12 definiții pentru amarnic

amárnic, -ă [At: MOXA, 347/12 / Pl: ~ici, -ice / E: amar + -nic] 1 a (Fig) Crunt. 2 a Ironic. 3 a Intens. 4 a (Înv) Vrednic de milă Si: amărât. 5 av Fără cruțare. 6 a (Fig) Curajos.

AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. (Fig.) Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.

AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. Fig. Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.

AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -e, adj. 1. Neîndurat, rău, grozav, strașnic, crunt. N-ai cunoscut... decît... truda amarnică și răsplată sudalma. DEȘLIU, G. 53. Iarna de gerul cel amarnic trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. ◊ (Adverbial) Sînt fiul unui neam sărac Ce s-a luptat amarnic pentru pîine. BENIUC, V. 111. Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește, Soție, fiu, nimica eu nu mai am de ieri! MACEDONSKI, O. I 249. Amarnic m-a lovit în avere și în cinste. CREANGĂ, A. 158. ♦ (Adverbial) Foarte tare, grozav, extraordinar. Și pufăind amarnic din țigare Îi spune cunoscuta întîmplare. DEȘLIU, M. 38. Carele erau mici și scîrțîiau amarnic. DUMITRIU, B. F. 97. (Legat de adjectivul determinat prin prep. «de») Amarnic de zgîrcit. Amarnic de trist. 2. (Mold., despre oameni, uneori ironic) Inimos, curajos, harnic, de ispravă, aprig. Om amarnic la treabă. ◊ Zău, nu șuguiești, măi Buzilă? Da amarnic mai ești la viață! CREANGĂ, P. 253. Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi. ALECSANDRI, T. 1154. (Rar, despre animale) D-apoi că și'neata, drept ți-oi spune, c-amarnică vită de cal mai ai!... – Numai cît îi iapă de cele din țara harapului și-i amarnică, ce-i drept. HOGAȘ, M. N. 188.

AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -e, adj. 1. Neîndurat, grozav, strașnic, crunt. N-ai cunoscut decât truda amarnică (DEȘLIU). ♦ (Adverbial) Foarte tare; grozav. 2. Inimos, curajos, harnic. Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi (ALECSANDRI). – Din amar2 + suf. -nic.

amárnic adj. m., pl. amárnici; f. amárnică, pl. amárnice

amárnic adj. m., pl. amárnici; f. sg. amárnică, pl. amárnici

AMÁRNIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care este crunt; strașnic; grozav. ~ căldură. 2) iron. Care este avan; aprig. Om ~ la treabă. /amar + suf. ~nic

AMÁRNIC1 adv. Extrem de intens, de violent, de tare. Roțile scârțâiau ~. /amar + suf. ~nic

amarnic a. și adv. 1. trist, strașnic: ceasul amarnic al căinței OD.; 2. grozav: știi că ești amarnic la vieață CR.

amárnic, -ă adj. (d. amar). Est. Fam. Grozav, strașnic: un ger amarnic. Adv. Amarnic de zgîrcit.

Intrare: amarnic
amarnic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amarnic amarnicul amarnică amarnica
plural amarnici amarnicii amarnice amarnicele
genitiv-dativ singular amarnic amarnicului amarnice amarnicei
plural amarnici amarnicilor amarnice amarnicelor
vocativ singular
plural