14 definiții pentru anticipare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTICIPARE, anticipări, s. f. 1. Acțiunea de a anticipa; anticipație. 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa.

anticipare sf [At: MDA ms / Pl: ~pări / E: anticipa] 1 Acțiune sau declarație făcută înainte de o anumită dată (fixată) Si: anticipat1 (1), anticipație (1). 2 Faptă sau declarație făcută înaintea momentului potrivit Si: anticipat1 (2), anticipație (2). 3 Prezicere a unor fapte viitoare ale altcuiva Si: anticipat1 (3), anticipație (3). 4 Ghicire a următoarelor decizii ale unui adversar Si: anticipat1 (4), anticipație (4). 5 Imaginare a unor descoperiri științifice viitoare și a unor consecințe posibile ale lor, în literatura de science-fiction Si: anticipație (5).

ANTICIPARE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa; anticipație. ♦ (Fon.) Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa.

ANTICIPARE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa. ♦ Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. În romînescul «pecingine» avem, față de latinescul «petiginem», anticiparea lui «n».

ANTICIPARE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa. ♦ (Fon.) Pronunțarea anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare.

ANTICIPARE s.f. Faptul de a anticipa. ♦ Pronunțare anticipată a unui sunet care se găsește într-o silabă următoare; anticipație. [< anticipa].

ANTICIPARE s. f. faptul de a anticipa; anticipație. ◊ (lingv.) pronunțare anticipată a unui sunet din silaba următoare. (< anticipa)

*anticipațiúne f. (lat. anticipátio, -ónis). Acțiunea de a anticipa. Muz. Producerea prematură a unuĭ sunet care ține de acordu următor. Ret. Figura pin care apucĭ în ainte o obĭecțiune a adversaruluĭ ca s’o distrugĭ îndată (se numește și anteocupațiune și prolepsă). Pin anticipațiune, anticipînd. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anticipare s. f., g.-d. art. anticipării; pl. anticipări

anticipare s. f., g.-d. art. anticipării; pl. anticipări

anticipare s. f., g.-d. art. anticipării; pl. anticipări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTICIPARE s. anticipație. (Literatură de ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANTICIPARE s. f. (< anticipa < fr. anticiper, cf. lat. anticipare): 1. pronunțare anticipată a unui sunet din silaba (silabele) următoare. Astfel, lat. petiginem a dat în limba română forma pecingine, cu a. lui n; lat. cubium a dat în limba română forma cuib, cu a. lui i. Tot a. reprezintă și pronunțările oltenești oichi, păduichi, roichie, straichină, ureichi și veichi, creatoare ale diftongilor oi, ui, ai și ei. A. mărește corpul fonetic al cuvintelor. 2. exprimare anticipată a subiectului sau a subiectivei (prin formele de nominativ ale pronumelui personal de persoana a III-a), a complementelor directe șî indirecte (prin formele neaccentuate de persoana a III-a ale pronumelui personal sau ale pronumelui reflexiv) și a subordonatelor completive directe și indirecte (prin formele neaccentuate de persoana a III-a ale pronumelui personal), ca în exemplele „Vine ea mama!”, „Spune el cine cunoaște întâmplarea!”; „L-am primit pe colegul nostru”, „L-am primit pe cine ne este drag”; „Îi trimite o sumă de bani lui Ion”, „Îi trimite o sumă de bani cui așteaptă”; „Se ajută pe sine”,Își spune sieși” etc.

Intrare: anticipare
anticipare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticipare
  • anticiparea
plural
  • anticipări
  • anticipările
genitiv-dativ singular
  • anticipări
  • anticipării
plural
  • anticipări
  • anticipărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anticipare, anticipărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a anticipa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: anticipație
  • 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În românescul «pecingine» avem, față de latinescul «petiginem», anticiparea lui «n». DLRLC
etimologie:
  • vezi anticipa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.