alterat¹ sn [At: MDA ms/ Pl: ~uri / E: altera] 1-8 Alterare (1-8).

alterat², ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 292 / Pl: ~ați, ~e / E: altera] 1-2 Transformat sau modificat. 3 (D. materii organice) Descompus. 4-5 (Muz; d. note) Care s-a schimbat prin (urcare sau) coborâre. 6 Turburat². 7 Falsificat².

*ALTERAT adj. 1 p. ALTERA ¶¶ contr. NEALTERAT ¶ 2 Schimbat, turburat: era... atîta asprime în glasul ei ~ (VLAH.).

ALTERAT, -Ă, alterați, -te, adj. 1. Modificat, schimbat, transformat (în rău); (despre alimente) stricat. Carne alterată. ◊ Fig. [Invalidul] are o voce alterată, plină de îndîrjire. SAHIA, N. 16. Dan... întreabă c-un glas alterat de spaimă: Cine e? VLAHUȚĂ, O. A. III 174 2. Denaturat, falsificat. Text alterat. 3. (Despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (Despre sunete sau acorduri) Ridicat ori coborît cu un semiton sau două.

ALTERAT, -Ă, alterați, -te, adj. 1. Modificat, schimbat (în rău); descompus, stricat. 2. Denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (Muz.; despre sunete sau acorduri) Ridicat sau coborît cu un semiton sau două. – V. altera.

alterat a. 1. schimbat, prefăcut; 2. stricat.

ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a se transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Din fr. altérer, lat. alterare.

altera vtr [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr alterer] 1-2 A (se) schimba (de obicei, în rău). 3-4 (D. materii organice) A (se) descompune. 5-6 (Muz) A modifica o notă (înălțând-o sau) coborând-o cu un semiton. 7-8 A (se) tulbura. 9-10 A (se) falsifica. 11 (D. sunete) A (se) transforma.

*ALTERA (-erez) I. vb. tr. 1 A da altă înfățișare; a schimba în rău, a strica: lumina a alterat coloarea lichidului ¶ 2 A falsifica: cine face o citațiune nu trebue niciodată să altereze înțelesul textului ¶ 3 🎼 A schimba natura unei note sau unui acord sau unui ritm stabilit cu ajutorul accidenților. II. vb. refl. 1 A-și schimba înfățișarea ¶ 2 A se strica [fr. < lat.].

ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. altérer, lat. alterare.

ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. Unele medicamente se alterează la căldură Peștele se alterează repede. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. A altera un text. 3. Refl. (Rar, despre sunete, în special despre labiale) A se schimba. Sunetul «p» s-a alterat, trecînd la «k’», în cuvîntul «piatră», care a devenit astfel «chiatră». 4. Tranz. A ridica sau a coborî un sunet sau un acord cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).

ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Fr. altérer (lat. lit. alterare).

ALTERA vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare].

ALTERA vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr. altérer, lat. alterare)

A ALTERA ~ez tranz. 1) A face să se altereze. 2) (acte, texte etc.) A prezenta drept veritabil prin denaturare intenționată; a falsifica. 3) A produce o alterație. /<fr. altérer, lat. alterare

A SE ALTERA se ~ează intranz. 1) A pierde proprietățile pozitive sub acțiunea factorilor externi; a se strica; a se înăcri; a se descompune. Peștele se ~ează repede. 2) (despre sunete) A-și modifica calitatea. /<fr. altérer, lat. alterare

alterà v. 1. a schimba starea unui lucru; 2. a preface din bine în rău, a strica.

*alteréz v. tr. (lat. áltero, -áre, d. álter, altu). Schimb în răŭ: mi-am alterat sănătatea. V. refl. Mă stric: untu s’a alterat de căldură. Mă schimb de emoțiune saŭ de boală: vocea i se alterase.

altera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alterez, 3 alterează; conj. prez. 1 sg. să alterez, 3 să altereze

altera (a ~) vb., ind. prez. 3 alterează

altera vb., ind. prez. 1 sg. alterez, 3 sg. și pl. alterează

ALTERAT adj. 1. acrit, acru, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 2. v. rânced. 3. acrit, brânzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.) 4. v. poluat. 5. v. denaturat.

ALTERAT adj. 1. acrit, acru, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 2. descompus, rînced, stricat. (Untură ~.) 3. acrit, brînzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.) 4. poluat, stătut, stricat, viciat. (Un aer ~.) 5. deformat, denaturat, fals, mistificat, răstălmăcit. (O afirmație ~.)

Alterat ≠ nealterat

ALTERA vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. v. râncezi. 3. v. polua. 4. v. denatura. 5. v. transforma.

ALTERA vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. a se descompune, a se rîncezi, a se strica. (Untura s-a ~.) 3. a (se) polua, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.) 4. a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul celor spuse de cineva.) 5. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.)