12 definiții pentru amarnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amárnic, ~ă [At: MOXA, 347/12 / Pl: ~ici, ~ice / E: amar + -nic] 1 a (Fig) Crunt. 2 a Ironic. 3 a Intens. 4 a (Înv) Vrednic de milă Si: amărât. 5 av Fără cruțare. 6 a (Fig) Curajos.

AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. (Fig.) Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.

AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. Fig. Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.

AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -e, adj. 1. Neîndurat, rău, grozav, strașnic, crunt. N-ai cunoscut... decît... truda amarnică și răsplată sudalma. DEȘLIU, G. 53. Iarna de gerul cel amarnic trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. ◊ (Adverbial) Sînt fiul unui neam sărac Ce s-a luptat amarnic pentru pîine. BENIUC, V. 111. Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește, Soție, fiu, nimica eu nu mai am de ieri! MACEDONSKI, O. I 249. Amarnic m-a lovit în avere și în cinste. CREANGĂ, A. 158. ♦ (Adverbial) Foarte tare, grozav, extraordinar. Și pufăind amarnic din țigare Îi spune cunoscuta întîmplare. DEȘLIU, M. 38. Carele erau mici și scîrțîiau amarnic. DUMITRIU, B. F. 97. (Legat de adjectivul determinat prin prep. «de») Amarnic de zgîrcit. Amarnic de trist. 2. (Mold., despre oameni, uneori ironic) Inimos, curajos, harnic, de ispravă, aprig. Om amarnic la treabă. ◊ Zău, nu șuguiești, măi Buzilă? Da amarnic mai ești la viață! CREANGĂ, P. 253. Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi. ALECSANDRI, T. 1154. (Rar, despre animale) D-apoi că și’neata, drept ți-oi spune, c-amarnică vită de cal mai ai!... – Numai cît îi iapă de cele din țara harapului și-i amarnică, ce-i drept. HOGAȘ, M. N. 188.

AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -e, adj. 1. Neîndurat, grozav, strașnic, crunt. N-ai cunoscut decât truda amarnică (DEȘLIU). ♦ (Adverbial) Foarte tare; grozav. 2. Inimos, curajos, harnic. Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi (ALECSANDRI). – Din amar2 + suf. -nic.

AMÁRNIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care este crunt; strașnic; grozav. ~ căldură. 2) iron. Care este avan; aprig. Om ~ la treabă. /amar + suf. ~nic

AMÁRNIC1 adv. Extrem de intens, de violent, de tare. Roțile scârțâiau ~. /amar + suf. ~nic

amarnic a. și adv. 1. trist, strașnic: ceasul amarnic al căinței OD.; 2. grozav: știi că ești amarnic la vieață CR.

amárnic, -ă adj. (d. amar). Est. Fam. Grozav, strașnic: un ger amarnic. Adv. Amarnic de zgîrcit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amárnic adj. m., pl. amárnici; f. amárnică, pl. amárnice

amárnic adj. m., pl. amárnici; f. sg. amárnică, pl. amárnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: amarnic
amarnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amarnic
  • amarnicul
  • amarnicu‑
  • amarnică
  • amarnica
plural
  • amarnici
  • amarnicii
  • amarnice
  • amarnicele
genitiv-dativ singular
  • amarnic
  • amarnicului
  • amarnice
  • amarnicei
plural
  • amarnici
  • amarnicilor
  • amarnice
  • amarnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amarnic

  • 1. De neîndurat.
    exemple
    • N-ai cunoscut... decît... truda amarnică și răsplată sudalma. DEȘLIU, G. 53.
      surse: DLRLC
    • Iarna de gerul cel amarnic trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Sînt fiul unui neam sărac Ce s-a luptat amarnic pentru pîine. BENIUC, V. 111.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește, Soție, fiu, nimica eu nu mai am de ieri! MACEDONSKI, O. I 249.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Amarnic m-a lovit în avere și în cinste. CREANGĂ, A. 158.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Foarte tare, foarte mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: extraordinar grozav intens 3 exemple
      exemple
      • Și pufăind amarnic din țigare Îi spune cunoscuta întîmplare. DEȘLIU, M. 38.
        surse: DLRLC
      • Carele erau mici și scîrțîiau amarnic. DUMITRIU, B. F. 97.
        surse: DLRLC
      • Amarnic de zgârcit. Amarnic de trist.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat De ispravă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprig curajos harnic inimos 4 exemple
    exemple
    • Om amarnic la treabă.
      surse: DLRLC
    • Zău, nu șuguiești, măi Buzilă? Da amarnic mai ești la viață! CREANGĂ, P. 253.
      surse: DLRLC
    • Amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi. ALECSANDRI, T. 1154.
      surse: DLRLC
    • rar (Despre animale) D-apoi că și’neata, drept ți-oi spune, c-amarnică vită de cal mai ai!... – Numai cît îi iapă de cele din țara harapului și-i amarnică, ce-i drept. HOGAȘ, M. N. 188.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Amar + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09