aghezmuit¹, ~ă sn vz aghesmuit¹ corectat(ă)

aghezmuit², ~ă a vz aghesmuit²

AGHESMUIT, -Ă, aghesmuiți, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. (Fam.) Beat. – V. aghesmui.

aghesmui [At: ALECSANDRI, T. 753 / V: aie-,^[1] ~ezm- / Pzi: ~iesc / E: agheasmă + -ui] 1 vt A stropi cu agheasmă. 2-3 vtr (Fam) A (se) îmbăta. 4 vtr (Fig; reg) A bate pe cineva.

aghesmuit¹ sn [At: HEM 504 / V: aies~,^[1] aghezm~ / E: aghesmui] 1 Aghesmuire. 2 (Fam) Îmbătare.

aghesmuit², ~ă a [At: CREANGĂ, A. 93 / V: aie~,^[1] aghezm~ / E: aghesmui] 1 Stropit cu agheasmă. 2 (Fig; fam) Beat.

aghezmui v vz aghesmui

AGHESMUI (-uesc) I. vb. tr. ⛪ 1 A stropi cu aghiasmă ¶ 2 Mold. familiar iron. A trage o bătaie: îl aghesmuesc cu astă labă cum o numești d-ta (ALECS.) ¶ 3 Bucov. familiar A fura: despre un lucru furat se zice „l-a aghesmuit” (VDR.) II. vb. refl. familiar iron. A se ameți, a se chercheli.

AGHESMUIT adj. 1 pop. AGHESMUI ¶ 2 familiar iron. Cherchelit, cam beat: tămîiet și ~ gata de dimineață (CRG.) ¶¶ contr. NEAGHESMUIT.

AIESMUI = AGHESMUI.

AGHESMUIT, -Ă, aghesmuiți, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. (Reg.) Beat. – V. aghesmui.

AGHESMUI, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (în ritualul bisericesc) A stropi cu agheasmă. 2. Refl. Fig. A se chercheli, a se îmbăta. Vorbește fără șir; s-a cam aghesmuit. ◊ Tranz. (Rar) V-a aghes-uit bine domnu Aristică! spuse Zaharia Turcu, și cei din jurul lui se porniră pe rîs. PAS, L. I 27. 3. Tranz. Fig. (Mold.) A bate. Îl aghesmuiesc cu astă... labă, cum o numești d-ta. – Da pe mine, Măriucă, m-ai aghesmui? ALECSANDRI, T. 260.

AGHESMUIT, -Ă, aghesmuiți, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. Amețit de băutură; afumat, cherchelit; beat. Ne trezim cu popa Buligă Ciucălău din ulița Buciumenii, tămîiet și aghesmuit gata des-dimineață. CREANGĂ, A. 93.

AGHESMUI, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate. – Din agheasmă.

AGHESMUIT, -Ă, aghesmuiți, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă. 2. Fig. (Fam.) Afumat, cherchelit; beat. – V. aghesmui.

A SE AGHESMUI mă ~iesc intranz. fam. A se îmbăta ușor; a se chercheli. /agheasmă + suf. ~ui

A AGHESMUI ~iesc tranz. 1) bis. A stropi cu agheasmă. 2) fig. reg. A bate tare; a chelfăni. / agheasmă Șsuf. ~ui

aghesmuì v. Mold. 1. a stropi cu aiasmă pentru a goni pe cel rău; 2. (iron. și fam.) a bate: îl aghesmuesc cu astă labă AL.

aghesmuit a. 1. stropit cu aiasmă; 2. (ironic) pe jumătate beat: tămâiat și aghesmuit de dimineață CR.

aghezmuĭésc v. tr. (d. agheazmă). Fam. Stropesc cu agheazmă. Fig. Iron. Îmbăt. V. refl. Mă îmbăt.

aghesmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aghesmuiesc, 3 sg. aghesmuiește, imperf. 1 aghesmuiam; conj. prez. 1 sg. să aghesmuiesc, 3 să aghesmuiască

aghesmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aghesmuiesc, imperf. 3 sg. aghesmuia; conj. prez. 3 să aghesmuiască

aghesmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aghesmuiesc, imperf. 3 sg. aghesmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. aghesmuiască

AGHESMUI vb. v. ameți, atinge, bate, chercheli, îmbăta, lovi, turmenta.

AGHESMUIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

aghesmui vb. v. AMEȚI. ATINGE. BATE. CHERCHELI. ÎMBĂTA. LOVI. TURMENTA.

aghesmuit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

aghesmuit, -ă, aghesmuiți, -te adj. 1. beat; amețit 2. otrăvit