9 definiții pentru apucat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apucat2, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 22/2 / Pl: ~ați, ~e / E: apuca] 1 a Prins. 2 a Surprins de... 3 a Luat. 4 a Agățat. 5 a (înv) Atacat. 6 a (Pop) Primit prin tradiție. 7 a (Înv) Moștenit. 8 a (Pop) Făcut pe fugă. 9-10 smf, a (Om) țicnit. 11-12 smf, a (Pex) (Om) năbădăios. 13 a (Construit cu prepoziția „de”) Care are o boală acută. 14 a (D. copii, oameni) Epileptic. 15 av (Îlav) Ca -ații Ca nebunii. 16 av (Îal) Cu pasiune. 17 smf (Îvp) Persoană care și-a impus să postească strict. 18 smf (Îvp; pex) Persoană care s-ajurat.

APUCÁT2, -Ă, apucați, -te, adj. (În superstiții; adesea substantivat) (Om) chinuit de diavol; p. ext. (persoană) care se enervează repede, care se manifestă cu violență. ♦ (Pop.; despre copii) Bolnav de colici. – V. apuca.

APUCÁT2, -Ă, apucați, -te, adj. (În superstiții; adesea substantivat) (Om) chinuit de diavol; p. ext. (persoană) care se enervează repede, care se manifestă cu violență. ♦ (Pop.; despre copii) Bolnav de colici. – V. apuca.

APUCÁT2, -Ă apucați, -te, adj. (În superstiții) Muncit de diavol; p. ext. pornit, năbădăios, sărit, țicnit. M-am temut că-i apucat Și-mi prind cu necuratul treabă. COȘBUC, P. I 242. Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata... și s-a dus d-a dreptul să vază și el pe fata apucată. CARAGIALE, O. II 235. Baba scrîșni din dinți ca apucată. EMINESCU, N. 22. ◊ (Substantivat) Se scutură din gînduri, sare ca un apucat pe movila de țarină proaspătă. GALAN, Z. R. 61.

APUCÁT2, -Ă, apucați, -te, adj. (În superstiții, adesea substantivat) Muncit de diavol; p. ext. năbădăios, nebun. ♦ (Pop.; despre copii) Bolnav de colici. – V. apuca.

APUCÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APUCA și A SE APUCA.Pe ~te în fugă; în grabă. 3) și substantival (în superstiții) Care este muncit de diavol. 3) Care nu este în toate mințile; smintit. /v. a (se) apuca

apucat a. 1. luat, surprins, prins; apucat de hoți, de friguri; 2. iute, aprig: oricât de apucat ar fi; 3. răcit la mijloc (de copii). ║ n. 1. în locuțiunea: pe apucate, în pripă; 2. pop. dureri convulsive la prunci: descântec de apucat.

apucát, -ă adj. Zăpăcit, țicnit. S. n., pl. urĭ.Apucătură, o boală.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APUCÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

apucat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

Intrare: apucat (adj.)
apucat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucat
  • apucatul
  • apucatu‑
  • apuca
  • apucata
plural
  • apucați
  • apucații
  • apucate
  • apucatele
genitiv-dativ singular
  • apucat
  • apucatului
  • apucate
  • apucatei
plural
  • apucați
  • apucaților
  • apucate
  • apucatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apucat (adj.)

  • 1. adesea substantivat (În superstiții) (Om) chinuit de diavol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • M-am temut că-i apucat Și-mi prind cu necuratul treabă. COȘBUC, P. I 242.
      surse: DLRLC
    • Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata... și s-a dus d-a dreptul să vază și el pe fata apucată. CARAGIALE, O. II 235.
      surse: DLRLC
    • Baba scrîșni din dinți ca apucată. EMINESCU, N. 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi apuca
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX