3 intrări

40 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

apucát1 sn [At: CANTEMIR, ap. HEM 1425 / Pl: -uri, -e / E: apuca] 1 Prindere. 2 (Îlav) Pe -e(le) În fugă. 3 (Îal) În mod superficial. 4 Epilepsie. 5-10 (Înv) Apucare (2-6).

apucat2, [At: DOSOFTEI, V. S. 22/2 / Pl: ~ați, -e / E: apuca] 1 a Prins. 2 a Surprins de... 3 a Luat. 4 a Agățat. 5 a (înv) Atacat. 6 a (Pop) Primit prin tradiție. 7 a (Înv) Moștenit. 8 a (Pop) Făcut pe fugă. 9-10 smf a (Om) țicnit. 11-12 smf, a (Pex) (Om) năbădăios. 13 a (Construit cu prepoziția „de”) Care are o boală acută. 14 a (D. copii, oameni) Epileptic. 15 av (Îlav) Ca -ații Ca nebunii. 16 av (Îal) Cu pasiune. 17 smf (Îvp) Persoană care și-a impus să postească strict. 18 smf (Îvp; pex) Persoană care s-ajurat.

APUCÁT1 s. n. Faptul de a (se) apuca.V. apuca.

APUCÁT2, -Ă, apucați, -te, adj. (În superstiții; adesea substantivat) (Om) chinuit de diavol; p. ext. (persoană) care se enervează repede, care se manifestă cu violență. ♦ (Pop.; despre copii) Bolnav de colici. – V. apuca.

APUCÁT2, -Ă, apucați, -te, adj. (În superstiții; adesea substantivat) (Om) chinuit de diavol; p. ext. (persoană) care se enervează repede, care se manifestă cu violență. ♦ (Pop.; despre copii) Bolnav de colici. – V. apuca.

APUCÁT1 s. n. Faptul de a (se) apuca.V. apuca.

APUCÁT2, -Ă apucați, -te, adj. (În superstiții) Muncit de diavol; p. ext. pornit, năbădăios, sărit, țicnit. M-am temut că-i apucat Și-mi prind cu necuratul treabă. COȘBUC, P. I 242. Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata... și s-a dus d-a dreptul să vază și el pe fata apucată. CARAGIALE, O. II 235. Baba scrîșni din dinți ca apucată. EMINESCU, N. 22. ◊ (Substantivat) Se scutură din gînduri, sare ca un apucat pe movila de țarină proaspătă. GALAN, Z. R. 61.

APUCÁT1 s. n. Faptul de a apuca. ◊ (Adesea în loc. adv.) Pe apucate sau pe apucatele = în mod superficial, la întîmplare, în fugă. Totdeauna era unul [un copil] în leagăn, în dreptul patului mamei, și mama dormea pe apucate. PAS, Z. I 21. Ce viață-l aștepta pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36. Cetele lui Horia abia aveau o organizațiune; ele erau armate numai cu sulițe, cu săbii, cu ceva puști și pistoale, strînse pe apucatele. ODOBESCU, S. III 540. – Forme gramaticale: (în locuțiuni) apucate, apucatele.

APUCÁT1 s. n. Faptul de a (se) apuca.Expr. Pe apucate = în fugă, în mod superficial, la întâmplare. [Formă gramaticală: (în expr.) apucate]

APUCÁT2, -Ă, apucați, -te, adj. (În superstiții, adesea substantivat) Muncit de diavol; p. ext. năbădăios, nebun. ♦ (Pop.; despre copii) Bolnav de colici. – V. apuca.

apucát s. n. (pl. apucáte în loc. pe ~)

APUCÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

APUCÁT s. v. colică, crampă, epilepsie, spasm.

APUCÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APUCA și A SE APUCA.Pe ~te în fugă; în grabă. 3) și substantival (în superstiții) Care este muncit de diavol. 3) Care nu este în toate mințile; smintit. /v. a (se) apuca

apucat a. 1. luat, surprins, prins; apucat de hoți, de friguri; 2. iute, aprig: oricât de apucat ar fi; 3. răcit la mijloc (de copii). ║ n. 1. în locuțiunea: pe apucate, în pripă; 2. pop. dureri convulsive la prunci: descântec de apucat.

apucát, -ă adj. Zăpăcit, țicnit. S. n., pl. urĭ.Apucătură, o boală.

apucá [At: PSALT. SCH. 59/9 / Pzi: apúc / E: ml aucupare] 1-2 vt A (cu)prinde cu mâna. 3 vt A lua (repede) în mână Vz prinde, înhăța. 4 vt (îe) Aarmele A începe războiul. 5 vt (Înv; îe) A~ cap de funie A găsi un punct de plecare. 6 vt (Îe) A ~ pe Dumnezeu de (un) picior A se bucura (ca) de o mare reușită sau un mare noroc. 7 vt (Îvr; reg; îe) A(pe cineva) de ochi A atrage prin frumusețe. 8 vt (Îvr; reg; îae) A face pe cineva să creadă lucruri nereale. 9 vr (Îvr; reg; îae; d. culori) A se armoniza Si: a prinde de ochi. 10 vt (îpp; îe) A ~ putere A prinde putere. 11 vrr (îpp; îe) A la ~ suflet A prinde curaj. 12 vr (Îpp; îe) A-și ~ sufletul A sufla din greu. 13 vt (Pop; îe) Îi ~ că mâna la toate Se pricepe (câte puțin) la toate. 14 vt (D. senzații, stări, sentimente etc.) A cuprinde. 15 vt (Îe) A ~ pe cineva de scurt A-i cere socoteală (pe neașteptate). 16 vt (înv; Mol; îe) A ~ pe cineva pe-a-mânele A avea (mare) căutare. 17 vtr A (se) cuprinde cu brațele. 18 vt A îmbuca. 19 vt A mușca. 20 vi (Pop; îe) A – ca lupul A mânca cu lăcomie. 21 vt (Îpp; îe) Afoc cu gura A se expune pericolului pentru cineva. 22 vt (Îe) A – cu ochii (sau cu căutătura) A cuprinde cu privirea. 23 vt (Urmat de „cuvinte”, „vorbe” etc.) A auzi. 24 vt (Îe) A – cu mintea A pricepe. 25 vt (Îvr; îe) A ~ pe cineva cu cuvinte (sau vorbe) A ademeni cu vorba. 26 vt A surveni pe neașteptate. 27-29 vt (Îe) A ~ pe cineva foamea (setea, somnul etc.) A i se face foame, sete, somn etc. 30 vt (Îe) Mult te ține când te-? Nu mai isprăvești o dată? 31 vt (Îe) Ce te-a -cat? Ce ai? 32 vrr (Îpp; îe) A sela luptă (la joc etc.) A porni la luptă (joc etc.). 33-34 vr (Îpp, îe) A secu (sau de) A se lua la luptă cu. 35 vr (D. câini; îe) A sela (sauîn) colți A se mușca. 36 vrr (Îae; d. oameni) A se lua la ceartă. 37 vr (Urmat de pp de) A se prinde cu mâna de... 38 vr (Urmat de pp de) A se atârna de ceva. 39 vr (Îpp; urmat de pp de) A ataca. 40 vr (Pop; urmat de pp de) A avea relații cu... 41 vr (Îpp; upp de) A bârfi. 42 vr (Îe) A se – de capul cuiva A nu-l (mai) lăsa în pace. 43 vr (Îpp; îe) A (i) secuva vinele A înțepeni. 44 vt A înșfăca. 45 vt (Înv) A elibera. 46 vt (Înv) A răpi. 47 vt (Înv) A uzurpa. 48 vt A prinde un loc (rămas liber). 49 vt (Îpp) A lua pe cineva din scurt. 50 vt (Îpp) A trage la răspundere (pentru o datorie neachitată). 51 vt (În legătură cu „a putea”) A lua (în grabă și la nimereală) ce poate. 52 vt (Precedat de „a putea”) A căpăta. 53 vt (În legătură cu rudele cuiva) A pune mâna pe o moștenire. 54 vi (Înv; îe) Abia -c Aștept cu nerăbdare să... 55 vt A găsi la sosirea sa pe cineva care încă n-a plecat. 56 vt (Complementul indică trenul) A prinde. 57 vt (Complementul indică de obicei persoane) A fi o vreme contemporan cu cineva. 58 vt (Pex) A fi martorul unei stări de fapt. 59 vt (Pop; îe) De când (m- )am ~t De când pot să-mi amintesc. 60 vt (Adesea cu complinirile,, din moși strămoși„, ”din tată-n fiu„) A primi ceva prin tradiție. 61 vt(a) (Construit cu ”să„, ”de„, ”a„) A avea (încă) puțin timp ca să mai facă ceva. 62 vt (Îae) A încheia o acțiune imediat înaintea alteia. 63 vtr (Îae; înv; șîe a o -) A începe. 64 vtr (Îae) A ajunge să. 65 vt (Înv) A recurge la. 66 vt (Înv) A întreprinde. 67 vtr (a) A începe să facă ceva. 68 vt (Înv) A începe să practice o meserie. 69 vt (Construit cu supinul) A se deda. 70 vi (Pop; indicând starea materială; îe) A – la {bine, avere etc.) A ajunge la... 71 vi (Trs) A deveni. 72 vt (Complementul este ”drumul„, ”calea„) A se îndrepta într-o direcție oarecare. 73 vt (Fig; complementul este drumul, calea) A-și orienta existența după anumite repere. 74 vi (Îe) Acare încotro A merge fiecare în altă direcție. 75 vi (Înv) A se întinde începând de la un anumit loc după anumite repere. 76 vt (Îe) Alumea-n cap A lua lumea-n cap. 77 vt (Îe) Acâmpii A o lua razna. 78 vi (Îe) Ala (sau de) fugă A o lua la fugă. 79 vi (Îe) A ola sănătoasa A o lua la sănătoasa. 80 vi (Îe) A ola picior A pleca repede. 81 vr (înv; îae) A se pregăti de drum lung. 82-83 vi (Îe) Aînainte A pleca mai iute sau înaintea altcuiva. 84 vi (Îae) A întrece. 85 vi (Fig; îae) A anticipa. 86 vi (Îe) Apeste câmp A traversa un câmp. 87 vi (Pfm; fig; îae) A divaga (inutil). 88 vi (Pfm; fig; îae) A aiura. 89 vi (Pfm; îe) A (o)cu gura înainte A se grăbi să răspundă. 90 vi (Înv) A se adresa cuiva. 91 vr (Mol; Buc) A se angaja la ceva. 92 vr (Mol; Buc) A se angaja. 93 vr (Înv; Mol; Buc) A se obliga solemn. 94 vr (Mol; Buc; pex) A se jura. 95 vr (Înv; îe) A sela (sau în) rămășag A face prinsoare. 96 vr (Înv; complinit prin ”chezaș„, ”pe capul său„ etc.) A se pune chezaș. 97 vr (înv; îe) A sede lege ca să jure Ajura pe Biblie. 98 vi (Îcs) (Care) pe unde -că (Care) pe unde nimerește.

APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. Tranz. A prinde, a lua, a înșfăca, a înhăța (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a-și însuși ceva la repezeală. ◊ Loc. adv. Pe apucate = în mod superficial, când și când, în grabă. ◊ Expr. (Intranz.) (Care) pe unde apucă = (care) pe unde nimerește. 2. Refl. A se prinde, a se agăța, a se ține (cu mâinile) de ceva sau de cineva. 3. Tranz. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A-l cuprinde; a-l copleși. ◊ Expr. (Fam.) Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? se zice (în semn de mirare sau de nemulțumire) când cineva comite (pe neașteptate) un act nepotrivit. II. 1. Tranz. A ajunge la timp pentru a găsi ceva sau pe cineva care este gata să plece. Voia s-apuce trenul. 2. Tranz. A trăi atâta, încât să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva. ♦ Intranz. A primi ceva prin tradiție; a moșteni un obicei, o deprindere etc. Așa a apucat. 3. Tranz. și refl. A începe să facă ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a întreprinde ceva. Se apucă de lucru. III. Tranz. și intranz. A se îndrepta, a se deplasa într-o anumită direcție. – Lat. aucupare.

APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. Tranz. A prinde, a lua, a înșfăca, a înhăța (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a-și însuși ceva la repezeală. ◊ Expr. (Intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimerește. Pe apucate = în mod superficial, când și când, în grabă. 2. Refl. A se prinde, a se agăța, a se ține (cu mâinile) de ceva sau de cineva. 3. Tranz. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A-l cuprinde; a-l copleși. ◊ Expr. (Fam.) Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată? Ce te-a apucat? se zice (în semn de mirare sau de nemulțumire) când cineva comite (pe neașteptate) un act nepotrivit. II. 1. Tranz. A ajunge la timp pentru a găsi pe cineva sau ceva care este gata să plece. Voia s-apuce trenul. 2. Tranz. A trăi atâta, încât să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva. ♦ Intranz. A primi ceva prin tradiție; a moșteni un obicei, o deprindere etc. Așa a apucat. 3. Tranz. și refl. A începe să facă ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a întreprinde ceva. Se apucă de lucru. III. Tranz. și intranz. A se îndrepta, a se deplasa într-o anumită direcție. – Lat. aucupare.

Intrare: apuca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apuca apucare apucat apucând singular plural
apu apucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apuc (să) apuc apucam apucai apucasem
a II-a (tu) apuci (să) apuci apucai apucași apucaseși
a III-a (el, ea) apu (să) apuce apuca apucă apucase
plural I (noi) apucăm (să) apucăm apucam apucarăm apucaserăm, apucasem*
a II-a (voi) apucați (să) apucați apucați apucarăți apucaserăți, apucaseți*
a III-a (ei, ele) apu (să) apuce apucau apuca apucaseră
Intrare: apucat (adj.)
apucat (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apucat apucatul apuca apucata
plural apucați apucații apucate apucatele
genitiv-dativ singular apucat apucatului apucate apucatei
plural apucați apucaților apucate apucatelor
vocativ singular
plural
Intrare: apucat (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apucat apucatul
plural
genitiv-dativ singular apucat apucatului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

apucat (adj.)

  • 1. adesea substantivat (În superstiții) (Om) chinuit de diavol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • M-am temut că-i apucat Și-mi prind cu necuratul treabă. COȘBUC, P. I 242.
      surse: DLRLC
    • Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata... și s-a dus d-a dreptul să vază și el pe fata apucată. CARAGIALE, O. II 235.
      surse: DLRLC
    • Baba scrîșni din dinți ca apucată. EMINESCU, N. 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi apuca
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

apucat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) apuca.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe apucate sau pe apucatele = în mod superficial, la întâmplare, în fugă.
      surse: DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Totdeauna era unul [un copil] în leagăn, în dreptul patului mamei, și mama dormea pe apucate. PAS, Z. I 21.
        surse: DLRLC
      • Ce viață-l aștepta pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36.
        surse: DLRLC
      • Cetele lui Horia abia aveau o organizațiune; ele erau armate numai cu sulițe, cu săbii, cu ceva puști și pistoale, strînse pe apucatele. ODOBESCU, S. III 540.
        surse: DLRLC
  • comentariu Forme gramaticale (în locuțiuni): apucate, apucatele
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi apuca
    surse: DEX '09 DEX '98