ostășesc, (îvp) oștenesc. 8 a Făcut după principii proprii armatei. 9 a (Îs) Serviciu (sau stagiu) ori (înv) slujba ~ă Stagiu de annată obligatoriu pentru bărbații valizi. 10 a Pus la dispoziția armatei. 11 a Realizat prin sau de către arnată.

MILITÁR, -Ă, militari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligați să-l presteze toți bărbații valizi ai unei țări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.

MILITÁR2, -Ă, militari, -e, adj. 1. Care ține de armată; al armatei, ostășesc. În clipa supremă a despărțirii, la vasele militare n-au loc acele scene de îmbrățișări, lacrime, strigăte și gălăgie, care se petrec la plecarea vaselor de pasageri. BART, E. 234. Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființa de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ◊ Serviciu militar = stagiu obligatoriu în armată pentru toți cetățenii valizi. Tren militar = tren care transportă trupe și materiale. Tremd militar e-aici de două zile. VINTILĂ, O. 11. ♦ Care se bazează pe armată. Ofensivă militară. 2. Privitor la război, de război; războinic. [AL. Donici] s-a dus la Petersburg și a intrat în corpul de cadeți. Însă avea el oare vocațiune pentru arta militară? NEGRUZZI, S. I 332.

MILITÁR, -Ă adj. Care ține de armată; ostășesc. ◊ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ Care se bazează pe armată; care ține de război; războinic. // s.m. Persoană care aparține cadrelor active ale armatei; ostaș. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].

MILITÁR, -Ă I. adj. care ține de armată; ostășesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparține cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)

MILITÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de armată sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviație ~ă. ◊ Serviciu ~ durată de instruire a cetățenilor în rândurile forțelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär

militar a. 1. relativ la răsboiu: artă militară; 2. ce ține de armată: costum militar. ║ m. oștean, soldat.

*militár, -ă adj. (lat. militaris, d. miles, militis, soldat). Ostășesc, relativ la soldațĭ saŭ la ofițerĭ, la armată, la războĭ: haĭne militare, școală militară, preparative militare. Războĭnic, ĭubitor de armată: Romaniĭ eraŭ un popor militar. S. m. Care face parte din armată (soldat saŭ ofițer), ostaș, oștean. Adv. Militarmente.

MÁNU MILITÁRI loc. adv. prin folosirea forței armate. (< lat. manu militari)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

militár adj. m., s. m., pl. militári; adj. f. militáră, pl. militáre

militár adj. m., s. m., pl. militári; f. sg. militáră, pl. militáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaș. 2. adj. cazon, milităresc, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. v. armat.

MILITAR s., adj. 1. s. ostaș, oștean, soldat, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic. 2. adj. cazon, milităresc, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. armat. (Conflict ~.)

Intrare: militar (adj.)
militar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • militar
  • militarul
  • militaru‑
  • milita
  • militara
plural
  • militari
  • militarii
  • militare
  • militarele
genitiv-dativ singular
  • militar
  • militarului
  • militare
  • militarei
plural
  • militari
  • militarilor
  • militare
  • militarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

militar (adj.)

  • 1. Care aparține armatei sau militarilor, privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: milităresc ostășesc attach_file 3 exemple
    exemple
    • În clipa supremă a despărțirii, la vasele militare n-au loc acele scene de îmbrățișări, lacrime, strigăte și gălăgie, care se petrec la plecarea vaselor de pasageri. BART, E. 234.
      surse: DLRLC
    • Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC
    • Constantin Mavrocordat, la 1739, desființa de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care trebuie să-l efectueze toți bărbații valizi ai unei țări în care există această obligație.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Tren militar = tren care transportă trupe și materiale.
      exemple
      • Trenul militar e-aici de două zile. VINTILĂ, O. 11.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Realizat sau efectuat prin sau de către armată; care se bazează pe armată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Ofensivă militară.
        surse: DLRLC
  • 2. Privitor la război, de război.
    exemple
    • [AL. Donici] s-a dus la Petersburg și a intrat în corpul de cadeți. Însă avea el oare vocațiune pentru arta militară? NEGRUZZI, S. I 332.
      surse: DLRLC

etimologie: