2 intrări

18 definiții

alterá vtr [At: DA / Pzi: -réz / E: fr altérer] 1-2 A (se) schimba (de obicei, în rău). 3-4 (D. materii organice) A (se) descompune. 5-6 (Muz) A modifica o notă (înălțând-o sau) coborând-o cu un semiton. 7-8 A (se) tulbura. 9-10 A (se) falsifica. 11 (D. sunete) A (se) transforma.

ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a se transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Din fr. altérer, lat. alterare.

ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. altérer, lat. alterare.

ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. Unele medicamente se alterează la căldură Peștele se alterează repede.Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. A altera un text. 3. Refl. (Rar, despre sunete, în special despre labiale) A se schimba. Sunetul «p» s-a alterat, trecînd la «k'», în cuvîntul «piatră», care a devenit astfel «chiatră». 4. Tranz. A ridica sau a coborî un sunet sau un acord cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).

ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Fr. altérer (lat. lit. alterare).

alterá (a ~) vb., ind. prez. 3 altereáză

alterá vb., ind. prez. 1 sg. alteréz, 3 sg. și pl. altereáză

ALTERÁ vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. v. râncezi. 3. v. polua. 4. v. denatura. 5. v. transforma.

ALTERÁ vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare].

ALTERÁ vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr. altérer, lat. alterare)

A SE ALTERÁ se ~eáză intranz. 1) A pierde proprietățile pozitive sub acțiunea factorilor externi; a se strica; a se înăcri; a se descompune. Peștele se ~ează repede. 2) (despre sunete) A-și modifica calitatea. /<fr. altérer, lat. alterare

A ALTERÁ ~éz tranz. 1) A face să se altereze. 2) (acte, texte etc.) A prezenta drept veritabil prin denaturare intenționată; a falsifica. 3) A produce o alterație. /<fr. altérer, lat. alterare

alterà v. 1. a schimba starea unui lucru; 2. a preface din bine în rău, a strica.

álteră sf vt halteră

*alteréz v. tr. (lat. áltero, -áre, d. álter, altu). Schimb în răŭ: mi-am alterat sănătatea. V. refl. Mă stric: untu s' a alterat de căldură. Mă schimb de emoțiune saŭ de boală: vocea i se alterase.

haltéră și altéră f., pl. e (fr. haltère, d. vgr. ῾altér, d. ῾állomai, sar.). Bucată de plumb pe care ceĭ vechĭ o țineaŭ în mînă ca să se cumpănească cînd săreaŭ. Azĭ, greutate de metal orĭ de lemn p. exercițiĭ gimnastice.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALTERÁ vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoáce. (Laptele s-a ~.) 2. a se descompune, a se rîncezi, a se strica. (Untura s-a ~.) 3. a (se) polua, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.) 4. a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul celor spuse de cineva.) 5. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.)

Intrare: altera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) altera alterare alterat alterând singular plural
alterea alterați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alterez (să) alterez alteram alterai alterasem
a II-a (tu) alterezi (să) alterezi alterai alterași alteraseși
a III-a (el, ea) alterea (să) altereze altera alteră alterase
plural I (noi) alterăm (să) alterăm alteram alterarăm alteraserăm, alterasem*
a II-a (voi) alterați (să) alterați alterați alterarăți alteraserăți, alteraseți*
a III-a (ei, ele) alterea (să) altereze alterau altera alteraseră
Intrare: alteră
alteră
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)