altoit (adj.)

  • 1. Care a fost supus altoirii.
    surse: DLRLC DEX '09 sinonime: prăsad 2 exemple
    exemple
    • Pomi altoiți.
      surse: DLRLC
    • Primăvara, venea cu un trandafir altoit la butonieră și în mînă cu un buchet, din care da la toți. BASSARABESCU, V. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi altoi
    surse: DEX '09 DLRM

altoit (s.n.)

  • 1. Faptul de a altoi.
    surse: DLRM DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: altoire

etimologie:

  • vezi altoi
    surse: DEX '09 DEX '98

18 definiții

altoít2, -ă a [At: ECONOMIA, 118/9 / V: -tuit-, -ă (Trs) olto-, -ă, (dial) oltonit, ~ă, oltuit, -ă, (Mol) ultuit, -ă hultuit, -ă / Pl: ~iți, -e / E: altoi2] 1 (Hor) Care a fost altoit2 (2). 2 (Reg) Vaccinat2. 3 (Fam) Bătut2.

altoít1 sn [At: ECONOMIA, 127/6 / V: -tuit, (Trs) ol-, oltu-, (Mol) ultu-, hultu- / E: altoi2] 1 (Hor) Altoire(l). 2 (Reg) Vaccinare. 3-4 Bătaie (zdravănă).

altoí2 vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: -tuí2, (Trs) oltuí, (Mol) ultoí, ultuí, holtuí, hultuí / Pzi: -esc / E: mg oltani] 1 A introduce vlăstarul unei plante într-o altă plantă, de obicei de o specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi. 2 A transforma prin altoire(l). 3 (Fig) A sădi, în sufletul cuiva, o anumită însușire. 4 (Reg) A vaccina. 5 (Fam) A da o lovitură zdravănă cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdravăn) pe cineva.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la portaltoi sau la planta altoită) A introduce o rămurică (anume aleasă) a unei plante în țesutul alteia, stabilind în modul acesta un contact între țesuturile lor generatoare, cu scopul de a da plantei altoite însușirile (mai valoroase) ale altoiului. V. grefa. Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun.Fig. (Cu privire la o însușire) Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mîndria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530. 2. (Familiar) A da cuiva o lovitură; a plesni, a bate. Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256. – Variantă: (Mold.) hultuí (ALECSANDRI, T. 368) vb. IV.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Magh. oltani.

altoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiésc, imperf. 3 sg. altoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. altoiáscă

ALTOÍ vb. (înv. și reg.) a prăsădi. (A ~ o plantă.)

ALTOÍ vb. v. atinge, bate, inocula, lovi, vaccina.

altoí (altoiésc, altoít), vb.1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare și la var.Der. altoială, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoiește); altoitură, s. f. (altoire); hultoană, s. f. (altoi); hultuitură, s. f. (acțiunea de a altoi); altoană, s. f. (Mold., altoi).

A ALTOÍ ~iésc tranz. 1) (plante) A trata cu altoi. 2) fig. fam. A supune unei lovituri; a lovi. 3) fig. (sentimente, relații) A consolida în mod sistematic; a inspira cu regularitate; a cultiva. /<ung. oltani

altoì v. 1. a sădi un altoiu; 2. a vaccina, a împărtăși prin artă o boală molipsitoare. [Ung. OLTANI, de unde și forma moldovenească hultui.

altoĭésc v. tr. (ung. oltani). Vest. Înfig altoĭ (la pomĭ). Vaccinez. – În Trans. și ultuĭesc (Agrb. Înt. 256), în Mold. hultuĭesc. V. presădesc și alduĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALTOÍ vb. (înv. și reg.) a prăsădi. (A ~ o plantă.)

altoí vb. v. ATINGE. BATE. INOCULA. LOVI. VACCINA.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

altoit, -ă, altoiți, -te, adj. bătut; lovit; plesnit

altoi2, altoiesc v. t. a bate; a lovi; a plesni

Intrare: altoit (adj.)
altoit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoit altoitul altoi altoita
plural altoiți altoiții altoite altoitele
genitiv-dativ singular altoit altoitului altoite altoitei
plural altoiți altoiților altoite altoitelor
vocativ singular
plural
Intrare: altoit (s.n.)
substantiv neutru (N29) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoit altoitul
plural
genitiv-dativ singular altoit altoitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: altoi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) altoi altoire altoit altoind singular plural
altoiește altoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) altoiesc (să) altoiesc altoiam altoii altoisem
a II-a (tu) altoiești (să) altoiești altoiai altoiși altoiseși
a III-a (el, ea) altoiește (să) altoiască altoia altoi altoise
plural I (noi) altoim (să) altoim altoiam altoirăm altoiserăm, altoisem*
a II-a (voi) altoiți (să) altoiți altoiați altoirăți altoiserăți, altoiseți*
a III-a (ei, ele) altoiesc (să) altoiască altoiau altoi altoiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2. - V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. Pomi altoiți.Primăvara, venea cu un trandafir altoit la butonieră și în mină cu un buchet, din care da la toți. BASSARABESCU, V. 73.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT adj. (înv. și reg.) prăsad. (Măr ~.)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALTOÍT adj. (înv. și reg.) prăsád. (Măr ~.)