AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A³ + fund.

afund, ~ă [At: MOXA, 356/16 / Pl: ~uri (2); ~nzi, ~de (1) / E: a + fund] 1 a (Pfm) Adânc. 2 sn (Pfm) Adâncime. 3 av (Pfm) La o distanță (relativ) mare în adâncime Si: adânc, departe. 4 av (Pfm; îe) A (se) da ~ A (se) cufunda într-o apă. 5 av (Pfm; îae) A (se) ascunde. 6 av (Înv; îe) A trage ~ A trage la fund. 7 av (Reg; îlav) De-~elea Profund. 8 av (Reg; îe) A dormi ~ A dormi adânc, profund. 9 av (Îvp; pe lângă vb. „a cunoaște”, „a ști”) Temeinic.

AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A³ + fund.

AFÚND², -Ă, afunzi, -de, adj. Adînc. Mi-am lepădat ghetele; mi-am suflecat pînă la genunchi pantalonii. Apa nu părea mai afundă decît pînă la glezne. SADOVEANU, N. F. 59. Și-mbujorîndu-te la față Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. Groapă afundă i-au făcut. RETEGANUL, P. II 64. ◊ (Rar, în legătură cu noțiuni de timp) Ceea ce fusese oraș a rămas zugrăvit departe, pe un cer de furtună, ca într-un veac afund. SADOVEANU, M. C. 86. ♦ (Substantivat) Adîncime. Vîntul umplea cîteodată afundurile depărtate ale codrului de vuiet de ape. SADOVEANU, O. I 20. El a venit Dintr-un afund de răsărit. COȘBUC, P. I 54. Norul trece și dispare În afundul cerului. ALECSANDRI, P. II 126. ◊ Fig. În glasul uscat și egal al meșterului răzbea ca un răsunet din afundul suferințelor trecute. SADOVEANU, M. C. 174. ◊ Loc. adv. Din afund = din adînc, din adîncime. [Cîinele] închide ochii triști și adoarme oftînd greu, din afund. CARAGIALE, O. I 77.

AFÚND¹ adv. La o distanță (relativ) mare în adîncime (în special în fundul unei ape); departe (ca punct considerat în spațiu); adînc. Parii se înfig afund în pămînt. ◊ De-a dreapta-mi stau Carpații ascunși afund în ceață. Din aburi cu încetul încep a se ivi. BOLLIAC, O. 73. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă; (prin analogie) a (se) înfunda într-o depărtare situată în spațiu. Unii plănuiau să se dea afund în pădurile mai depărtate. GALACTION, O. I 277. Pescarul... dădu coșurile afund și le legă de țăruși. DELAVRANCEA, V. V. 191. Leșițele speriete se da afund și se ascundeau în stuful și în papura de pe mal. ODOBESCU, S. I 142. ◊ (Determinînd verbul «a dormi») Adînc, profund. Dormea încă afund, nici nu i se auzea răsufletul. SADOVEANU, P. M. 244.

AFÚND¹ adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. A dormi afund = a dormi profund, adânc. – Din a³ + fund.

AFÚND², -Ă, afunzi, -de, adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime. – Din a³ + fund.

AFÚND² ~dă (~zi, ~de) Care are fundul depărtat (mult) de suprafață; adânc. Apă ~dă. /a + fund

AFÚND¹ adv. Cu intensitate; adânc; tare; greu. A dormi ~. /a + fund

AFÚND³ ~uri n. Loc ascuns, depărtat. ~ în pădure. /a + fund

afund n. adâncime: în afundul pământului; fig. norul trece și dispare ’n afundul cerului AL. [Lat. AD FUNDUM]. ║ a. (rar) adânc: râu afund, văi afunde. ║ adv. 1. până la fund: toți s’au înecat, la afund s’au dat; 2. fig. adânc, deplin: știe afund istoria.

3) afúnd, a -á v. tr. (d. a 4 și fund orĭ lat. affŭndare, it. affondare, vfr. afonder, sp. afondar, pg. afundar. V. cu- și în-fund). Rar. Cufund: a afunda o corabie V. refl. Mă cufund: rațele se afundaŭ în baltă. Mă înfund: hoțiĭ s’aŭ afundat în pădure. Fig. Mă adîncesc: a te afunda în cugetări.

2) afúnd, -ă adj. (d. a 4 și fund). Rar. Adînc, profund: La fîntîna cea rătundă, Unde-i apa maĭ afundă (Trans. P.P. și’n bibl. 1819 și la Sadov. VR. 1926,1,62: buzunările afunde ale giubeleĭ). Adv. Să mă’ngroape maĭ afund, Să nu putrezesc curînd (P.P.). A da afund, a da la fund, a cufunda. A te da afund, a te cufunda.

1) afúnd n., pl. urĭ (d. a 4 și fund). Rar. Adîncime (Delv. Cjb).

afundá [At: VARLAAM, C. 310 / Pzi: afúnd și (îvr) -déz / E: lat affundare] 1-4 vtr (Pfm) A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale Si: a (se) adânci, a (se) cufunda. 5-6 vtr A pătrunde sau a face să pătrundă adânc. 7 vi A dispărea. 8-9 vtr (Fig) A (se) izola. 10-11 vtr (Înv) A (se) îneca. 12 vr (Înv; d. ape curgătoare) A se vărsa. 13 vt (Reg) A ponegri pe cineva (în fața altuia). 14-15 vtr (Fig) A (se) cufunda într-o acțiune. 16-17 vtr (Rar) A (se) înfunda.

AFUNDÁ, afúnd, vb. I. Refl. 1. A se cufunda (într-un lichid). Greu le vine a străbate Lunecuș de frunze moarte, Că se-afundă roatele, Lunecă cioboatele, Se taie suflările Și trosnesc spinările. DEȘLIU, M. 24. Fiecare picior i se afundă parcă în pămîntul umezit. SAHIA, N. 88. Un sloi de gheață care se afundă-n apă sub picioarele celui ce calcă pe el. RETEGANUL, P. 111 61. ◊ Fig. Pe străzi își trece toamna șopîrle de aramă, Grădinile se-afundă în fluvii de frunziș. DRAGOMIR, P. 59. ◊ Tranz. Mere (= merge) nora la fîntînă Cu cămașa soacrii-n mină Și-o afund-o dată-n baltă Și o țîpă peste poartă: Na-o, soacră, că-i spălată! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 455. 2. A se face mai adînc, a se adînci. Ploaie mare s-a vărsat... Groapa i s-a afundat Și mormîntu-i s-a stricat. TEODORESCU, P. P. 625. 3. A pătrunde adînc (de obicei într-o pădure); fig. a se pierde în zare, în depărtări, a dispărea. Mă afund printre salcîmii din arie și citesc. STANCU, D. 321. Spre seară cîrduri lungi de păsări Tăcut s-afundă-n depărtări. DEMETRESCU, O. 72. Sărind cu veselie Pe-al său cal de voinicie, În văzduh s-au afundat. ALECSANDRI, P. I 50. Fig. A se cufunda într-o acțiune, a fi absorbit de o muncă. Cînd te-afunzi în paginile ei [ale legii], Prinzi putere proaspătă în luptă! POEZ, N. 453.

AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) cufunda (într-un lichid). 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări; a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. 3. Refl. A se face mai adânc, a se adânci. – Lat. affundare (< ad + fundum).

A SE AFUNDÁ mă afúnd intranz. 1) A se lăsa la fund; a intra cu totul (într-un lichid, într-o substanță moale etc.); a se cufunda. 2) A pătrunde adânc cu mintea. 3) fig. A se face nevăzut; a dispărea; a se cufunda. /<lat. affundare

A AFUNDÁ afúnd tranz. A face să se afunde; a cufunda. /<lat. affundare