ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a se transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Din fr. altérer, lat. alterare.

altera vtr [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr alterer] 1-2 A (se) schimba (de obicei, în rău). 3-4 (D. materii organice) A (se) descompune. 5-6 (Muz) A modifica o notă (înălțând-o sau) coborând-o cu un semiton. 7-8 A (se) tulbura. 9-10 A (se) falsifica. 11 (D. sunete) A (se) transforma.

*ALTERA (-erez) I. vb. tr. 1 A da altă înfățișare; a schimba în rău, a strica: lumina a alterat coloarea lichidului ¶ 2 A falsifica: cine face o citațiune nu trebue niciodată să altereze înțelesul textului ¶ 3 🎼 A schimba natura unei note sau unui acord sau unui ritm stabilit cu ajutorul accidenților. II. vb. refl. 1 A-și schimba înfățișarea ¶ 2 A se strica [fr. < lat.].

ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. altérer, lat. alterare.

ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. Unele medicamente se alterează la căldură Peștele se alterează repede. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. A altera un text. 3. Refl. (Rar, despre sunete, în special despre labiale) A se schimba. Sunetul «p» s-a alterat, trecînd la «k’», în cuvîntul «piatră», care a devenit astfel «chiatră». 4. Tranz. A ridica sau a coborî un sunet sau un acord cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).

ALTERA, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Fr. altérer (lat. lit. alterare).

ALTERA vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare].

ALTERA vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr. altérer, lat. alterare)

A SE ALTERA se ~ează intranz. 1) A pierde proprietățile pozitive sub acțiunea factorilor externi; a se strica; a se înăcri; a se descompune. Peștele se ~ează repede. 2) (despre sunete) A-și modifica calitatea. /<fr. altérer, lat. alterare

A ALTERA ~ez tranz. 1) A face să se altereze. 2) (acte, texte etc.) A prezenta drept veritabil prin denaturare intenționată; a falsifica. 3) A produce o alterație. /<fr. altérer, lat. alterare

alterà v. 1. a schimba starea unui lucru; 2. a preface din bine în rău, a strica.

HALTERĂ, haltere, s. f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1). [Acc. și: (1) halteră] – Din fr. haltère.

alteră sf vz halteră

halteră sf [At: DA ms / Pl: ~re / E: fr haltère] 1 Aparat de gimnastică alcătuit din două bile sau discuri de metal greu, de diferite mărimi, unite printr-o bară, cu care se fac diferite mișcări, pentru dezvoltarea musculaturii brațelor și toracelor. 2 (Lpl) Probă de atletism care se execută cu acest aparat.

*HALTERĂ (pl. -re) sf. ⛹ Greutate alcătuită din două ghiulele de fier legate între ele printr’o vargă, cu care se fac exerciții de gimnastică (🖼 2505) [fr.].

HALTERĂ, haltere, s. f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1). [Acc. și: halteră] – Din fr. haltère.

HALTERĂ, haltere, s. f. Aparat de gimnastică, alcătuit din două rînduri de discuri metalice fixate la capetele unei bare, cu care se fac diferite mișcări, pentru dezvoltarea tuturor mușchilor corpului.

HALTERĂ s.f. 1. Aparat alcătuit din două rînduri de discuri metalice legate între ele printr-o bară, folosit în atletica grea. ♦ (la pl.) Sport practicat cu acest aparat. 2. (la pl.) Balansiere (3). [< fr. haltère, cf. gr. halter – balanță].

HALTERĂ s. f. 1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră. ◊ (pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (pl.) balansiere (3). (< fr. haltère)

HALTERĂ ~e f. sport 1) Aparat de atletism alcătuit dintr-o bară, la capătul căreia se fixează discuri metalice de diferite greutăți. 2) la pl. Sport practicat cu acest aparat; atletică grea. [G.-D. halterei] /<fr. haltere

*altéră V. halteră.

*alteréz v. tr. (lat. áltero, -áre, d. álter, altu). Schimb în răŭ: mi-am alterat sănătatea. V. refl. Mă stric: untu s’a alterat de căldură. Mă schimb de emoțiune saŭ de boală: vocea i se alterase.

haltéră și altéră f., pl. e (fr. haltère, d. vgr. ῾altér, d. ῾állomai, sar.). Bucată de plumb pe care ceĭ vechĭ o țineaŭ în mînă ca să se cumpănească cînd săreaŭ. Azĭ, greutate de metal orĭ de lemn p. exercițiĭ gimnastice.

altera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alterez, 3 alterează; conj. prez. 1 sg. să alterez, 3 să altereze

altera (a ~) vb., ind. prez. 3 alterează

altera vb., ind. prez. 1 sg. alterez, 3 sg. și pl. alterează

!halteră s. f., g.-d. art. halterei; pl. haltere

halteră¹ / halteră¹ (aparat) s. f., g.-d. art. halterei / halterei; pl. haltere / haltere

halteră² (zool.) s. f., g.-d. art. halterei; pl. haltere

halteră (zool.) s. f., pl. haltere

halteră (sport) s. f., g.-d. art. halterei; pl. haltere

halteră

ALTERA vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. v. râncezi. 3. v. polua. 4. v. denatura. 5. v. transforma.

ALTERA vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. a se descompune, a se rîncezi, a se strica. (Untura s-a ~.) 3. a (se) polua, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.) 4. a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul celor spuse de cineva.) 5. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.)

HALTERĂ s. (SPORT) greutate. (A ridicat o ~ de 100 de kg.)

HALTERĂ s. (SPORT) greutate. (A ridicat o ~ de 100 kg.)