apucat¹ sn [At: CANTEMIR, ap. HEM 1425 / Pl: ~uri, ~e / E: apuca] 1 Prindere. 2 (Îlav) Pe ~e(le) În fugă. 3 (Îal) În mod superficial. 4 Epilepsie. 5-10 (Înv) Apucare (2-6).

APUCÁT¹ s. n. Faptul de a apuca. ◊ (Adesea în loc. adv.) Pe apucate sau pe apucatele = în mod superficial, la întîmplare, în fugă. Totdeauna era unul [un copil] în leagăn, în dreptul patului mamei, și mama dormea pe apucate. PAS, Z. I 21. Ce viață-l aștepta pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36. Cetele lui Horia abia aveau o organizațiune; ele erau armate numai cu sulițe, cu săbii, cu ceva puști și pistoale, strînse pe apucatele. ODOBESCU, S. III 540. – Forme gramaticale: (în locuțiuni) apucate, apucatele.

APUCÁT¹ s. n. Faptul de a (se) apuca. ◊ Expr. Pe apucate = în fugă, în mod superficial, la întîmplare. [Formă gramaticală: (în expr.) apucate]

APUCÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APUCA și A SE APUCA. ◊ Pe ~te în fugă; în grabă. 3) și substantival (în superstiții) Care este muncit de diavol. 3) Care nu este în toate mințile; smintit. /v. a (se) apuca

apucat a. 1. luat, surprins, prins; apucat de hoți, de friguri; 2. iute, aprig: oricât de apucat ar fi; 3. răcit la mijloc (de copii). ║ n. 1. în locuțiunea: pe apucate, în pripă; 2. pop. dureri convulsive la prunci: descântec de apucat.

apucát, -ă adj. Zăpăcit, țicnit. S. n., pl. urĭ.Apucătură, o boală.

+apucat¹ adj. m., (fam.) s. m., pl. apucați; adj. f., (fam.) s. f. apucată, pl. apucate

!apucat s. n.

apucát s. n. (pl. apucáte în loc. pe ~)

apucate (pe ~) loc. adv.

APUCÁT s. v. colică, crampă, epilepsie, spasm.

apucat s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. EPILEPSIE. SPASM.

pe apucate expr. la întâmplare, la nimereală