3 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

anticipáre sf [At: MDA ms / Pl: ~pări / E: anticipa] 1 Acțiune sau declarație făcută înainte de o anumită dată (fixată) Si: anticipat1 (1), anticipație (1). 2 Faptă sau declarație făcută înaintea momentului potrivit Si: anticipat1 (2), anticipație (2). 3 Prezicere a unor fapte viitoare ale altcuiva Si: anticipat1 (3), anticipație (3). 4 Ghicire a următoarelor decizii ale unui adversar Si: anticipat1 (4), anticipație (4). 5 Imaginare a unor descoperiri științifice viitoare și a unor consecințe posibile ale lor, în literatura de science-fiction Si: anticipație (5).

ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. 1. Acțiunea de a anticipa; anticipație. 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa.

ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa; anticipație. ♦ (Fon.) Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa.

ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa. ♦ Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. În romînescul «pecingine» avem, față de latinescul «petiginem», anticiparea lui «n».

ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa. ♦ (Fon.) Pronunțarea anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare.

anticipáre s. f., g.-d. art. anticipắrii; pl. anticipắri

anticipáre s. f., g.-d. art. anticipării; pl. anticipări

ANTICIPÁRE s. v. anticipație.

ANTICIPÁRE s.f. Faptul de a anticipa. ♦ Pronunțare anticipată a unui sunet care se găsește într-o silabă următoare; anticipație. [< anticipa].

ANTICIPÁRE s. f. faptul de a anticipa; anticipație. ◊ (lingv.) pronunțare anticipată a unui sunet din silaba următoare. (< anticipa)

anticipá vt [At: CĂLINESCU, E. O. II, 49 / Pzi: -pez și (înv) anticíp / E: fr anticiper, lat anticipare] 1 A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată). 2 A face sau a spune ceva înaintea momentului potrivit. 3 A prezice fapte viitoare ale altcuiva. 4 A ghici următoarele decizii ale unui adversar. 5 A imagina descoperiri științifice viitoare și consecințe posibile ale lor, în literatura de science- fiction.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [Prez. ind. și: anticip] – Din fr. anticiper, lat. anticipare.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din fr. anticiper, lat. anticipare.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. (De obicei cu determinări introduse prin prep. «asupra») A o lua înainte, a face ceva înaintea momentului cuvenit.

ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A o lua înainte, a săvârși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. – Fr. anticiper (lat. lit. anticipare).

anticipá (a ~) vb., ind. prez. 3 anticipeáză/antícipă

anticipá vb., ind. prez. 1 sg. anticipéz / antícip, 3 sg. și pl. anticipeáză / antícipă

ANTICIPÁ vb. 1. v. prevesti. 2. v. presimți.

ANTICIPÁ vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [< fr. anticiper, cf. lat. anticipare].

ANTICIPÁ vb. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa. (< fr. anticiper, lat. anticipare)

Intrare: anticipare
anticipare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticipare anticiparea
plural anticipări anticipările
genitiv-dativ singular anticipări anticipării
plural anticipări anticipărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anticipa (1 anticip)
anticipa (1 anticip) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anticipa anticipare anticipat anticipând singular plural
anticipă anticipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anticip (să) anticip anticipam anticipai anticipasem
a II-a (tu) anticipi (să) anticipi anticipai anticipași anticipaseși
a III-a (el, ea) anticipă (să) anticipe anticipa anticipă anticipase
plural I (noi) anticipăm (să) anticipăm anticipam anticiparăm anticipaserăm, anticipasem*
a II-a (voi) anticipați (să) anticipați anticipați anticiparăți anticipaserăți, anticipaseți*
a III-a (ei, ele) anticipă (să) anticipe anticipau anticipa anticipaseră
Intrare: anticipa (1 anticipez)
anticipa (1 anticipez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anticipa anticipare anticipat anticipând singular plural
anticipea anticipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anticipez (să) anticipez anticipam anticipai anticipasem
a II-a (tu) anticipezi (să) anticipezi anticipai anticipași anticipaseși
a III-a (el, ea) anticipea (să) anticipeze anticipa anticipă anticipase
plural I (noi) anticipăm (să) anticipăm anticipam anticiparăm anticipaserăm, anticipasem*
a II-a (voi) anticipați (să) anticipați anticipați anticiparăți anticipaserăți, anticipaseți*
a III-a (ei, ele) anticipea (să) anticipeze anticipau anticipa anticipaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)