9 definiții pentru săgetător (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂGETĂTOR, -OARE, săgetători, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeți. ♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. Fig. (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă). II. S. m. 1. Arcaș. 2. N. pr. art. Numele popular al unei constelații. ♦ Al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător.

săgetător, ~oare [At: COD. VOR. 54/14 / V: sege~ / Pl: ~i, ~oare / E: săgeta + -ător] 1 sm Persoană (îndeosebi ostaș) care trage cu arcul Si: arcaș (1), (îrg) săgetar (2), (înv) săgetaș (1). 2 a Care săgetează (1). 3 a Care săgetează (2). 4 a (Fig) Care săgetează (13). 5 smf (În credințe și în superstiții populare) Duh rău, ființă imaginară etc. care ar provoca boala numită săgetătură Si: (reg) săgetătură (10), săgetoaică. 6 a (Fig) Care săgetează (15) Si: (înv) săgetos (1). 7 a (D. cuvinte, afirmații, aluzii etc.) Plin de răutate, de ironie sau de critică Si: înțepător, tăios, usturător. 8 a (D. cuvinte, afirmații, aluzii etc; fig; pex) Pătrunzător. 9 a (D. ochi; privire; fig) Care săgetează (22). 10 av (D. ochi; privire; fig) Cu insistență (și adesea cu dezaprobare). 11 a (D. zbor; mers, etc., fig) Cu mișcări sau deplasări extrem de rapide (și în linie dreaptă) Si: săgetat2 (9). 12 sm (Lsg; art; de obicei ca nume propriu) Constelație zodiacală din emisfera australă care cuprinde 140 de stele vizibile Si: arcașul (3). 13 sm (Lsg; art; de obicei ca nume propriu) Semn al săgetătorului (12) reprezentat printr-un om sau centaur care trage cu arcul. corectat(ă)

SĂGETĂTOR, -OARE, săgetători, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeți. ♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. Fig. (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă). II. S. m. 1. Arcaș. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător.

SĂGETĂTOR2, -OARE, săgetători, -oare, adj. 1. (Rar) Care trimite săgeți, care săgetează; (mai ales fig.) pătrunzător, scrutător, tăios. Ce-i cu ăsta? întrebă el... aruncînd spre Furtună o privire scurtă, săgetătoare. MIRONESCU, S. A. 26. Ochii cei vătămători Și de foc săgetători. ALECSANDRI, P. P. 10. ♦ (Substantivat, în superstiții) Duh necurat, ființă imaginară care provoacă boala numită săgetătură. Unde vă duceți voi... săgetători și săgetătoare? ȘEZ. IV 19. ♦ Fig. Strălucitor, scînteietor. Oala... era plină, plină de aur!... Peste o sută, peste două sute de ochi săgetători. GALACTION, O. I 149. 2. (Despre zbor, mers etc.) Cu mișcări repezi (și în linie dreaptă); iute ca săgeata. Săgetătorul zbor de rîndunică. CAZIMIR, L. U. 8.

SĂGETĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care săgetează. 2) fig. (despre ochi, priviri, vorbe) Care parcă străpunge; pătrunzător; ager; ascuțit. /a săgeta + suf. ~tor

săgetătór adj. și s.m. (d. săgetez, după vsl. strĭelĭcĭ, săgetător). Acela care săgetează, care trage cu arcu, arcaș. O constelațiune (numită și arcașu). Al un-spre-zece-lea semn al zodiaculuĭ (Novembre), reprezentat pintr’un centaur care trage cu arcu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săgetător adj. m., s. m., pl. săgetători; adj. f., s. f. sg. și pl. săgetătoare

!săgetător adj. m., s. m., pl. săgetători; adj. f., s. f. sg. și pl. săgetătoare

săgetător adj. m., s. m., pl. săgetători; f. sg. și pl. săgetătoare

Intrare: săgetător (adj.)
săgetător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săgetător
  • săgetătorul
  • săgetătoru‑
  • săgetătoare
  • săgetătoarea
plural
  • săgetători
  • săgetătorii
  • săgetătoare
  • săgetătoarele
genitiv-dativ singular
  • săgetător
  • săgetătorului
  • săgetătoare
  • săgetătoarei
plural
  • săgetători
  • săgetătorilor
  • săgetătoare
  • săgetătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săgetător, săgetătoareadjectiv

  • 1. Care săgetează, care trimite săgeți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat în superstiții Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unde vă duceți voi... săgetători și săgetătoare? ȘEZ. IV 19. DLRLC
    • 1.2. figurat Despre ochi, privire etc.: pătrunzător, scrutător, tăios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce-i cu ăsta? întrebă el... aruncînd spre Furtună o privire scurtă, săgetătoare. MIRONESCU, S. A. 26. DLRLC
      • format_quote Ochii cei vătămători Și de foc săgetători. ALECSANDRI, P. P. 10. DLRLC
    • 1.3. figurat Scânteietor, strălucitor. DLRLC
      • format_quote Oala... era plină, plină de aur!... Peste o sută, peste două sute de ochi săgetători. GALACTION, O. I 149. DLRLC
    • 1.4. figurat (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Săgetătorul zbor de rîndunică. CAZIMIR, L. U. 8. DLRLC
etimologie:
  • Săgeta + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.