3 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

altoít1 sn [At: ECONOMIA, 127/6 / V: -tuit, (Trs) ol-, oltu-, (Mol) ultu-, hultu- / E: altoi2] 1 (Hor) Altoire(l). 2 (Reg) Vaccinare. 3-4 Bătaie (zdravănă).

altoit2, ~ă a [At: ECONOMIA, 118/9 / V: ~tuit~, ~ă (Trs) olto~, ~ă, (dial) oltonit, ~ă, oltuit, ~ă, (Mol) ultuit, ~ă hultuit, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: altoi2] 1 (Hor) Care a fost altoit2 (2). 2 (Reg) Vaccinat2. 3 (Fam) Bătut2.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2. - V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. Pomi altoiți.Primăvara, venea cu un trandafir altoit la butonieră și în mină cu un buchet, din care da la toți. BASSARABESCU, V. 73.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.

ALTOÍT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOÍT adj. (înv. și reg.) prăsad. (Măr ~.)

altoi2 vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: ~tui2, (Trs) oltui, (Mol) ultoi, ultui, holtui, hultui / Pzi: ~esc / E: mg oltani] 1 A introduce vlăstarul unei plante într-o altă plantă, de obicei de o specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi. 2 A transforma prin altoire (1). 3 (Fig) A sădi, în sufletul cuiva, o anumită însușire. 4 (Reg) A vaccina. 5 (Fam) A da o lovitură zdravănă cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdravăn) pe cineva.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.

HULTUÍ vb. IV V. altoi2.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la portaltoi sau la planta altoită) A introduce o rămurică (anume aleasă) a unei plante în țesutul alteia, stabilind în modul acesta un contact între țesuturile lor generatoare, cu scopul de a da plantei altoite însușirile (mai valoroase) ale altoiului. V. grefa. Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun.Fig. (Cu privire la o însușire) Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mîndria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530. 2. (Familiar) A da cuiva o lovitură; a plesni, a bate. Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256. – Variantă: (Mold.) hultuí (ALECSANDRI, T. 368) vb. IV.

arată toate definițiile

Intrare: altoi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) altoi altoire altoit altoind singular plural
altoiește altoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) altoiesc (să) altoiesc altoiam altoii altoisem
a II-a (tu) altoiești (să) altoiești altoiai altoiși altoiseși
a III-a (el, ea) altoiește (să) altoiască altoia altoi altoise
plural I (noi) altoim (să) altoim altoiam altoirăm altoiserăm, altoisem*
a II-a (voi) altoiți (să) altoiți altoiați altoirăți altoiserăți, altoiseți*
a III-a (ei, ele) altoiesc (să) altoiască altoiau altoi altoiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hultui hultuire hultuit hultuind singular plural
hultuiește hultuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hultuiesc (să) hultuiesc hultuiam hultuii hultuisem
a II-a (tu) hultuiești (să) hultuiești hultuiai hultuiși hultuiseși
a III-a (el, ea) hultuiește (să) hultuiască hultuia hultui hultuise
plural I (noi) hultuim (să) hultuim hultuiam hultuirăm hultuiserăm, hultuisem*
a II-a (voi) hultuiți (să) hultuiți hultuiați hultuirăți hultuiserăți, hultuiseți*
a III-a (ei, ele) hultuiesc (să) hultuiască hultuiau hultui hultuiseră
Intrare: altoit (adj.)
altoit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoit altoitul altoi altoita
plural altoiți altoiții altoite altoitele
genitiv-dativ singular altoit altoitului altoite altoitei
plural altoiți altoiților altoite altoitelor
vocativ singular
plural
Intrare: altoit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoit altoitul
plural
genitiv-dativ singular altoit altoitului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

altoit (adj.)

  • 1. Care a fost supus altoirii.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: prăsad 2 exemple
    exemple
    • Pomi altoiți.
      surse: DLRLC
    • Primăvara, venea cu un trandafir altoit la butonieră și în mînă cu un buchet, din care da la toți. BASSARABESCU, V. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi altoi (1.)
    surse: DEX '09 DLRM

altoit (s.n.)

  • 1. Faptul de a altoi (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM sinonime: altoire

etimologie:

  • vezi altoi (1.)
    surse: DEX '09 DEX '98

altoi (vb.) hultuire hultuit hultui

  • 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prăsădi 2 exemple
    exemple
    • Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun.
      surse: DLRLC
    • figurat Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mândria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar A bate, a lovi, a plesni pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate lovi plesni un exemplu
    exemple
    • Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256.
      surse: DLRLC

etimologie: