21 de definiții pentru arginta

Explicative DEX

ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] - Din argint.

ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) arginti vb. IV] – Din argint.

ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) arginti vb. IV] – Din argint.

arginta vt [At: PONT, F. 268 / V: (înv) ~ti, ~nți / Pzi: ~tez / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face să aibă luciul și strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintui (2).

ARGINTA (-tez) vb. tr. 🔧 A acoperi cu un strat subțire de argint obiecte de alte metale, pentru a le face să pară în întregime de argint, a sufla cu argint.

ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subțire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupă. ◊ Fig. A face să aibă luciul sau strălucirea argintului. Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. – Variantă: (învechit) arginti (EMINESCU, O. I 45) vb. IV.

ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) arginti vb. IV] – Din argint.

A ARGINTA ~ez tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de argint (în scop protector sau decorativ). /Din argint

ARGINTI vb. IV v. arginta.

ARGINTI vb. IV v. arginta.

ARGINTI vb. IV v. arginta.

ARGINTI vb. IV v. arginta.

arginti vt vz arginta

arginți vt vz arginta

ARGINTI (-tesc)..., ARGINȚI (-țesc)... = ARGINTA ...: Ș’acum luna argintește tot Egipetul antic (EMIN.)

ARGINTUI (-uesc)... = ARGINTA...: lumina zilei îmi argintuise odaia (DLVR.).

ARGINTI vb. IV. v. arginta.

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.

argintésc v. tr. (d. argint). Poleĭesc, orĭ suflu cu argint. – Neol. argintez (după fr. argenter și lat. argentare).

Ortografice DOOM

arginta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. argintez, 3 argintează; conj. prez. 1 sg. să argintez, 3 să arginteze

arginta (a ~) vb., ind. prez. 3 argintează

arginta vb., ind. prez. 1 sg. argintez, 3 sg. și pl. argintează; conj. prez. 3 sg. și pl. arginteze; ger. argintând

argintesc, -team 1 imp.

Sinonime

ARGINTA vb. (rar) a argintui, (înv. și pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)

ARGINTA vb. (rar) a argintui, (înv. și pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)

Intrare: arginta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arginta
  • argintare
  • argintat
  • argintatu‑
  • argintând
  • argintându‑
singular plural
  • argintează
  • argintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintez
(să)
  • argintez
  • argintam
  • argintai
  • argintasem
a II-a (tu)
  • argintezi
(să)
  • argintezi
  • argintai
  • argintași
  • argintaseși
a III-a (el, ea)
  • argintează
(să)
  • arginteze
  • arginta
  • argintă
  • argintase
plural I (noi)
  • argintăm
(să)
  • argintăm
  • argintam
  • argintarăm
  • argintaserăm
  • argintasem
a II-a (voi)
  • argintați
(să)
  • argintați
  • argintați
  • argintarăți
  • argintaserăți
  • argintaseți
a III-a (ei, ele)
  • argintează
(să)
  • arginteze
  • argintau
  • argintară
  • argintaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arginti
  • argintire
  • argintit
  • argintitu‑
  • argintind
  • argintindu‑
singular plural
  • argintește
  • argintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintesc
(să)
  • argintesc
  • arginteam
  • argintii
  • argintisem
a II-a (tu)
  • argintești
(să)
  • argintești
  • arginteai
  • argintiși
  • argintiseși
a III-a (el, ea)
  • argintește
(să)
  • argintească
  • argintea
  • arginti
  • argintise
plural I (noi)
  • argintim
(să)
  • argintim
  • arginteam
  • argintirăm
  • argintiserăm
  • argintisem
a II-a (voi)
  • argintiți
(să)
  • argintiți
  • arginteați
  • argintirăți
  • argintiserăți
  • argintiseți
a III-a (ei, ele)
  • argintesc
(să)
  • argintească
  • arginteau
  • argintiră
  • argintiseră
arginți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arginta, argintezverb

  • 1. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am argintat o cupă. DLRLC
    • 1.1. figurat A face să aibă strălucirea argintului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. DLRLC
etimologie:
  • argint DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.