13 definiții pentru apucat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apucat1 sn [At: CANTEMIR, ap. HEM 1425 / Pl: ~uri, ~e / E: apuca] 1 Prindere. 2 (Îlav) Pe ~e(le) În fugă. 3 (Îal) În mod superficial. 4 Epilepsie. 5-10 (Înv) Apucare (2-6).

APUCÁT1 s. n. Faptul de a (se) apuca.V. apuca.

APUCÁT1 s. n. Faptul de a (se) apuca.V. apuca.

APUCÁT1 s. n. Faptul de a apuca. ◊ (Adesea în loc. adv.) Pe apucate sau pe apucatele = în mod superficial, la întîmplare, în fugă. Totdeauna era unul [un copil] în leagăn, în dreptul patului mamei, și mama dormea pe apucate. PAS, Z. I 21. Ce viață-l aștepta pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36. Cetele lui Horia abia aveau o organizațiune; ele erau armate numai cu sulițe, cu săbii, cu ceva puști și pistoale, strînse pe apucatele. ODOBESCU, S. III 540. – Forme gramaticale: (în locuțiuni) apucate, apucatele.

APUCÁT1 s. n. Faptul de a (se) apuca.Expr. Pe apucate = în fugă, în mod superficial, la întâmplare. [Formă gramaticală: (în expr.) apucate]

APUCÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APUCA și A SE APUCA.Pe ~te în fugă; în grabă. 3) și substantival (în superstiții) Care este muncit de diavol. 3) Care nu este în toate mințile; smintit. /v. a (se) apuca

apucat a. 1. luat, surprins, prins; apucat de hoți, de friguri; 2. iute, aprig: oricât de apucat ar fi; 3. răcit la mijloc (de copii). ║ n. 1. în locuțiunea: pe apucate, în pripă; 2. pop. dureri convulsive la prunci: descântec de apucat.

apucát, -ă adj. Zăpăcit, țicnit. S. n., pl. urĭ.Apucătură, o boală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apucát s. n. (pl. apucáte în loc. pe ~)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APUCÁT s. v. colică, crampă, epilepsie, spasm.

apucat s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. EPILEPSIE. SPASM.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pe apucate expr. la întâmplare, la nimereală

Intrare: apucat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucat
  • apucatul
  • apucatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • apucat
  • apucatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apucat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) apuca.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe apucate sau pe apucatele = în mod superficial, la întâmplare, în fugă.
      surse: DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Totdeauna era unul [un copil] în leagăn, în dreptul patului mamei, și mama dormea pe apucate. PAS, Z. I 21.
        surse: DLRLC
      • Ce viață-l aștepta pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36.
        surse: DLRLC
      • Cetele lui Horia abia aveau o organizațiune; ele erau armate numai cu sulițe, cu săbii, cu ceva puști și pistoale, strînse pe apucatele. ODOBESCU, S. III 540.
        surse: DLRLC
  • comentariu Forme gramaticale (în locuțiuni): apucate, apucatele
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi apuca
    surse: DEX '09 DEX '98