2 intrări
26 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adj. Care a devenit insensibil. – V. amorți.
AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adj. Care a devenit insensibil. – V. amorți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
amorțit1 sn [At: DA / Pl: ? / V: (înv) amur~ / E: amorți] 1-13 Amorțire (1-13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amorțit2, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 51 / V: (înv) amur- / Pl: ~iți, ~e / E: amorți] 1 a (D. vietăți) Insensibil. 2 a (Fig; d. oameni) încremenit. 3 a (Fig) Adormit2. 4 a (D. o acțiune) Oprită2. 5 a (D. foc) Stins2. 6 a (D. oameni) Amuțit2. 7 a (D. trup) Neînsuflețit. 8 a (D. somn) Greu. 9 a (D. unele animale) Cuprins2 de somnul hibernal. 10 a (Fig; d. sentimente) Lipsit2 de intensitate. 11 a (Reg; îs) Apă ~ Apă călduță. 12 av Fără putere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adj. 1. (Despre ființe și despre corpul sau o parte a corpului lor) Fără simțire, ca mort, rigid. Braț amorțit. ◊ Firea-și doarme somnul ei, Amorțită subt zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 25. Dan, cu coatele amorțite, tocmai se ridica să plece. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Trupul meu are să fie rece... amorțit și țeapăn. ISPIRESCU, L. 147. ♦ (Neobișnuit, cu sens activ) Care te aduce într-o stare de amorțire. Un somn amorțit îi cuprinde trupul. EMINESCU, N. 21 ♦ (Adesea determinat prin «de frig») Înțepenit din cauza frigului, înghețat. Îi pătrunsese frigul prin picioare, mergea în neștire, amorțit, cu mîinile în buzunare și cu bățul strîns subțioară. DUMITRIU, B. F. 14. ◊ (Adverbial) Și inima aceea ce geme de durere, Și sufletul acela ce cîntă amorțit E inima mea tristă, ce n-are mîngîiere. EMINESCU, O. I 6. 2. (Despre animalele care hibernează) Cuprins de somnul hibernal. Albinele stau toată iarna amorțite. 3. Fig. Lipsit de vigoare, de energie, de vioiciune. S-ar putea deștepta... mii de idei energice și salubre, care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51. ◊ (Adverbial) A cîntat cam amorțit! CONTEMPORANUL, II 14. ♦ Atenuat, slăbit, lipsit de intensitate. Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate. EMINESCU, O. I 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adj. Fără simțire, rigid, înțepenit. – V. amorți.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
amorțít, -ă adj. Cuprins de amorțeală: un oraș amorțit. Adv. A cînta amorțit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMORȚÍ, amorțesc, vb. IV. Intranz. (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ Fig. A-și pierde vigoarea, a slăbi în intensitate. – Lat. *ammortire (= admortire).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amorțí [At: (a. 1669) ap. GCR I, 184 / V: (înv) amur- / Pzi: ~țesc, (reg) -țăsc, (îrg) amurt / E: lat* ammortire] 1 vi (D. oameni) A încremeni. 2 vi (Fig) A adormi. 3 vi (D. o. acțiune) A se opri. 4 vi (D. foc) A se stinge. 5 vi (D. ființe, d. corpul lor sau d. o parte a corpului lor; fig d. oase) A deveni insensibil. 6 vi (Spc; d. oameni) A amuți. 7 vt (Îe) A ~ gura A încetat cu gălăgia. 8-9 vt (D. suflet, sentimente sau dureri; fig) A-și pierde vioiciunea (sau puterea). 10 vi (D. unele animale) A intra în perioada de hibernare. 11 vt (Fig; d. apă, zăpadă) A îngheța ușor, pe deasupra. 12 vt (Fig) A face să se atenueze. 13 vt (Fig) A face să înceteze.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMORȚÍ, amorțesc, vb. IV. Intranz. (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ Fig. A-și pierde vigoarea, a slăbi în intensitate. – Lat. *ammortire (= admortire).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
AMORȚÍ, amorțesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe și despre corpul sau o parte a corpului lor) A deveni, pentru un timp, fără simțire, insensibil, a rămîne ca mort; a înțepeni. Mi-a amorțit piciorul. ◊ Atunci își luă Trifon pălăria [fermecată] din cap și toți amorțiră ca morții. RETEGANUL, P. I 10. ◊ Fig. După izbucnirea de furie, coana Eleonora amorțise iar. DUMITRIU, B. F. 52. Iarna veni viforoasă și plină de semne de spaimă. Pînă și marea-n neastîmpăr acum amorțise la țărmuri. ANGHEL-IOSIF, C., M. II 100. ◊ Tranz. Femeia a urmat să-l domolească [pe demonul mărilor], suflînd asupra lui... pînă ce l-a amorțit în afundul somnului. SADOVEANU, D. P. 106. 2. (Despre animalele care hibernează) A intra în perioada de hibernare. Ursul amorțește în timpul iernii. 3. Fig. A-și pierde puterea, a slăbi în intensitate. După suferiri multe, inima se-mpietrește... simțirea amorțește. ALEXANDRESCU, P. 79. ◊ A încetini, a lîncezi. Adevărul este că munca noastră nu se cuvine să amorțească niciodată. SADOVEANU, P. M. 140. ♦ Tranz. A domoli, a potoli. Hotărîră a amorți suferința prin vesela petrecere. NEGRUZZI, S. I 218.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMORȚÍ, amorțesc, vb. IV. Intranz. (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A deveni insensibil; a înțepeni. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ Fig. A-și pierde puterea, a se diminua. – Lat. *ammortire (= admortire).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A AMORȚÍ/ ~ésc 1. intranz. (despre ființe, despre corpul sau părți ale corpului lor) A-și pierde (temporar) capacitatea de a reacționa la excitanți exteriori; a deveni insensibil; a înțepeni. 2) fig. (despre procese, suferințe fizice etc.) A deveni mai puțin intens; a slăbi; a se atenua. 3) rar (despre unele animale) A intra în perioada de hibernare; a hiberna. 4) (despre sol, apă etc.) A îngheța la suprafață. 2. tranz. A face să devină insensibil. /<lat. ammortire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amorțì v. 1. a sta nemișcat, a nu mai simți (ca un mort); 2. a adormi de oboseală.[Lat. *ADMORTIRE, din MORS, moarte].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amorțésc v. tr. (lat. ammortire, d. mortuus, mort; it. ammortire, pv. fr. sp. amortir). Încep a nu maĭ simți din pricina uneĭ grele loviturĭ: l-a bătut pîn’a amorțit, mĭ-a amorțit mîna de tare ce m’am lovit la cot. Mi se stinge vocea, răgușesc: a amorțit strigînd. Înțepenesc de frig (ibernez): insectele amorțesc ĭarna. V. tr. Îngurzesc: frigu l-a amorțit. – Vechĭ amu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
amorțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amorțésc, imperf. 3 sg. amorțeá; conj. prez. 3 să amorțeáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amorțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amorțésc, imperf. 3 sg. amorțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amorțeáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amorțesc, -țească 3 conj., -țit prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
AMORȚÍT adj. 1. înțepenit, (Transilv.) dreven. (~ de frig.) 2. toropit. (~ de căldură.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMORȚIT adj. 1. înțepenit, (Transilv.) dreven. (~ de frig.) 2. toropit. (~ de căldură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMORȚÍ vb. 1. a insensibiliza. (Anestezicul ~ țesutul dureros.) 2. a înțepeni, a paraliza. (Gerul îi ~ buzele.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
amorțit
- 1. Care a devenit insensibil.surse: DEX '09 DEX '98
- 1.1. (Despre ființe și despre corpul sau o parte a corpului lor) Fără simțire, ca mort.exemple
- Braț amorțit.surse: DLRLC
- Firea-și doarme somnul ei, Amorțită subt zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 25.surse: DLRLC
- Dan, cu coatele amorțite, tocmai se ridica să plece. VLAHUȚĂ, O. A. III 38.surse: DLRLC
- Trupul meu are să fie rece... amorțit și țeapăn. ISPIRESCU, L. 147.surse: DLRLC
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Un somn amorțit îi cuprinde trupul. EMINESCU, N. 21.surse: DLRLC
-
- exemple
- Îi pătrunsese frigul prin picioare, mergea în neștire, amorțit, cu mîinile în buzunare și cu bățul strîns subțioară. DUMITRIU, B. F. 14.surse: DLRLC
- (și) adverbial Și inima aceea ce geme de durere, Și sufletul acela ce cîntă amorțit E inima mea tristă, ce n-are mîngîiere. EMINESCU, O. I 6.surse: DLRLC
-
-
- 1.2. (Despre animalele care hibernează) Cuprins de somnul hibernal.surse: DLRLC un exempluexemple
- Albinele stau toată iarna amorțite.surse: DLRLC
-
- exemple
- S-ar putea deștepta... mii de idei energice și salubre, care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51.surse: DLRLC
- (și) adverbial A cîntat cam amorțit! CONTEMPORANUL, II 14.surse: DLRLC
- 1.3.1. Lipsit de intensitate.exemple
- Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate. EMINESCU, O. I 136.surse: DLRLC
-
-
-
etimologie:
- vezi amorțisurse: DEX '98 DEX '09
amorți
- 1. (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil.exemple
- Mi-a amorțit piciorul.surse: DLRLC
- Atunci își luă Trifon pălăria [fermecată] din cap și toți amorțiră ca morții. RETEGANUL, P. I 10.surse: DLRLC
- figurat După izbucnirea de furie, coana Eleonora amorțise iar. DUMITRIU, B. F. 52.surse: DLRLC
- figurat Iarna veni viforoasă și plină de semne de spaimă. Pînă și marea-n neastîmpăr acum amorțise la țărmuri. ANGHEL-IOSIF, C., M. II 100.surse: DLRLC
- tranzitiv Femeia a urmat să-l domolească [pe demonul mărilor], suflînd asupra lui... pînă ce l-a amorțit în afundul somnului. SADOVEANU, D. P. 106.surse: DLRLC
- 1.1. (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Ursul amorțește în timpul iernii.surse: DLRLC
-
- exemple
- După suferiri multe, inima se-mpietrește... simțirea amorțește. ALEXANDRESCU, P. 79.surse: DLRLC
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Adevărul este că munca noastră nu se cuvine să amorțească niciodată. SADOVEANU, P. M. 140.surse: DLRLC
-
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Hotărîră a amorți suferința prin vesela petrecere. NEGRUZZI, S. I 218.surse: DLRLC
-
-
- 1.3. (Despre sol, apă etc.) A îngheța la suprafață.surse: NODEX
-
etimologie:
- limba latină *ammortire (= admortire).surse: DEX '09 DEX '98 NODEX