3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alienát1 sn [At: DA / P: a-li-e- / Pl: (nob) -uri / E: aliena] 1-2 Alienare (1-2).

alienát2, -ă [At: I. IONESCU, P. 135 / P: a-li-e-/ Pl: ~ați, -e / E: aliena] 1 a (Jur) Care a trecut asupra altuia dreptul de proprietate asupra unei posesiuni (prin vindere, cesiune etc.). 2-3 smf a (Persoană) care s-a înstrăinat de sine însuși. 4-5 smf a (Persoană) care suferă de o boală mintală Si: nebun, dement. 6 a (Îs) Institut de ~ ați Ospiciu.

ALIENÁT, -Ă, alienați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement. 2. Adj. Înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéné, lat. alienatus.

ALIENÁT, -Ă, alienați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun, dement. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéné, lat. alienatus.

ALIENÁT, -Ă, alienați, -te, adj. (Adesea substantivat; uneori determinat prin «mintal») (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun. Alienaților li se fac șocuri cu insulină. - Pronunțat: -li-e-.

ALIENÁT, -Ă, alienați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală mintală; nebun. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliéné (lat. lit. alienatus).

alienát (-li-e-) adj. m., s. m., pl. alienáți; adj. f., s. f. alienátă, pl. alienáte

alienát adj. m., s. m. (sil. -li-e-), pl. alienáți; f. sg. alienátă, pl. alienáte

ALIENÁT adj., s. 1. adj. v. înstrăinat. 2. adj., s. v. nebun.

ALIENÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de o boală mintală; nebun. [Pron. -li-e-. / < aliena, cf. fr. aliéné, lat. alienatus].

ALIENÁT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de alienație mintală. (< fr. aliéné, lat. alienatus)

ALIENÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care suferă de o boală mintală; dement; nebun. Spital de ~ți. [Sil. -li-e-] /<fr. aliéne, lat. alienatus

alienat a. 1. înstrăinat; 2. fig. ieșit din minți, nebun.

*alienát, -ă s. și adj. (lat. alienatus). Înstrăinat. Fig. Nebun.

aliená [At: DA / P: a-li-e- / Pzi: -néz / E: fr aliener, lat alienare] 1 vt (Jur) A trece altuia dreptul de proprietate asupra unei posesiuni (prin vindere, cesiune etc.) Si: a ceda, a înstrăina. 2 vr (Fig) A se înstrăina de sine însuși. 3 vr (Fig) A-și pierde mințile. 4 vr A deveni ostil societății, factorilor de civilizație. 5 vr A se simți izolat în societatea modernă.

ALIENÁ, alienez, vb. I. 1. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. Refl. (Livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societății, factorilor de civilizație; a se simți izolat în societatea modernă. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéner, lat. alienare.

ALIENÁ, alienez, vb. I. 1. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. Refl. (Livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societății, factorilor de civilizație, a se simți izolat în societatea modernă. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéner, lat. alienare.

ALIENÁ, alienez, vb. I. Tranz. (Jur.) A transmite altuia un drept sau un lucru (prin vînzare, cesiune etc.); a. înstrăina. – Pronunțat: -li-e-.

ALIENÁ, alienez, vb. I. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliéner (lat. lit. alienare).

aliená (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 alieneáză

Intrare: aliena
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aliena alienare alienat alienând singular plural
alienea alienați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alienez (să) alienez alienam alienai alienasem
a II-a (tu) alienezi (să) alienezi alienai alienași alienaseși
a III-a (el, ea) alienea (să) alieneze aliena alienă alienase
plural I (noi) alienăm (să) alienăm alienam alienarăm alienaserăm, alienasem*
a II-a (voi) alienați (să) alienați alienați alienarăți alienaserăți, alienaseți*
a III-a (ei, ele) alienea (să) alieneze alienau aliena alienaseră
Intrare: alienat (adj.)
alienat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alienat alienatul aliena alienata
plural alienați alienații alienate alienatele
genitiv-dativ singular alienat alienatului alienate alienatei
plural alienați alienaților alienate alienatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alienat (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alienat alienatul
plural alienați alienații
genitiv-dativ singular alienat alienatului
plural alienați alienaților
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)