Aman (Teodor) m. pictor de istorie națională și acvarelist român (1827-1891).

Aman m. ministru al lui Ahasver (Assuerus), regele Perșilor, care căută să prăpădească pe Evrei, scăpați de regina Estera (510 a. Cr.).

AMAN, Theodor (1831-1891, n. Cîmpulung), pictor și grafician român. A oscilat între academism și romantism, prezentînd puternice trăsături realiste și, în meșteșug, receptivitate la înnoiri impresioniste. Compoziții cu teme istorice („Izgonirea turcilor de la Călugăreni”, „Boerii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș”), tablori de gen („Horă la Aninoasa”, „Bal mascat în atelier”, „Pe terasă la Sinaia”). Portrete („Principesa Zoe Brîncoveanu”), naturi moarte. În creația sa de gravor (acvaforte) îmbrățișează o tematică similară cu a picturii. Fondator, alături de Gh. Tattarescu, al Școlii de Arte Frumoase din București, pe care o conduce pînă la sfîrșitul vieții. M. post-mortem al Acad. (1991).

AMAN < arab amán „iertare”. 1. – ar. (RI IX 110); Dimitrie M. Dimu, zis Aman, magazierul untului în Craiova (Sd XXII 191), în 1821, tatăl pictorului Th. Aman. 2. Haman pren. mold. (P¹⁴).

AMAN A fi sau a ajunge la aman = A fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare: Filosof de-aș fi − simțirea-mi ar fi vecinic la aman! (MIHAI EMINESCU) Ungurii sunt la aman, ultimatum-ul nostru trebuie să fie: dacă nu independența aparte ori cu noi a românilor de aici, cel puțin recunoașterea unei naționalități deosebite a Banatului, a Transilvaniei și a românilor din Ungaria, care, toți, se ating prin teritoriu, cu limbă, instituții, reprezentare. (ALECU RUSSO) A lăsa pe cineva (tocmai când e) la aman = A părăsi pe cineva când are cea mai mare nevoie de ajutor: Câți dintre ei nu fug în toiul muncilor, lăsându-te la aman, când îți crapă buza? (CONSTATIN SANDU-ALDEA) A zice aman = A cere iertare: Umflați-l pe sus și-l puneți în scrânciobul ista, de-l învârtiți pân ce-a zice aman. (VASILE ALECSANDRI) Pesemne te mănâncă spinarea, cum văd eu, măi țică, și ia acuș te scarpin, dacă vrei, ba ș-un topor îți fac, dacă mă crezi, de-i zice „aman, puiule!” când îi scăpa de mâna mea! (ION CREANGĂ)