3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

altoít2, -ă a [At: ECONOMIA, 118/9 / V: -tuit-, -ă (Trs) olto-, -ă, (dial) oltonit, ~ă, oltuit, -ă, (Mol) ultuit, -ă hultuit, -ă / Pl: ~iți, -e / E: altoi2] 1 (Hor) Care a fost altoit2 (2). 2 (Reg) Vaccinat2. 3 (Fam) Bătut2.

altoít1 sn [At: ECONOMIA, 127/6 / V: -tuit, (Trs) ol-, oltu-, (Mol) ultu-, hultu- / E: altoi2] 1 (Hor) Altoire(l). 2 (Reg) Vaccinare. 3-4 Bătaie (zdravănă).

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2. - V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. Pomi altoiți.Primăvara, venea cu un trandafir altoit la butonieră și în mină cu un buchet, din care da la toți. BASSARABESCU, V. 73.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.

ALTOÍT adj. (înv. și reg.) prăsad. (Măr ~.)

altoí2 vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: -tuí2, (Trs) oltuí, (Mol) ultoí, ultuí, holtuí, hultuí / Pzi: -esc / E: mg oltani] 1 A introduce vlăstarul unei plante într-o altă plantă, de obicei de o specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi. 2 A transforma prin altoire(l). 3 (Fig) A sădi, în sufletul cuiva, o anumită însușire. 4 (Reg) A vaccina. 5 (Fam) A da o lovitură zdravănă cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdravăn) pe cineva.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la portaltoi sau la planta altoită) A introduce o rămurică (anume aleasă) a unei plante în țesutul alteia, stabilind în modul acesta un contact între țesuturile lor generatoare, cu scopul de a da plantei altoite însușirile (mai valoroase) ale altoiului. V. grefa. Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun.Fig. (Cu privire la o însușire) Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mîndria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530. 2. (Familiar) A da cuiva o lovitură; a plesni, a bate. Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256. – Variantă: (Mold.) hultuí (ALECSANDRI, T. 368) vb. IV.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Magh. oltani.

altoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiésc, imperf. 3 sg. altoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. altoiáscă

ALTOÍ vb. (înv. și reg.) a prăsădi. (A ~ o plantă.)

Intrare: altoi (vb.)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) altoi altoire altoit altoind singular plural
altoiește altoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) altoiesc (să) altoiesc altoiam altoii altoisem
a II-a (tu) altoiești (să) altoiești altoiai altoiși altoiseși
a III-a (el, ea) altoiește (să) altoiască altoia altoi altoise
plural I (noi) altoim (să) altoim altoiam altoirăm altoiserăm, altoisem*
a II-a (voi) altoiți (să) altoiți altoiați altoirăți altoiserăți, altoiseți*
a III-a (ei, ele) altoiesc (să) altoiască altoiau altoi altoiseră
Intrare: altoit (adj.)
altoit (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoit altoitul altoi altoita
plural altoiți altoiții altoite altoitele
genitiv-dativ singular altoit altoitului altoite altoitei
plural altoiți altoiților altoite altoitelor
vocativ singular
plural
Intrare: altoit (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoit altoitul
plural
genitiv-dativ singular altoit altoitului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

altoit (adj.)

  • 1. Care a fost supus altoirii.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: prăsad 2 exemple
    exemple
    • Pomi altoiți.
      surse: DLRLC
    • Primăvara, venea cu un trandafir altoit la butonieră și în mînă cu un buchet, din care da la toți. BASSARABESCU, V. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi altoi
    surse: DEX '09 DLRM

altoit (s.n.)

  • 1. Faptul de a altoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM sinonime: altoire

etimologie:

  • vezi altoi
    surse: DEX '09 DEX '98