3 intrări

40 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

arginti vt vz arginta

ARGINTÍ vb. IV v. arginta.

ARGINTÍ vb. IV. v. arginta.

arginta vt [At: PONT, F. 268 / V: (înv) ~ti, ~nți / Pzi: ~tez / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face să aibă luciul și strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintui (2).

ARGÍNT, (1) s. n., (2) arginturi, s. n., (3) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie, iute, vioi. 2. S. n. Varietate sau obiect de argint (1). 3. S. m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. – Lat. argentum.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. – Lat. argentum.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGÍNT (1,3) s. n., (2) arginți, s. m. 1. Metal prețios, cu duritate scăzută, de culoare albă-cenușie strălucitoare. Vînzătorii din prăvălie le aduc pe tăvi de argint o farfurioară cu șerbet. PAS, L. I 83. Hainele de pe feciori Sclipeau de argint. COȘBUC, P. I 55. Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. ◊ Fig. În părul meu sălbatic A prins ninsoarea firelor de-argint. BENIUC, V. 38. Toamna cu-a ei albă frunte... A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, S. A. 22. Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4. ◊ Nuntă de argint = aniversare a 25 de ani de la căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. 2. (La pl.; rar) Bani. Mari bogătani, fiare flămînde-nsetate De aur, de-arginți, de bucate. BENIUC, V. 153. Vrei pacea să o aperi de furi și de vicleni? Fîntîni fă să țîșnească țițeiul la Moreni Și nu uita! Mai vajnici decît, ai lor arginți E munca ta, sînt stropii sudorilor fierbinți. JEBELEANU, P. 13. 3. (În expr.) Argint-viu = mercur. Nu se află pe lume pești ca cei din apa Moldovei... luminoși și iuți ca argintul-viu. SADOVEANU, N. F. 30. Cînd ai ști cît îi de veselă... fiica mea că-i vine logodnicul! Parcă are argint-viu într-însa. ALECSANDRI, T. 997. ◊ Fig. Feciorii starostelui începură să se miște cu o hărnicie al cărei argint- viu nici nu se bănuia a fi în mădulările lor mari. SADOVEANU, F. J. 466.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subțire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupă.Fig. A face să aibă luciul sau strălucirea argintului. Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. – Variantă: (învechit) argintí (EMINESCU, O. I 45) vb. IV.

ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. (Adesea fig.) Metal prețios, de culoare albă-cenușie strălucitoare. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei. ♦ Compus: argint-viu = mercur. 2. (La pl.) Bani. – Lat. argentum.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

argínt2 (metal) s. n., (sorturi, obiecte) pl. argínturi; simb. Ag

argínt1 (ban) s. m., pl. argínți

argintá (a ~) vb., ind. prez. 3 arginteáză

argínt (ban) s. m., pl. argínți

argínt (metal) s. n., (specii, obiecte) pl. argínturi; simb. Ag

arată toate definițiile

Intrare: argint
argint1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argint argintul
plural arginturi arginturile
genitiv-dativ singular argint argintului
plural arginturi arginturilor
vocativ singular
plural
argint2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argint argintul
plural arginți arginții
genitiv-dativ singular argint argintului
plural arginți arginților
vocativ singular
plural
Ag simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
Intrare: arginta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arginta argintare argintat argintând singular plural
argintea argintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argintez (să) argintez argintam argintai argintasem
a II-a (tu) argintezi (să) argintezi argintai argintași argintaseși
a III-a (el, ea) argintea (să) arginteze arginta argintă argintase
plural I (noi) argintăm (să) argintăm argintam argintarăm argintaserăm, argintasem*
a II-a (voi) argintați (să) argintați argintați argintarăți argintaserăți, argintaseți*
a III-a (ei, ele) argintea (să) arginteze argintau arginta argintaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arginti argintire argintit argintind singular plural
argintește argintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argintesc (să) argintesc arginteam argintii argintisem
a II-a (tu) argintești (să) argintești arginteai argintiși argintiseși
a III-a (el, ea) argintește (să) argintească argintea arginti argintise
plural I (noi) argintim (să) argintim arginteam argintirăm argintiserăm, argintisem*
a II-a (voi) argintiți (să) argintiți arginteați argintirăți argintiserăți, argintiseți*
a III-a (ei, ele) argintesc (să) argintească arginteau arginti argintiseră
Intrare: arginți
arginți
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

argint Ag

  • 1. substantiv neutru (numai) singular adesea figurat Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică și calorică, având diferite întrebuințări (la baterea monedelor, în giuvaiergie, în fotografie etc.).
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX 6 exemple
    exemple
    • Vînzătorii din prăvălie le aduc pe tăvi de argint o farfurioară cu șerbet. PAS, L. I 83.
      surse: DLRLC
    • Hainele de pe feciori Sclipeau de argint. COȘBUC, P. I 55.
      surse: DLRLC
    • Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • figurat În părul meu sălbatic A prins ninsoarea firelor de-argint. BENIUC, V. 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Toamna cu-a ei albă frunte... A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, S. A. 22.
      surse: DLRLC
    • figurat Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. compus popular Argint-viu = mercur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Nu se află pe lume pești ca cei din apa Moldovei... luminoși și iuți ca argintul-viu. SADOVEANU, N. F. 30.
        surse: DLRLC
      • Cînd ai ști cît îi de veselă... fiica mea că-i vine logodnicul! Parcă are argint-viu într-însa. ALECSANDRI, T. 997.
        surse: DLRLC
      • figurat Feciorii starostelui începură să se miște cu o hărnicie al cărei argint-viu nici nu se bănuia a fi în mădulările lor mari. SADOVEANU, F. J. 466.
        surse: DLRLC
    • 1.3. compus popular figurat Argint-viu = om plin de energie, iute, vioi.
      surse: DEX '09 NODEX
    • comentariu simbol Ag
      surse: DOOM 2
  • 2. substantiv neutru Varietate sau obiect de argint (1.).
    surse: DEX '09
  • 3. substantiv masculin mai ales la plural Ban (1.), para (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: franc (sincer) gologan 2 exemple
    exemple
    • Mari bogătani, fiare flămînde-nsetate De aur, de-arginți, de bucate. BENIUC, V. 153.
      surse: DLRLC
    • Vrei pacea să o aperi de furi și de vicleni? Fîntîni fă să țîșnească țițeiul la Moreni Și nu uita! Mai vajnici decît ai lor arginți E munca ta, sînt stropii sudorilor fierbinți. JEBELEANU, P. 13.
      surse: DLRLC

etimologie: