2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alinat3, ~ă [At: VARLAAM, C. 165 / Pl: ~ați, ~e / E: alina] 1 a (D. fenomene naturale) Micșorat2 în intensitate. 2 a (D. fenomene naturale) Oprit2. 3 a (D. mișcări pornite) Potolit2. 4 a (D. senzații neplăcute, sentimente dureroase) Calmat2. 5 a (D. ființe cuprinse de emoții puternice, de surescitare) Liniștit2. 6 a (D. ființe, oameni) Mângâiat2. 7 (D. lucruri sau fenomene naturale ) Așezat2. 8 a (D. oameni) Liniștit2 (prin ducere la culcare). 9 av Lin.

alinát2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: alina2] Alinare2.

alinat4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: alina2] (Îrg) Care șchiopătează ușor.

alinát1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: alina1] 1-9 Alinare (1-9).

ALINÁT, -Ă, alinați, -te, adj. Potolit, liniștit, domolit, calmat. Dar cum noaptea sta să piară, ca prin visele-adorate, M-am simțit mai viu, mai tînăr, cu durerile-alinate. MACEDONSKI, O. I 97. ◊ (Adverbial) Suflă vîntul alinat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 26.

ALINÁT, -Ă, alináți, -te, adj. Potolit, domolit, liniștit. – V. alina.

alina2 vi [At: DA / Pzi: alin / E: nct] (Îrg) A șchiopăta ușor Cf alinta, alicni.

alina1 [At: VARLAAM, C. 310 / Pzi: alin, (înv) ~nez / V: ~lini (pzi: ~nesc) / E: lin] 1-2 vtr (D. fenomene naturale) A (se) micșora în intensitate. 3-4 vtr (D. fenomene naturale) A (se) potoli. 5 vi (Înv) A opri o mișcare pornită. 6-7 vtr (D. sentimente neplăcute, senzații dureroase) A (se) calma. 8-9 vtr (D. ființe cuprinse de emoție puternică, de surescitare) A (se) liniști. 10 vt (D. ființe, în special, oameni) A mângâia. 11 vt (D. lucruri) A așeza. 12 vr (D. oameni) A se liniști ducându-se la culcare. 13 vr (D. păsări) A se așeza (pe ceva).

alinit2, ~ă a vz alinat2

ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare.

ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare.

ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare.

ALINÍ vb. IV v. alina.

ALINÁ, alín, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la o senzație, dureroasă sau la un sentiment neplăcut) A potoli, a ușura, a micșora (în intensitate). Vîntule, tu încotro te vei duce s-alini Durerea rănilor? BENIUC, V. 75. Acea bătrînă cuminte are învățătură veche. Alină durerile trupului, descurcă mîhnirile inimii. SADOVEANU, N. P. 32. Alină frica surorilor celor mici cu cuvinte liniștitoare. ISPIRESCU, L. 239. Las’să leg a mea viață de a ta... în brațe-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o. EMINESCU. O. I 142. ◊ (Complementul este un partitiv) Eu acol-oi fi-ngropat... Și din mine-o răsări... Din ochi negri păhărele, Ca să beai, maică, cu ele Și să-ți mai alini din jele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324. ◊ Refl. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «de») Cînd vei simți că te alini... te mai ungi o dată singur. SADOVEANU, N. F. 88. Că și io o să mă-nsor, Să mă mai alin de dor. TEODORESCU, P, P. 270. 2. Tranz. (Cu privire la o ființă stăpînită de o emoție sau de o surescitare) A liniști. Nu ești singur. Horea, nu ești. Toți copiii te alină! CASSIAN, H. 6.. În sfirșit, vrînd să-l aline, îi arătară două statuete de bronz. NEGRUZZI, S. I 203. ◊ Absol. Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină Care mîngîie, care alină. DEȘLIU, G. 34. ◊ Refl. Sloboziți-i, domnilor judecători, de la judecată, zise ea, și lăsați-i să se aline. SADOVEANU, P. M. 267. 3. Refl. (Despre lucruri în mișcare, despre fenomenele naturii, zgomote etc.) A se potoli, a se domoli, a se liniști. După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, și iar pornea și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48. Rîul spumegat S-alina-ncet din cursu-i cu șoapte zgomotoase. MACEDONSKI, O. I 243. ♦ A încetini, a se opri. La un semn s-alină jocul. COȘBUC, P. I 72. – Variantă: (rar) aliní, alinesc (SBIERA, P. 55, RUSSO, O. A. 117), vb. IV.

ALINÍ vb. IV. v. alina.

A SE ALINÁ mă alín intranz. A ajunge la o stare de liniște; a se liniști; a se calma; a se potoli. /<lat. allenare

A ALINÁ alín tranz. A face să se aline; a liniști; a calma; a potoli. ~ durerea. /<lat. allenare

alinà v. a liniști, a potoli, a ușura (durerea). [Lat. ALLENARE, din LENIS] ║ adv. lin, încetișor: alin s’oglindește ’n sufletele lor AL.

alín, a v. tr. (lat. alléno, -áre, d. lenis, lin). Liniștesc, stîmpăr, potolesc (durerea saŭ doru).

arată toate definițiile

Intrare: alinat
alinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alinat
  • alinatul
  • alinatu‑
  • alina
  • alinata
plural
  • alinați
  • alinații
  • alinate
  • alinatele
genitiv-dativ singular
  • alinat
  • alinatului
  • alinate
  • alinatei
plural
  • alinați
  • alinaților
  • alinate
  • alinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alina
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alina
  • alinare
  • alinat
  • alinatu‑
  • alinând
  • alinându‑
singular plural
  • ali
  • alinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alin
(să)
  • alin
  • alinam
  • alinai
  • alinasem
a II-a (tu)
  • alini
(să)
  • alini
  • alinai
  • alinași
  • alinaseși
a III-a (el, ea)
  • ali
(să)
  • aline
  • alina
  • alină
  • alinase
plural I (noi)
  • alinăm
(să)
  • alinăm
  • alinam
  • alinarăm
  • alinaserăm
  • alinasem
a II-a (voi)
  • alinați
(să)
  • alinați
  • alinați
  • alinarăți
  • alinaserăți
  • alinaseți
a III-a (ei, ele)
  • ali
(să)
  • aline
  • alinau
  • alina
  • alinaseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alini
  • alinire
  • alinit
  • alinitu‑
  • alinind
  • alinindu‑
singular plural
  • alinește
  • aliniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alinesc
(să)
  • alinesc
  • alineam
  • alinii
  • alinisem
a II-a (tu)
  • alinești
(să)
  • alinești
  • alineai
  • aliniși
  • aliniseși
a III-a (el, ea)
  • alinește
(să)
  • alinească
  • alinea
  • alini
  • alinise
plural I (noi)
  • alinim
(să)
  • alinim
  • alineam
  • alinirăm
  • aliniserăm
  • alinisem
a II-a (voi)
  • aliniți
(să)
  • aliniți
  • alineați
  • alinirăți
  • aliniserăți
  • aliniseți
a III-a (ei, ele)
  • alinesc
(să)
  • alinească
  • alineau
  • alini
  • aliniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alinat

etimologie:

  • vezi alina
    surse: DLRM

alina alini

  • 1. (Cu privire la o senzație, dureroasă sau la un sentiment neplăcut) A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: micșora potoli ușura 7 exemple
    exemple
    • Vîntule, tu încotro te vei duce s-alini Durerea rănilor? BENIUC, V. 75.
      surse: DLRLC
    • Acea bătrînă cuminte are învățătură veche. Alină durerile trupului, descurcă mîhnirile inimii. SADOVEANU, N. P. 32.
      surse: DLRLC
    • Alină frica surorilor celor mici cu cuvinte liniștitoare. ISPIRESCU, L. 239.
      surse: DLRLC
    • Las’să leg a mea viață de a ta... în brațe-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o. EMINESCU. O. I 142.
      surse: DLRLC
    • Eu acol-oi fi-ngropat... Și din mine-o răsări... Din ochi negri păhărele, Ca să beai, maică, cu ele Și să-ți mai alini din jele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324.
      surse: DLRLC
    • Cînd vei simți că te alini... te mai ungi o dată singur. SADOVEANU, N. F. 88.
      surse: DLRLC
    • Că și io o să mă-nsor, Să mă mai alin de dor. TEODORESCU, P, P. 270.
      surse: DLRLC
  • 2. (Cu privire la o ființă stăpânită de o emoție sau de o surescitare) A (se) liniști.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: calma liniști 4 exemple
    exemple
    • Nu ești singur, Horea, nu ești. Toți copiii te alină! CASSIAN, H. 6.
      surse: DLRLC
    • În sfirșit, vrînd să-l aline, îi arătară două statuete de bronz. NEGRUZZI, S. I 203.
      surse: DLRLC
    • absolut Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină Care mîngîie, care alină. DEȘLIU, G. 34.
      surse: DLRLC
    • Sloboziți-i, domnilor judecători, de la judecată, zise ea, și lăsați-i să se aline. SADOVEANU, P. M. 267.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre lucruri în mișcare, despre fenomenele naturii, zgomote etc.) A se potoli, a se domoli, a se liniști.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domoli liniști potoli 3 exemple
    exemple
    • După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, și iar pornea și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537.
      surse: DLRLC
    • Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Rîul spumegat S-alina-ncet din cursu-i cu șoapte zgomotoase. MACEDONSKI, O. I 243.
      surse: DLRLC

etimologie: