2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alterat2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 292 / Pl: ~ați, ~e / E: altera] 1-2 Transformat sau modificat. 3 (D. materii organice) Descompus. 4-5 (Muz; d. note) Care s-a schimbat prin (urcare sau) coborâre. 6 Turburat2. 7 Falsificat2.

alterát1 sn [At: MDA ms/ Pl: ~uri / E: altera] 1-8 Alterare (1-8).

ALTERÁT, -Ă, alterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Descompus, stricat. 2. Denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (Muz.; despre sunete sau acorduri) Ridicat sau coborât cu un semiton sau două. – V. altera.

ALTERÁT, -Ă, alterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Descompus, stricat. 2. Denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (Muz.; despre sunete sau acorduri) Ridicat sau coborât cu un semiton sau două. – V. altera.

ALTERÁT, -Ă, alterați, -te, adj. 1. Modificat, schimbat, transformat (în rău); (despre alimente) stricat. Carne alterată.Fig. [Invalidul] are o voce alterată, plină de îndîrjire. SAHIA, N. 16. Dan... întreabă c-un glas alterat de spaimă: Cine e? VLAHUȚĂ, O. A. III 174 2. Denaturat, falsificat. Text alterat. 3. (Despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (Despre sunete sau acorduri) Ridicat ori coborît cu un semiton sau două.

ALTERÁT, -Ă, alterați, -te, adj. 1. Modificat, schimbat (în rău); descompus, stricat. 2. Denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (Muz.; despre sunete sau acorduri) Ridicat sau coborât cu un semiton sau două. – V. altera.

alterat a. 1. schimbat, prefăcut; 2. stricat.

altera vtr [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr alterer] 1-2 A (se) schimba (de obicei, în rău). 3-4 (D. materii organice) A (se) descompune. 5-6 (Muz) A modifica o notă (înălțând-o sau) coborând-o cu un semiton. 7-8 A (se) tulbura. 9-10 A (se) falsifica. 11 (D. sunete) A (se) transforma.

ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a se transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Din fr. altérer, lat. alterare.

ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. altérer, lat. alterare.

ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. Unele medicamente se alterează la căldură Peștele se alterează repede.Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. A altera un text. 3. Refl. (Rar, despre sunete, în special despre labiale) A se schimba. Sunetul «p» s-a alterat, trecînd la «k’», în cuvîntul «piatră», care a devenit astfel «chiatră». 4. Tranz. A ridica sau a coborî un sunet sau un acord cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).

ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Fr. altérer (lat. lit. alterare).

ALTERÁ vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare].

ALTERÁ vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr. altérer, lat. alterare)

A SE ALTERÁ se ~eáză intranz. 1) A pierde proprietățile pozitive sub acțiunea factorilor externi; a se strica; a se înăcri; a se descompune. Peștele se ~ează repede. 2) (despre sunete) A-și modifica calitatea. /<fr. altérer, lat. alterare

A ALTERÁ ~éz tranz. 1) A face să se altereze. 2) (acte, texte etc.) A prezenta drept veritabil prin denaturare intenționată; a falsifica. 3) A produce o alterație. /<fr. altérer, lat. alterare

alterà v. 1. a schimba starea unui lucru; 2. a preface din bine în rău, a strica.

*alteréz v. tr. (lat. áltero, -áre, d. álter, altu). Schimb în răŭ: mi-am alterat sănătatea. V. refl. Mă stric: untu s’a alterat de căldură. Mă schimb de emoțiune saŭ de boală: vocea i se alterase.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alterá (a ~) vb., ind. prez. 3 altereáză

alterá vb., ind. prez. 1 sg. alteréz, 3 sg. și pl. altereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALTERÁT adj. 1. acrit, acru, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 2. v. rânced. 3. acrit, brânzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.) 4. v. poluat. 5. v. denaturat.

arată toate definițiile

Intrare: alterat
alterat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alterat
  • alteratul
  • alteratu‑
  • altera
  • alterata
plural
  • alterați
  • alterații
  • alterate
  • alteratele
genitiv-dativ singular
  • alterat
  • alteratului
  • alterate
  • alteratei
plural
  • alterați
  • alteraților
  • alterate
  • alteratelor
vocativ singular
plural
Intrare: altera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • altera
  • alterare
  • alterat
  • alteratu‑
  • alterând
  • alterându‑
singular plural
  • alterea
  • alterați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alterez
(să)
  • alterez
  • alteram
  • alterai
  • alterasem
a II-a (tu)
  • alterezi
(să)
  • alterezi
  • alterai
  • alterași
  • alteraseși
a III-a (el, ea)
  • alterea
(să)
  • altereze
  • altera
  • alteră
  • alterase
plural I (noi)
  • alterăm
(să)
  • alterăm
  • alteram
  • alterarăm
  • alteraserăm
  • alterasem
a II-a (voi)
  • alterați
(să)
  • alterați
  • alterați
  • alterarăți
  • alteraserăți
  • alteraseți
a III-a (ei, ele)
  • alterea
(să)
  • altereze
  • alterau
  • altera
  • alteraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alterat

etimologie:

  • vezi altera
    surse: DEX '98 DEX '09

altera

  • 1. reflexiv tranzitiv A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: descompune strica 2 exemple
    exemple
    • Căldura alterează alimentele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • Unele medicamente se alterează la căldură. Peștele se alterează repede.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre roci) A (se) dezagrega.
      surse: MDN '00 sinonime: dezagrega
  • exemple
    • A altera un text.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv fonetică; fonologie (Despre sunete) A se schimba, a se transforma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: preface schimba transforma un exemplu
    exemple
    • Sunetul «p» s-a alterat, trecând la «k’», în cuvântul «piatră», care a devenit astfel «chiatră».
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv muzică A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: