3 intrări

40 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

anéxă sf [At: ALECSANDRI, T. 1705 / V: (Trs; după lat) anex sn / Pl: ~xe / E: fr annexe, lat annexus, -a, -um] 1 Ceea ce (este alăturat sau) alipit pe lângă altceva mai mare ori mai de seamă Si: adaos. 2 Parte secundară a unei publicații Si: apendice. 3 (Atm) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. 4 (Lpl; îs) -xe embrionare Formații temporale ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, cu rol de nutriție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției.

ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formațiune sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formațiuni temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe.

ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe.

ANÉXĂ, anexe, s. f. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lîngă altceva mai mare ori mai important: lucru adăugat, adaos. Înaintăm cererea cu două anexe. ◊ Toate încercările dușmanilor. să restabilească Rusia burghezo-moșierească și să o transforme într-o anexă a imperialismului au eșuat complet. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/2. ♦ Material suplimentar care completează, dezvoltă sau lămurește un text (de lege). Am voit... în conformitate cu articolul IV din anexă să surprindem fraudele. ALECSANDRI, T. 1705.

ANÉXĂ, anexe, s. f. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. – Fr. annexe.

anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe

anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe

ANÉXĂ s.f. Ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de un lucru de care depinde; adaos. ♦ Material de completare la un text, pe care îl întregește sau îl lămurește. [< fr. annexe, cf. lat. annexus – legat].

ANÉXĂ s. f. 1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos. 2. (anat.) țesut, formație, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. 3. material documentar alăturat unui text. (< fr. annexe)

ANÉXĂ ~e f. Element secundar alăturat la un lucru principal în vederea completării; adaos; supliment. /<fr. annexe, lat. annexus

*anéxă f., pl. e (fr. annexe, d. lat. annexus, -exa, anexat, -ată, part. d. annéctere, a anexa). Lucru anexat (adaus, suplement, dependență): anexa uneĭ case, uneĭ scrisorĭ.

anexá vtr [At: IORGA, C. I. II, 68 / Pzi: -xéz / E: fr annexer] 1 A alipi la (de) ceva. 2 A uni (cu). 3 A adăuga (la). 4 (Îe) A ~ o țară (provincie, oraș) A încorpora la o altă țară (mai mare).

ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga la ceva. A anexa un act la o cerere. ♦ A încorpora o țară, o provincie etc. prin violență, împotriva voinței locuitorilor.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura la ceva. ♦ A încorpora un teritoriu prin violență. – Fr. annexer.

Intrare: anexă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ane anexa
plural anexe anexele
genitiv-dativ singular anexe anexei
plural anexe anexelor
vocativ singular
plural
Intrare: anex
anex adjectiv
adjectiv (A5)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anex anexul ane anexa
plural anecși anecșii anexe anexele
genitiv-dativ singular anex anexului anexe anexei
plural anecși anecșilor anexe anexelor
vocativ singular
plural
Intrare: anexa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anexa anexare anexat anexând singular plural
anexea anexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anexez (să) anexez anexam anexai anexasem
a II-a (tu) anexezi (să) anexezi anexai anexași anexaseși
a III-a (el, ea) anexea (să) anexeze anexa anexă anexase
plural I (noi) anexăm (să) anexăm anexam anexarăm anexaserăm, anexasem*
a II-a (voi) anexați (să) anexați anexați anexarăți anexaserăți, anexaseți*
a III-a (ei, ele) anexea (să) anexeze anexau anexa anexaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)