AMĂNUNT¹, amănunte, s. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu. Comerț cu amănuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau pînă în cele mai mici amănunte sau în amănunt ori în toate amănuntele = pînă în cele mai mici detalii; minuțios. [Var.: (reg.) amărunt s. n.] – Din a³ + mănunt „mărunt”.