3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

áger, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 228/33 / Pl: ~i, ~e / E: lat agilis] 1 a Iute în mișcări Si: sprinten. 2 a (D. minte, inteligență) Isteț. 3 a (D. ochi, privire) Pătrunzător. 4 a (Înv; d. obiecte) Tăios. 5 a (Înv) Mânios. 6 s (Pop; îs) ~ ul pământului Monstru.

ÁGER, -Ă, ageri, -e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten. 2. Isteț, deștept. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător, scrutător. 3. (Înv.; despre obiecte) Tăios, ascuțit. – Lat. agilis.

ÁGER, -Ă, ageri,-e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten, îndemînatic. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35. Doi vulturi ageri, zburînd din vîrf de munte, Se-nalță pînă-n ceruri. ALECSANDRI, P. A. 203. Caii repezi, ageri, cu coame răsfirate... La sunete de luptă pe cîmp își luau zbond. ALEXANDRESCU, P. 144. Strînse el ostași mulțime, Tot voinici de călărime Și ageri, cu măiestrie La arc și vînătorie. TEODORESCU, P. P. 170. ◊ Fig. Merge spumegînd de se perde în alte ape, agerul părău! NEGRUZZI, S. I 196. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «la» sau «de») Fiul împăratului era mai ager de mînă. ISPIRESCU, L. 370. Țăranii săcui, mai ageri la picior și cunoscind locurile, se urcă mai cu înlesnire. BĂLCESCU, O. II 255. ◊ (Substantivat, rar) Și iar ia securea-n grabă, Ca un ager l-a sa treabă. PANN, P. V. I 92. 2. (Despre persoane, uneori determinat prin «la minte») Isteț, deștept, priceput, iscusit. Deși nu era prea ager întru înțelegerea sufletului semenilor săi, vistiernicul putea ceti cu destulă ușurință bucuria lui lonuț. SADOVEANU, F. J. 101. Copilul... era foarte ager și isteț. SBIERA, P. 115. Atunci împăratul, minăm că i-a trimis dumnezeu un așa ginere ager la minte, se coborî de pe scaunul împărăției. ISPIRESCU, L. 252. 3. (Despre ochi, p. ext. despre privire) Vioi, pătrunzător. Ne-a privit pe toți drept cu ochii lui ageri, streșiniți de sprincene castanii. SADOVEANU, N. F. 12. Ochii lor ageri luceau în vîlvoarea primelor focuri. SADOVEANU, N. F. 53. ◊ (Adverbial) De ce? a întrebat Mitrea privind ager pe omul stăpînirii. SADOVEANU, M. C. 37. 4. (Popular și arhaizant, despre obiecte ascuțite) Tăios. Gîdea să-și facă sabia mai ageră! SADOVEANU, D.P. 129. Toate [dobitoacele erau] cu gurile căscate, toate cu dinții ageri și cu gheare ascuțite. RETEGANUL, P. III 30. ◊ Fig. Niciodată nu intrase tata în asemenea mînie albă și ageră ca o lamă de brici. SADOVEANU, N. F. 47.

ÁGER, -Ă, ageri, -e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten. 2. Isteț, deștept, priceput. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător. 3. (Înv. și arh., despre obiecte ascuțite) Tăios. – Lat. agilis.

áge, agéz vb. (latinism; tr. și intr.) a face, a executa, a realiza: în conformitate cu acest drept obiectiv, să facă, să ageze ceva. EM.; se servă de personalitatea sa spețială ca de un instrument pentru arte și agează cu ea ca [cu] un material propriu. EM. [Din lat. agere].[1]

  1. EM. = M. Eminescu, Opere vol. I-XVI, București, Editura Academiei, 1939-1990 – Definiție extrasă din Dicționar Universal Ilustrat al Limbii Române, vol. I A-BĂLAI — Ladislau Strifler

ÁGER ~ă (~i, ~e) 1) Care vădește ușurință în mișcări; sprinten; iute; vioi. 2) Care este isteț la minte; inteligent. 3) (despre ochi) Care te străpunge; pătrunzător; săgetător. /<lat. agilis

ager a. 1. sprinten, iute la mișcare: vultur ager, vânt ager; 2. pătrunzător: ochi ageri; fig. minte ageră. [Lat. AGILIS].

áger, -ă adj. (lat. ágilis, d. ágere, a lucra. V. agil). Sprinten, ĭute, vioĭ: luptător ager. Fig. Pătrunzător, inteligent: ochĭ agerĭ, minte ageră, om ager la minte. Vechi. Dîrz, sumeț, trufaș. S. m. Vechĭ Agent al diavoluluĭ. Adv. Cu agerime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

áger adj. m., pl. ágeri; f. ágeră, pl. ágere

a áge vb., ind. prez. 1 sg. agéz

áger adj. m., pl. ágeri; f. sg. ágeră, pl. ágere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁGER adj. v. ascuțit, tăios.

ÁGER adj. 1. v. sprinten. 2. v. inteligent. 3. v. perspicace.

AGER adj. 1. agil, isteț, iute, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări; mișcări ~.) 2. deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (Un om ~; o minte ~.) 3. clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)

Ager ≠ greoi, molatic, molâu, nătărău, bleg, neghiob, nerod, obtuz, prost, prostănac, tâmp, tont, mărginit, nătâng, năuc, redus


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áger (ágeră), adj. – Agil, iute, ușor. Lat. ăgĭlis, cu schimbare de decl. (Cipariu, Anal., 59; Gram., II, 344; Pușcariu 37; Candrea-Dens., 19; REW 230; DAR). Există și dubletul agil (< fr. agile); nu se confundă cu el, întrucît agil presupune o agilitate pur materială, în timp ce ager presupune o anume nuanță de agerime intelectuală. Der. ageri, vb. (a face mai ager; a ascuți la vîrf); agerime, s. f.

Intrare: agere
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agere
  • agerea
plural
  • ageri
  • agerile
genitiv-dativ singular
  • ageri
  • agerii
plural
  • ageri
  • agerilor
vocativ singular
plural
Intrare: age (verb)
age (vb.)
verb (VT668)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • age
  • agere
singular plural
  • agea
  • ageți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agez
(să)
  • agez
  • ageam
a II-a (tu)
  • agezi
(să)
  • agezi
  • ageai
a III-a (el, ea)
  • agea
(să)
  • ageze
  • agea
plural I (noi)
  • agem
(să)
  • agem
  • ageam
a II-a (voi)
  • ageți
(să)
  • ageți
  • ageați
a III-a (ei, ele)
  • agea
(să)
  • ageze
  • ageau
Intrare: ager
ager adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ager
  • agerul
  • ageru‑
  • ageră
  • agera
plural
  • ageri
  • agerii
  • agere
  • agerele
genitiv-dativ singular
  • ager
  • agerului
  • agere
  • agerei
plural
  • ageri
  • agerilor
  • agere
  • agerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ager

  • 1. Iute în mișcări.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: iute sprinten îndemânatic 8 exemple
    exemple
    • Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35.
      surse: DLRLC
    • Doi vulturi ageri, zburînd din vîrf de munte, Se-nalță pînă-n ceruri. ALECSANDRI, P. A. 203.
      surse: DLRLC
    • Caii repezi, ageri, cu coame răsfirate... La sunete de luptă pe cîmp își luau zborul. ALEXANDRESCU, P. 144.
      surse: DLRLC
    • Strînse el ostași mulțime, Tot voinici de călărime Și ageri, cu măiestrie La arc și vînătorie. TEODORESCU, P. P. 170.
      surse: DLRLC
    • figurat Merge spumegînd de se perde în alte ape, agerul părău! NEGRUZZI, S. I 196.
      surse: DLRLC
    • Fiul împăratului era mai ager de mînă. ISPIRESCU, L. 370.
      surse: DLRLC
    • Țăranii săcui, mai ageri la picior și cunoscînd locurile, se urcă mai cu înlesnire. BĂLCESCU, O. II 255.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat rar Și iar ia securea-n grabă, Ca un ager l-a sa treabă. PANN, P. V. I 92.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Deși nu era prea ager întru înțelegerea sufletului semenilor săi, vistiernicul putea ceti cu destulă ușurință bucuria lui lonuț. SADOVEANU, F. J. 101.
      surse: DLRLC
    • Copilul... era foarte ager și isteț. SBIERA, P. 115.
      surse: DLRLC
    • Atunci împăratul, mîndru că i-a trimis dumnezeu un așa ginere ager la minte, se coborî de pe scaunul împărăției. ISPIRESCU, L. 252.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Despre ochi sau privire:
      exemple
      • Ne-a privit pe toți drept cu ochii lui ageri, streșiniți de sprincene castanii. SADOVEANU, N. F. 12.
        surse: DLRLC
      • Ochii lor ageri luceau în vîlvoarea primelor focuri. SADOVEANU, N. F. 53.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial De ce? a întrebat Mitrea privind ager pe omul stăpînirii. SADOVEANU, M. C. 37.
        surse: DLRLC
  • 3. învechit Despre obiecte:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ascuțit (adj.) tăios 3 exemple
    exemple
    • Gîdea să-și facă sabia mai ageră! SADOVEANU, D.P. 129.
      surse: DLRLC
    • Toate [dobitoacele erau] cu gurile căscate, toate cu dinții ageri și cu gheare ascuțite. RETEGANUL, P. III 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Niciodată nu intrase tata în asemenea mînie albă și ageră ca o lamă de brici. SADOVEANU, N. F. 47.
      surse: DLRLC

etimologie: