5 intrări
45 de definiții
din care- explicative (26)
- morfologice (9)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
- enciclopedice (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMAN interj., s. n. 1. Interj. (Înv.) Îndurare! iertare! 2. S. n. (În expr.) A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare. A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) când are nevoie de ajutor. – Din tc. aman.
aman2 i [At: NECULCE, ap. LET. II, 377/22 / V: -zaman / E: tc aman] 1 (Strigătul turcilor învinși sau aflați la necaz; înv) Îndurare! Iertare! 2 (Îe) A cădea cu ~ la cineva, a zice ~ A se ruga de (a cere) iertare. 3 (Îe) A fi sau a ajunge la ~ A ajunge rău de tot. 4 (Îe) A lăsa pe cineva (tocmai când e) la ~ A părăsi pe cineva când are cea mai mare nevoie de ajutor. 5 (Mun; îlav) -zaman! Repede. 6 (Mun; îal) Cu orice preț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aman1 c [At: ȚICHINDEAL, F. 225/18 / E: ns cf ama, aman2] Însă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMAN! interj. 1 Îndurare! Iertare! (strigătul Turcilor implorînd cruțarea vieții): nu mai aveau nici o putere, numai ce strigau ~! (NEC.) ¶ 2 Pr. ext. Strigăt spre a cere iertare (mai adesea ironic): învîrtiți pînă ce-a zice ~! (ALECS.) ¶ 3 A fi (sau a ajunge, a se vedea) la ~, a fi (a cădea) la mare nevoie ¶ 4 ~-zaman 👉 AMAN-ZAMAN [tc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMAN interj., subst. 1. Interj. (Înv.) Îndurare! iertare! 2. Subst. (În expr.) A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare. A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) când are nevoie de ajutor. – Din tc. aman.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMAN interj. Îndurare! iertare! Hodja, fără milă la strigăt de aman, Rostea cu glas fanatic verseturi din coran. ALECSANDRI, P. III 345. ◊ Expr. A zice aman = a cere iertare. Pe semne te mănîncă spinarea... ia acuși te scarpin... de-i zice «aman puiule» cînd îi scăpa din mîna mea. CREANGĂ, A. 57. Umflați-l pe sus și-l puneți în scrînciobul ista, de-l învîrtiți pîn’ ce-a zice aman. ALECSANDRI, T. 384. A fi (sau a ajunge) la aman = a ajunge la mare strîmtoare. Filozof de-aș fi – simțirea-mi ar fi vecinie la aman! EMINESCU, N. 43. A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) tocmai cînd e în cea mai mare nevoie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMAN interj. Îndurare! iertare! ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strîmtoare. A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) cînd e la mare nevoie. – Tc. aman.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMAN interj. înv. (se folosește pentru a exprima rugămintea de a ierta) Iertare; îndurare. ◊ A zice aman a cere iertare. A fi (sau a ajunge) la aman a fi în impas. A lăsa pe cineva la aman a părăsi pe cineva la nevoie. /<turc. aman
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aman! int. 1. grație, iertare! (strigătul Mahomedanilor în luptă): aman! ei cu toți răcnia POP.; 2. exclamațiune sentimentală în cântecele populare: ah! aman! aman! 3. (ironic) spre a cere iertare; ia acuș te scarpin... de-i zice aman, puiule! CR. [Turc. AMAN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Aman m. ministru al lui Ahasver (Assuerus), regele Perșilor, care căută să prăpădească pe Evrei, scăpați de regina Estera (510 a. Cr.).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Aman (Teodor) m. pictor de istorie națională și acvarelist român (1827-1891).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amán (turc. ar. aman. V. aliman) interj. pin care musulmaniĭ imploră cruțarea viețiĭ. A ajunge, a fi la aman, a ajunge, a fi la mare nevoĭe (la extrem). Loc. adv. Amán-zamán, zor-nevoĭe, cu orĭ-ce preț, numaĭ de cît: zice să-ĭ daŭ, că alt-fel, aman-zaman, moare!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMÂNA, amân, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aman-zaman i vz aman
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amăn i [At: GR. BĂN. / A: nct / E: nct] 1-2 (Ban) Exclamație care exprimă o admonestare, un avertisment Cf destul! ajunge!
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amâna [At: PSALT. SCH. 128/6 / Pzi: amân, (reg) amâi, (rar) amânez / E: a + mâ(i)ne] 1 vi (Înv) A întârzia. 2 vtr A nu îndeplini ceva imediat, ci a lăsa pe altă dată. 3 vt A pune un termen mai târziu pentru judecarea unei pricini. 4 vt A proroga. 5 vt(a) (Fig) A tărăgăna. 6 vt (Complementul este un om) A purta cu vorba (de azi pe mâine). 7 vt (Înv) A porunci cuiva să vină (sau să execute ceva) mai târziu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâna4 v vz amâna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMAN-ZAMAN loc. adv. Zor-nevoie, cu orice preț: ăla, ~, să-l împrumut cu patru mii de lei (BR -VN.) [tc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMÎNA (amîn, amîiu) l. vb tr. 1 A lăsa pe altădată (îndeplinirea unui lucru): lucrul din mînă nu-l amîna pe mîine (JIP.) ¶ 2 A purta cu vorba pe cineva, a-l face mereu să aștepte, să vie o zi după alta spre a-i îndeplini o dorință: necontenit ceream apă, iar tata mă amîna cu momele de la o fîntînă la alta (CRG.) ¶ 3 ⚖️ A soroci pentru altădată judecarea unui proces, executarea unei hotărîri: procedura nefiind îndeplinită, tribunalul a amînat procesul. II. vb. intr. ‡A întîrzia, a zăbovi.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMÎNAT I. adj. 1 p. AMÎNA ¶ 2 Zăbavnic, tîrzielnic. II. adv. Olten. Tr. -Carp. †Tîrziu. III. sbst. Faptul de a amîna.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMÂNA, amân, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
AMÎNA, amîn, vb. I. Tranz. 1. A hotărî să îndeplinească o acțiune mai tîrziu decît la vremea stabilită, a prelungi termenul o dată fixat pentru săvîrșirea unei acțiuni. Procesul a fost amînat. ◊ Lucrul amînat și prelungit e ca mort. CAMILAR, TEM. 219. De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar... amîna din zi în zi, de joi pînă mai de-apoi această poznașă trebușoară. CREANGĂ, P. 141. ◊ Absol. Apoi dacă amîn, iar se mai întîmplă cine știe ce și nu mai pot pleca. SADOVEANU, P. M. 166. 2. (Cu privire la persoane) A purta cu vorba (de azi pe mîine). Tu s-o amîi cu zi cu zi Și spune-i cîte toate. Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78. Pe drum necontenit ceream apă, iar tata mă amîna cu momele, de la o fîntînă la alta. CREANGĂ, A. 15. Tot mă amînau, ba azi, ba mine; dihania de doctor zicea c-ar fi periculos. EMINESCU, N. 82.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMÎNA, amîn, vb. I. Tranz. 1. A hotărî îndeplinirea unei acțiuni pentru un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – Din a3 + mîne.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A AMÂNA amân tranz. 1) A lăsa pentru altă dată. ~ adunarea. ~ plecarea. 2) (persoane) A purta cu vorba. /a + mâine
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amânà v. a lăsa pentru altă dată, a întârzia, a prelungi (un termen). [Formațiune românească din mâine, lit. a lăsa pe mâine].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amîn, a -á v. tr. (a 4 și mîne). Las pe altă dată (împlinirea unuĭ lucru): a amîna o judecată, o plată, un examin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!aman2 (la ~) (înv.) loc. adj., loc. adv. (în: a fi/a ajunge/a lăsa la aman)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
aman1 (înv.) interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aman1 (înv.) interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aman2 (în expr. la ~) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aman interj., s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amân, 3 amână; conj. prez. 1 sg. să amân, 3 să amâne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amân, 2 sg. amâni; conj. prez. 3 să amâne; ger. amânând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amâna vb., ind. prez. 1 sg. amân, 2 sg. amâni, 3 sg. și pl. amână; conj. prez. 3 sg. și pl. amâne; ger. amânând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amân, -ni 2, -ne 3 conj., -nând ger.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AMAN interj. v. iertare, îndurare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aman interj. v. IERTARE. ÎNDURARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMÂNA vb. 1. (Transilv.) a tămânda. (~ plecarea.) 2. (rar) a remite. (~ o tranzacție.) 3. a încetini, a întârzia. (~ producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (~ rezolvarea unei probleme.) 5. v. păsui. 6. v. prelungi. 7. a lăsa. (Să ~ pe altă dată.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMÎNA vb. 1. (Transilv.) a tămînda. (~ plecarea.) 2. (rar) a remite. (~ o tranzacție.) 3. a încetini, a întîrzia. (~ producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (~ rezolvarea unei probleme.) 5. a aștepta, a îngădui, a păsui. (Îl ~ cu plata datoriei.) 6. a păsui, a prelungi, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.) 7. a lăsa. (Să ~ pe altădată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aman interj. – Milostenie, iertare. – Mr., megl. aman. Tc. amán, din arab. amān (Șeineanu, II, 18; Lokotsch 66); cf. ngr. ἀμάν, alb., bg., fr. aman, sp. amán, ultimele direct din arab. Cf. aliman.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amîna (amîn, amînat), vb. – A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinație lat. de tipul *ad mane (Pușcariu 79; REW 5924), sau de la o formație adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. și alb. mënoń „a întîrzia” (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
AMAN, Theodor (1831-1891, n. Cîmpulung), pictor și grafician român. A oscilat între academism și romantism, prezentînd puternice trăsături realiste și, în meșteșug, receptivitate la înnoiri impresioniste. Compoziții cu teme istorice („Izgonirea turcilor de la Călugăreni”, „Boerii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș”), tablori de gen („Horă la Aninoasa”, „Bal mascat în atelier”, „Pe terasă la Sinaia”). Portrete („Principesa Zoe Brîncoveanu”), naturi moarte. În creația sa de gravor (acvaforte) îmbrățișează o tematică similară cu a picturii. Fondator, alături de Gh. Tattarescu, al Școlii de Arte Frumoase din București, pe care o conduce pînă la sfîrșitul vieții. M. post-mortem al Acad. (1991).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMAN < arab amán „iertare”. 1. – ar. (RI IX 110); Dimitrie M. Dimu, zis Aman, magazierul untului în Craiova (Sd XXII 191), în 1821, tatăl pictorului Th. Aman. 2. Haman pren. mold. (P14).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A fi (sau a ajunge) la aman – Aman e un cuvînt turcesc, o exclamație care echivalează cu: „Îndurare! Iertare!”, folosită de turci îndeosebi cînd erau siliți să se predea într-o bătălie, sau cînd implorau grația de a li se cruța viața. Din vremea acelor lupte a rămas în limba noastră expresia „a ajunge la aman”, sau „a fi la aman”, spre a desemna o situație în care te afli la mare strimtoare, la mare nevoie. Exemple: „Hodja, fără milă la strigăt de aman / Rostea cu glas fanatic versete din coran” (Alecsandri). – „Filosof de-aș fi – simțirea-mi ar fi veșnic la aman” (Eminescu). IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
la aman / ananghie expr. într-o situație grea / critică.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
amaninterjecție
- 1. Îndurare! iertare! DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Hodja, fără milă la strigăt de aman, Rostea cu glas fanatic verseturi din coran. ALECSANDRI, P. III 345. DLRLC
- A zice aman = a cere iertare. DLRLC
- Pe semne te mănîncă spinarea... ia acuși te scarpin... de-i zice «aman puiule» cînd îi scăpa din mîna mea. CREANGĂ, A. 57. DLRLC
- Umflați-l pe sus și-l puneți în scrînciobul ista, de-l învîrtiți pîn’ ce-a zice aman. ALECSANDRI, T. 384. DLRLC
-
-
etimologie:
- aman DEX '98 DEX '09
amansubstantiv neutru
- A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Filozof de-aș fi – simțirea-mi ar fi vecinic la aman! EMINESCU, N. 43. DLRLC
-
- A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) când are nevoie de ajutor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: părăsi
etimologie:
- aman DEX '98 DEX '09
amâna, amânverb
- 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Procesul a fost amânat. DLRLC
- Lucrul amînat și prelungit e ca mort. CAMILAR, TEM. 219. DLRLC
- De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar... amîna din zi în zi, de joi pînă mai de-apoi această poznașă trebușoară. CREANGĂ, P. 141. DLRLC
- Apoi dacă amîn, iar se mai întîmplă cine știe ce și nu mai pot pleca. SADOVEANU, P. M. 166. DLRLC
-
- 2. A purta cu vorba pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tu s-o amîi cu zi cu zi Și spune-i cîte toate. Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
- Pe drum necontenit ceream apă, iar tata mă amîna cu momele, de la o fîntînă la alta. CREANGĂ, A. 15. DLRLC
- Tot mă amînau, ba azi, ba mine; dihania de doctor zicea c-ar fi periculos. EMINESCU, N. 82. DLRLC
-
etimologie:
- A + mâne (= mâine). DEX '09