4 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMĂNÚNT, -Ă, amănunți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în cantități mici. Comerț cu amănuntul.Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. 2. Adj. (Înv.) Amănunțit2. [Var.: (reg.) amărunt s. n.] – A3 + mănunt „mărunt”.

amănunt, ~ă [At: CORESI, ap. HEM 1032 / V: ~ăru~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: a3 + mănunt] 1 sm (Îlav) În ~ (În mod) minuțios, conștiincios, observând chiar și cele mai mici și neînsemnate părți (detalii) ale unui lucru. 2 sn (Cmr; îlav) Cu (sau, înv, pre) ~ul Cu bucata. 3 sn Detaliu. 4 sn (Îe) A da ~e A intra în detalii. 5 sn (Îlav) (Cu) de-~ sau până în cele mai mici ~e sau în ~, în toate ~ele Minuțios. 6 a (Înv) Amănunțit2.

AMĂNÚNT, -Ă, amănunți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în mici cantități. Comerț cu amănuntul.Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. 2. Adj. (Înv.) Amănunțit2. [Var.: (reg.) amărúnt s. n.] – A3 + mănunt „mărunt”.

AMĂNÚNT1, amănunte, s. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. Amănuntele tehnice ale lui Culai erau făcute să bucure pe domnul inginer al nostru. SADOVEANU, N. F. 61. Mă îngrijesc de cel mai neînsemnat amănunt al îmbrăcăminții mele. SAHIA, N. 20. ◊ Loc. adj. și adv. (În opoziție cu angro, cu ridicata sau cu toptanul) Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu. Comerț cu amănuntul. Desfacere cu amănuntul. Vînzare cu amănuntul.Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau pînă în cele mai mici amănunte sau în amănunt sau în toate amănuntele = pînă în cele mai mici detalii, amănunțit, minuțios. Porniseră să străbată țara din ținut în ținut, ca s-o cunoască prin văzul și prin auzul lor cu de-amănuntul. C. PETRESCU, R. DR. 35. Moșia... am cercetat-o cu de-amănuntul, în lung și în lat. ALECSANDRI, T. 796. – Pl. și: amănunturi (ISPIRESCU, L. 75). – Variantă: amărúnt (COȘBUC, P. II 182, CREANGĂ, P. 264, ODOBESCU, S. I 185, NEGRUZZI, S. II 203) s. n.

AMĂNÚNT2, -Ă, amănunți, -te, adj. (Învechit) Amănunțit. Cercetarea amănuntă a feluritelor faze prin care graiul poporului romin a trecut ca să devină... limba de azi a romînilor. ODOBESCU, S. I 352.

AMĂNÚNT2, -Ă, amănunți, -te, adj. (Înv.) Amănunțit. – Din a3 + mănunt „mărunt”.

AMĂNÚNT1, amănunte, s. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu. Comerț cu amănuntul.Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau pînă în cele mai mici amănunte sau în amănunt ori în toate amănuntele = pînă în cele mai mici detalii; minuțios. [Var.: (reg.) amărúnt s. n.] – Din a3 + mănunt „mărunt”.

AMĂNÚNT ~e n. Element neesențial dintr-un ansamblu; parte secundară a unui lucru; detaliu. ◊ (Cu) de ~ul în cele mai mici detalii. Cu ~ul cu bucata. /a + mănunt

amănúnt și amărúnt n., pl. e, vechĭ urĭ (a 4 și mănunt, mărunt). Parte măruntă, particularitate, detaliŭ: amănuntele lupteĭ, o veste fără nicĭ un amănunt, a da amănunte, a intra (saŭ a te perde) în amănunte. Cu amănuntu saŭ cu de-a mănuntu (maĭ exact de cît cu de amănuntu, ca și cu de-a sila), amănunțit, în detaliŭ: a povesti, a vinde cu de-a mănuntu. V. toptan și dibă.

AMĂRÚNT s. n. v. amănunt.

AMĂRÚNT, s. n. v. amănunt1.

amărunt adv. 1. cu amăruntul, în părți mici; 2. fig. în toate particularitățile: cu amăruntul toate, cum s’au întâmplat, i le a spus PANN ║ n. (sens modern, sub forma amănunt), parte măruntă, detaliu. [V. mărunt].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMĂNÚNT s. detaliu, (rar) amănunțime. (Știe totul în ~.)

AMĂNÚNT adj. v. amănunțit, amplu, detaliat, dezvoltat.

AMĂNUNT s. detaliu, (rar) amănunțime. (Știe totul în ~.)

amănunt adj. v. AMĂNUNȚIT. AMPLU. DETALIAT. DEZVOLTAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amănúnt (amănúnte), s. n.1. (Înv.) Amănunțit, în detaliu (sens adv.) – 2. Detaliat (sens adj.). 3. Detaliu. – Var. amărunt, (cu der. săi). De la mărunt, cu a- caracteristic formelor adv. Uzul ca s. este modern, pentru cel adv. cf. it. a minuto.Der. amănunți, vb. (a mărunți; a da amănunte); amănunțime, s. f. (detaliu).

Intrare: amănunt (adj.)
amănunt1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amănunt
  • amănuntul
  • amănuntu‑
  • amănuntă
  • amănunta
plural
  • amănunți
  • amănunții
  • amănunte
  • amănuntele
genitiv-dativ singular
  • amănunt
  • amănuntului
  • amănunte
  • amănuntei
plural
  • amănunți
  • amănunților
  • amănunte
  • amănuntelor
vocativ singular
plural
Intrare: amănunt (s.n.)
amănunt2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amănunt
  • amănuntul
  • amănuntu‑
plural
  • amănunte
  • amănuntele
genitiv-dativ singular
  • amănunt
  • amănuntului
plural
  • amănunte
  • amănuntelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amărunt
  • amăruntul
  • amăruntu‑
plural
  • amărunte
  • amăruntele
genitiv-dativ singular
  • amărunt
  • amăruntului
plural
  • amărunte
  • amăruntelor
vocativ singular
plural
Intrare: cu de-amănuntul
cu de-amănuntul locuțiune adverbială
compus
  • cu de-amănuntul
Intrare: de-amănuntul
de-amănuntul locuțiune adverbială
compus
  • de-amănuntul
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amănunt, amănuntăadjectiv

  • 1. învechit Amănunțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amănunțit
    • format_quote Cercetarea amănuntă a feluritelor faze prin care graiul poporului romîn a trecut ca să devină... limba de azi a romînilor. ODOBESCU, S. I 352. DLRLC
etimologie:
  • A + mănunt „mărunt”. DEX '09

amănunt, amănuntesubstantiv neutru

  • 1. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: detaliu
    • format_quote Amănuntele tehnice ale lui Culai erau făcute să bucure pe domnul inginer al nostru. SADOVEANU, N. F. 61. DLRLC
    • format_quote Mă îngrijesc de cel mai neînsemnat amănunt al îmbrăcăminții mele. SAHIA, N. 20. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în cantități mici. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Comerț cu amănuntul. Desfacere cu amănuntul. Vânzare cu amănuntul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Porniseră să străbată țara din ținut în ținut, ca s-o cunoască prin văzul și prin auzul lor cu de-amănuntul. C. PETRESCU, R. DR. 35. DLRLC
      • format_quote Moșia... am cercetat-o cu de-amănuntul, în lung și în lat. ALECSANDRI, T. 796. DLRLC
  • comentariu Plural și: amănunturi. DLRLC
etimologie:
  • A + mănunt „mărunt”. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.