2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anticipare sf [At: MDA ms / Pl: ~pări / E: anticipa] 1 Acțiune sau declarație făcută înainte de o anumită dată (fixată) Si: anticipat1 (1), anticipație (1). 2 Faptă sau declarație făcută înaintea momentului potrivit Si: anticipat1 (2), anticipație (2). 3 Prezicere a unor fapte viitoare ale altcuiva Si: anticipat1 (3), anticipație (3). 4 Ghicire a următoarelor decizii ale unui adversar Si: anticipat1 (4), anticipație (4). 5 Imaginare a unor descoperiri științifice viitoare și a unor consecințe posibile ale lor, în literatura de science-fiction Si: anticipație (5).

ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. 1. Acțiunea de a anticipa; anticipație. 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa.

ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa; anticipație. ♦ (Fon.) Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa.

ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa. ♦ Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. În romînescul «pecingine» avem, față de latinescul «petiginem», anticiparea lui «n».

ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa. ♦ (Fon.) Pronunțarea anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare.

ANTICIPÁRE s.f. Faptul de a anticipa. ♦ Pronunțare anticipată a unui sunet care se găsește într-o silabă următoare; anticipație. [< anticipa].

ANTICIPÁRE s. f. faptul de a anticipa; anticipație. ◊ (lingv.) pronunțare anticipată a unui sunet din silaba următoare. (< anticipa)

anticipa vt [At: CĂLINESCU, E. O. II, 49 / Pzi: ~pez și (înv) anticip / E: fr anticiper, lat anticipare] 1 A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată). 2 A face sau a spune ceva înaintea momentului potrivit. 3 A prezice fapte viitoare ale altcuiva. 4 A ghici următoarele decizii ale unui adversar. 5 A imagina descoperiri științifice viitoare și consecințe posibile ale lor, în literatura de science- fiction.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [Prez. ind. și: anticip] – Din fr. anticiper, lat. anticipare.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din fr. anticiper, lat. anticipare.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. (De obicei cu determinări introduse prin prep. «asupra») A o lua înainte, a face ceva înaintea momentului cuvenit.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A o lua înainte, a săvârși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. – Fr. anticiper (lat. lit. anticipare).

ANTICIPÁ vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [< fr. anticiper, cf. lat. anticipare].

ANTICIPÁ vb. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa. (< fr. anticiper, lat. anticipare)

A ANTICIPÁ antícip 1. tranz. A realiza înainte de termenul prevăzut; a devansa. 2. intranz. A efectua sau a spune un lucru înainte de timp. [Și anticipez] /<fr. anticiper, lat. anticipare

anticipà v. 1. a preveni, a lua înainte, a preîntâmpina (ziua, plata); 2. a uzurpa drepturile cuiva.

*antícip și -éz, a v. tr. (lat. anticipa, -cipáre, d. ante, înainte, și capere, a lua). Apuc în ainte, preîntîmpin: a anticipa plata (a plăti din ainte). Uzurp: a anticipa veniturile cuĭva.

*anticipațiúne f. (lat. anticipátio, -ónis). Acțiunea de a anticipa. Muz. Producerea prematură a unuĭ sunet care ține de acordu următor. Ret. Figura pin care apucĭ în ainte o obĭecțiune a adversaruluĭ ca s’o distrugĭ îndată (se numește și anteocupațiune și prolepsă). Pin anticipațiune, anticipînd. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anticipáre s. f., g.-d. art. anticipắrii; pl. anticipắri

anticipáre s. f., g.-d. art. anticipării; pl. anticipări

arată toate definițiile

Intrare: anticipare
anticipare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticipare
  • anticiparea
plural
  • anticipări
  • anticipările
genitiv-dativ singular
  • anticipări
  • anticipării
plural
  • anticipări
  • anticipărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anticipa
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anticipa
  • anticipare
  • anticipat
  • anticipatu‑
  • anticipând
  • anticipându‑
singular plural
  • anticipea
  • anticipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anticipez
(să)
  • anticipez
  • anticipam
  • anticipai
  • anticipasem
a II-a (tu)
  • anticipezi
(să)
  • anticipezi
  • anticipai
  • anticipași
  • anticipaseși
a III-a (el, ea)
  • anticipea
(să)
  • anticipeze
  • anticipa
  • anticipă
  • anticipase
plural I (noi)
  • anticipăm
(să)
  • anticipăm
  • anticipam
  • anticiparăm
  • anticipaserăm
  • anticipasem
a II-a (voi)
  • anticipați
(să)
  • anticipați
  • anticipați
  • anticiparăți
  • anticipaserăți
  • anticipaseți
a III-a (ei, ele)
  • anticipea
(să)
  • anticipeze
  • anticipau
  • anticipa
  • anticipaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anticipa
  • anticipare
  • anticipat
  • anticipatu‑
  • anticipând
  • anticipându‑
singular plural
  • anticipă
  • anticipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anticip
(să)
  • anticip
  • anticipam
  • anticipai
  • anticipasem
a II-a (tu)
  • anticipi
(să)
  • anticipi
  • anticipai
  • anticipași
  • anticipaseși
a III-a (el, ea)
  • anticipă
(să)
  • anticipe
  • anticipa
  • anticipă
  • anticipase
plural I (noi)
  • anticipăm
(să)
  • anticipăm
  • anticipam
  • anticiparăm
  • anticipaserăm
  • anticipasem
a II-a (voi)
  • anticipați
(să)
  • anticipați
  • anticipați
  • anticiparăți
  • anticipaserăți
  • anticipaseți
a III-a (ei, ele)
  • anticipă
(să)
  • anticipe
  • anticipau
  • anticipa
  • anticipaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anticipare

  • 1. Acțiunea de a anticipa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: anticipație
  • 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În românescul «pecingine» avem, față de latinescul «petiginem», anticiparea lui «n».
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi anticipa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

anticipa

etimologie: