3 intrări

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

altoit2, ~ă a [At: ECONOMIA, 118/9 / V: ~tuit~, ~ă (Trs) olto~, ~ă, (dial) oltonit, ~ă, oltuit, ~ă, (Mol) ultuit, ~ă hultuit, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: altoi2] 1 (Hor) Care a fost altoit2 (2). 2 (Reg) Vaccinat2. 3 (Fam) Bătut2.

altoit1 sn [At: ECONOMIA, 127/6 / V: ~tuit, (Trs) ol~, oltu~, (Mol) ultu~, hultu~ / E: altoi2] 1 (Hor) Altoire(l). 2 (Reg) Vaccinare. 3-4 Bătaie (zdravănă).

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2. - V. altoi2.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. Pomi altoiți.Primăvara, venea cu un trandafir altoit la butonieră și în mină cu un buchet, din care da la toți. BASSARABESCU, V. 73.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

altoi2 vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: ~tui2, (Trs) oltui, (Mol) ultoi, ultui, holtui, hultui / Pzi: ~esc / E: mg oltani] 1 A introduce vlăstarul unei plante într-o altă plantă, de obicei de o specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi. 2 A transforma prin altoire (1). 3 (Fig) A sădi, în sufletul cuiva, o anumită însușire. 4 (Reg) A vaccina. 5 (Fam) A da o lovitură zdravănă cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdravăn) pe cineva.

oltăni[1] v vz altoi2 corectată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

oltoi2[1] v vz altoi2 corectată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

oltoit1 sn[1] vz altoit1 corectată

  1. În original, greșit tipărit: sf LauraGellner

oltoni[1] v vz altoi

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: altoit (adj.)
altoit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altoit
  • altoitul
  • altoitu‑
  • altoi
  • altoita
plural
  • altoiți
  • altoiții
  • altoite
  • altoitele
genitiv-dativ singular
  • altoit
  • altoitului
  • altoite
  • altoitei
plural
  • altoiți
  • altoiților
  • altoite
  • altoitelor
vocativ singular
plural
Intrare: altoit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altoit
  • altoitul
  • altoitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • altoit
  • altoitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: altoi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • altoi
  • altoire
  • altoit
  • altoitu‑
  • altoind
  • altoindu‑
singular plural
  • altoiește
  • altoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • altoiesc
(să)
  • altoiesc
  • altoiam
  • altoii
  • altoisem
a II-a (tu)
  • altoiești
(să)
  • altoiești
  • altoiai
  • altoiși
  • altoiseși
a III-a (el, ea)
  • altoiește
(să)
  • altoiască
  • altoia
  • altoi
  • altoise
plural I (noi)
  • altoim
(să)
  • altoim
  • altoiam
  • altoirăm
  • altoiserăm
  • altoisem
a II-a (voi)
  • altoiți
(să)
  • altoiți
  • altoiați
  • altoirăți
  • altoiserăți
  • altoiseți
a III-a (ei, ele)
  • altoiesc
(să)
  • altoiască
  • altoiau
  • altoi
  • altoiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hultui
  • hultuire
  • hultuit
  • hultuitu‑
  • hultuind
  • hultuindu‑
singular plural
  • hultuiește
  • hultuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hultuiesc
(să)
  • hultuiesc
  • hultuiam
  • hultuii
  • hultuisem
a II-a (tu)
  • hultuiești
(să)
  • hultuiești
  • hultuiai
  • hultuiși
  • hultuiseși
a III-a (el, ea)
  • hultuiește
(să)
  • hultuiască
  • hultuia
  • hultui
  • hultuise
plural I (noi)
  • hultuim
(să)
  • hultuim
  • hultuiam
  • hultuirăm
  • hultuiserăm
  • hultuisem
a II-a (voi)
  • hultuiți
(să)
  • hultuiți
  • hultuiați
  • hultuirăți
  • hultuiserăți
  • hultuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hultuiesc
(să)
  • hultuiască
  • hultuiau
  • hultui
  • hultuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

altoit (adj.)

  • 1. Care a fost supus altoirii.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: prăsad 2 exemple
    exemple
    • Pomi altoiți.
      surse: DLRLC
    • Primăvara, venea cu un trandafir altoit la butonieră și în mînă cu un buchet, din care da la toți. BASSARABESCU, V. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

altoit (s.n.)

  • 1. Faptul de a altoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM sinonime: altoire

etimologie:

altoi (vb.) hultui

  • 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prăsădi 2 exemple
    exemple
    • Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun.
      surse: DLRLC
    • figurat Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mândria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar A bate, a lovi, a plesni pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate lovi plesni un exemplu
    exemple
    • Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256.
      surse: DLRLC

etimologie: