AMAN A fi sau a ajunge la aman = A fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare: Filosof de-aș fi − simțirea-mi ar fi vecinic la aman! (MIHAI EMINESCU) Ungurii sunt la aman, ultimatum-ul nostru trebuie să fie: dacă nu independența aparte ori cu noi a românilor de aici, cel puțin recunoașterea unei naționalități deosebite a Banatului, a Transilvaniei și a românilor din Ungaria, care, toți, se ating prin teritoriu, cu limbă, instituții, reprezentare. (ALECU RUSSO) A lăsa pe cineva (tocmai când e) la aman = A părăsi pe cineva când are cea mai mare nevoie de ajutor: Câți dintre ei nu fug în toiul muncilor, lăsându-te la aman, când îți crapă buza? (CONSTATIN SANDU-ALDEA) A zice aman = A cere iertare: Umflați-l pe sus și-l puneți în scrânciobul ista, de-l învârtiți pân ce-a zice aman. (VASILE ALECSANDRI) Pesemne te mănâncă spinarea, cum văd eu, măi țică, și ia acuș te scarpin, dacă vrei, ba ș-un topor îți fac, dacă mă crezi, de-i zice „aman, puiule!” când îi scăpa de mâna mea! (ION CREANGĂ)