9 definiții pentru argintui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argintui [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: argint + -ui] (Înv) 1-2 vtr A (se) arginta (1-2). 3 vt A fereca în argint. corectată

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. Fig. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62.

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argintuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 să argintuiáscă

argintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. argintuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARGINTUÍ vb. v. arginta.

Intrare: argintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argintui
  • argintuire
  • argintuit
  • argintuitu‑
  • argintuind
  • argintuindu‑
singular plural
  • argintuiește
  • argintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintuiesc
(să)
  • argintuiesc
  • argintuiam
  • argintuii
  • argintuisem
a II-a (tu)
  • argintuiești
(să)
  • argintuiești
  • argintuiai
  • argintuiși
  • argintuiseși
a III-a (el, ea)
  • argintuiește
(să)
  • argintuiască
  • argintuia
  • argintui
  • argintuise
plural I (noi)
  • argintuim
(să)
  • argintuim
  • argintuiam
  • argintuirăm
  • argintuiserăm
  • argintuisem
a II-a (voi)
  • argintuiți
(să)
  • argintuiți
  • argintuiați
  • argintuirăți
  • argintuiserăți
  • argintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • argintuiesc
(să)
  • argintuiască
  • argintuiau
  • argintui
  • argintuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

argintui

etimologie:

  • Argint + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09