4 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFUND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund.

afund, ~ă [At: MOXA, 356/16 / Pl: ~uri (2); ~nzi, ~de (1) / E: a + fund] 1 a (Pfm) Adânc. 2 sn (Pfm) Adâncime. 3 av (Pfm) La o distanță (relativ) mare în adâncime Si: adânc, departe. 4 av (Pfm; îe) A (se) da ~ A (se) cufunda într-o apă. 5 av (Pfm; îae) A (se) ascunde. 6 av (Înv; îe) A trage ~ A trage la fund. 7 av (Reg; îlav) De-~elea Profund. 8 av (Reg; îe) A dormi ~ A dormi adânc, profund. 9 av (Îvp; pe lângă vb. „a cunoaște”, „a ști”) Temeinic.

AFUND l. adv. Spre fund, la adîncime, adînc: unde e vîltoare, apa te trage ~; au trebuit să se bage și mai ~ în codrul cel des (SB.); a da ~; a băga ~, a cufunda; a se da ~, a se cufunda, a se duce la fund, fig. a pieri din ochi, a dispărea: și eu m’am dat ~, pînă s’a dus muscălimea din țară (DLVR.). II. AFUND adj. Tr.-Carp. Adînc: apele line sînt ~e; a săpat o groapă ~ă. III. AFUND (pl. -duri) sn. Adîncime; fund: aruncîndu-i din ~ul nărilor umede duhoarea dulce de lapte (CAR.) [lat. ad afundum].

AFUND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund.

AFUND1 adv. La o distanță (relativ) mare în adîncime (în special în fundul unei ape); departe (ca punct considerat în spațiu); adînc. Parii se înfig afund în pămînt. ◊ De-a dreapta-mi stau Carpații ascunși afund în ceață. Din aburi cu încetul încep a se ivi. BOLLIAC, O. 73. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă; (prin analogie) a (se) înfunda într-o depărtare situată în spațiu. Unii plănuiau să se dea afund în pădurile mai depărtate. GALACTION, O. I 277. Pescarul... dădu coșurile afund și le legă de țăruși. DELAVRANCEA, V. V. 191. Leșițele speriete se da afund și se ascundeau în stuful și în papura de pe mal. ODOBESCU, S. I 142. ◊ (Determinînd verbul «a dormi») Adînc, profund. Dormea încă afund, nici nu i se auzea răsufletul. SADOVEANU, P. M. 244.

AFUND2, -Ă, afunzi, -de, adj. Adînc. Mi-am lepădat ghetele; mi-am suflecat pînă la genunchi pantalonii. Apa nu părea mai afundă decît pînă la glezne. SADOVEANU, N. F. 59. Și-mbujorîndu-te la față Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. Groapă afundă i-au făcut. RETEGANUL, P. II 64. ◊ (Rar, în legătură cu noțiuni de timp) Ceea ce fusese oraș a rămas zugrăvit departe, pe un cer de furtună, ca într-un veac afund. SADOVEANU, M. C. 86. ♦ (Substantivat) Adîncime. Vîntul umplea cîteodată afundurile depărtate ale codrului de vuiet de ape. SADOVEANU, O. I 20. El a venit Dintr-un afund de răsărit. COȘBUC, P. I 54. Norul trece și dispare În afundul cerului. ALECSANDRI, P. II 126. ◊ Fig. În glasul uscat și egal al meșterului răzbea ca un răsunet din afundul suferințelor trecute. SADOVEANU, M. C. 174. ◊ Loc. adv. Din afund = din adînc, din adîncime. [Cîinele] închide ochii triști și adoarme oftînd greu, din afund. CARAGIALE, O. I 77.

AFUND2, -Ă, afunzi, -de, adj. Adînc. ♦ (Substantivat, n.) Adîncime. – Din a3 + fund.

AFUND1 adv. La o distanță (relativ) mare în adîncime; departe; adînc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. A dormi afund = a dormi profund, adînc. – Din a3 + fund.

AFUND1 adv. Cu intensitate; adânc; tare; greu. A dormi ~. /a + fund

AFUND2 ~dă (~zi, ~de) Care are fundul depărtat (mult) de suprafață; adânc. Apă ~dă. /a + fund

AFUND3 ~uri n. Loc ascuns, depărtat. ~ în pădure. /a + fund

afund n. adâncime: în afundul pământului; fig. norul trece și dispare ’n afundul cerului AL. [Lat. AD FUNDUM]. ║ a. (rar) adânc: râu afund, văi afunde. ║ adv. 1. până la fund: toți s’au înecat, la afund s’au dat; 2. fig. adânc, deplin: știe afund istoria.

2) afúnd, -ă adj. (d. a 4 și fund). Rar. Adînc, profund: La fîntîna cea rătundă, Unde-i apa maĭ afundă (Trans. P.P. și’n bibl. 1819 și la Sadov. VR. 1926,1,62: buzunările afunde ale giubeleĭ). Adv. Să mă’ngroape maĭ afund, Să nu putrezesc curînd (P.P.). A da afund, a da la fund, a cufunda. A te da afund, a te cufunda.

3) afúnd, a v. tr. (d. a 4 și fund orĭ lat. affŭndare, it. affondare, vfr. afonder, sp. afondar, pg. afundar. V. cu- și în-fund). Rar. Cufund: a afunda o corabie V. refl. Mă cufund: rațele se afundaŭ în baltă. Mă înfund: hoțiĭ s’aŭ afundat în pădure. Fig. Mă adîncesc: a te afunda în cugetări.

1) afúnd n., pl. urĭ (d. a 4 și fund). Rar. Adîncime (Delv. Cjb).

AFUNDA, afund, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum).

AFUNDA, afund, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum).

afunda [At: VARLAAM, C. 310 / Pzi: afund și (îvr) -dez / E: lat affundare] 1-4 vtr (Pfm) A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale Si: a (se) adânci, a (se) cufunda. 5-6 vtr A pătrunde sau a face să pătrundă adânc. 7 vi A dispărea. 8-9 vtr (Fig) A (se) izola. 10-11 vtr (Înv) A (se) îneca. 12 vr (Înv; d. ape curgătoare) A se vărsa. 13 vt (Reg) A ponegri pe cineva (în fața altuia). 14-15 vtr (Fig) A (se) cufunda într-o acțiune. 16-17 vtr (Rar) A (se) înfunda.

AFUNDA (afund) I. vb. tr. 1 A băga de tot în apă (sau într’alt lichid), a cufunda: și-l pogori în scăldătoare și-l afunzi, adecă-l uzi de tot (PRV.-MB.) 2 A înneca: a afundat toate corăbiile lor în mare. II. vb. refl. 1 A se băga de tot în apă, a se cufunda: s’a afundat în apele Iordanului 2 A se duce afund, a se scufunda, a se înneca; a pătrunde adînc: De ce, luceafăr, te-afunzi în zare...? (VLAH.); își tăie măciuca și se afundă în pădure (RET.) 3 fig.: a se afunda în cugetări 4 fig. A pieri din ochi, a se face nevăzut, a dispărea (în depărtare): nebun de groază, murgul Se-afundă în largul spațiu și spintecă amurgul (ALECS.) [lat. *affundare].

AFUNDA, afund, vb. I. Refl. 1. A se cufunda (într-un lichid). Greu le vine a străbate Lunecuș de frunze moarte, Că se-afundă roatele, Lunecă cioboatele, Se taie suflările Și trosnesc spinările. DEȘLIU, M. 24. Fiecare picior i se afundă parcă în pămîntul umezit. SAHIA, N. 88. Un sloi de gheață care se afundă-n apă sub picioarele celui ce calcă pe el. RETEGANUL, P. 111 61. ◊ Fig. Pe străzi își trece toamna șopîrle de aramă, Grădinile se-afundă în fluvii de frunziș. DRAGOMIR, P. 59. ◊ Tranz. Mere (= merge) nora la fîntînă Cu cămașa soacrii-n mină Și-o afund-o dată-n baltă Și o țîpă peste poartă: Na-o, soacră, că-i spălată! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 455. 2. A se face mai adînc, a se adînci. Ploaie mare s-a vărsat... Groapa i s-a afundat Și mormîntu-i s-a stricat. TEODORESCU, P. P. 625. 3. A pătrunde adînc (de obicei într-o pădure); fig. a se pierde în zare, în depărtări, a dispărea. Mă afund printre salcîmii din arie și citesc. STANCU, D. 321. Spre seară cîrduri lungi de păsări Tăcut s-afundă-n depărtări. DEMETRESCU, O. 72. Sărind cu veselie Pe-al său cal de voinicie, În văzduh s-au afundat. ALECSANDRI, P. I 50. Fig. A se cufunda într-o acțiune, a fi absorbit de o muncă. Cînd te-afunzi în paginile ei [ale legii], Prinzi putere proaspătă în luptă! POEZ, N. 453.

AFUNDA, afund, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) cufunda (într-un lichid). 2. Refl. A pătrunde adînc; fig. a se pierde în depărtări; a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. 3. Refl. A se face mai adînc, a se adînci. – Lat. affundare (< ad + fundum).

A SE AFUNDA mă afund intranz. 1) A se lăsa la fund; a intra cu totul (într-un lichid, într-o substanță moale etc.); a se cufunda. 2) A pătrunde adânc cu mintea. 3) fig. A se face nevăzut; a dispărea; a se cufunda. /<lat. affundare

A AFUNDA afund tranz. A face să se afunde; a cufunda. /<lat. affundare

afundà v. 1. a împinge până la fund, a băga afund: în prăpastie îl afundă; 2. a intra afund sau a pătrunde: s’afund’ mereu în taina nopții AL.; 3. fig. a peri din ochi, a dispare: în văzduh s’au afundat AL. [Lat. AFFUNDARE].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afund1 (rar) adj. m., pl. afunzi; f. afundă, pl. afunde

afund2 (rar) s. n., pl. afunduri

afund1 (rar) adj. m., pl. afunzi; f. afundă, pl. afunde

afund adj. m., pl. afunzi; f. sg. afundă, pl. afunde

afunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afund, 2 sg. afunzi, 3 afundă; conj. prez. 1 sg. să afund, 3 să afunde

afunda (a ~) vb., ind. prez. 3 afundă

afunda vb., ind. prez. 1 sg. afund, 3 sg. și pl. afundă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFUND adj., s. 1. adj. v. adânc. 2. s. v. adânc. 3. s. adânc, adâncime, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~ul pământului.)

AFUND adj., s. 1. adj. adînc, profund, (rar) adîncos. (Oceanul ~.) 2. s. adînc, adîncime, fund, profunzime, străfund. (Din ~ lacului.) 3. s. adînc, adîncime, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (inv. fig.) mațe (pl.) (În ~ pămîntului.)

AFUNDA vb. 1. a (se) adânci, a (se) cufunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 2. v. cufunda. 3. v. înfunda. 4. a(-și) cufunda, a(-și) înfunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își ~ fruntea în palme.)

AFUNDA vb. 1. a (se) adînci, a (se) cufunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 2. a cufunda, (reg.) a acufunda. (A ~ un obiect într-un lichid.) 3. a se adînci, a se cufunda, a se înfunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ în orbite.) 4. a(-și) cufunda, a(-și) înfunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își ~ fruntea în palme.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afunda (afund, afundat), vb.1. A adînci. – 2. A scufunda. – 3. (refl.) A cădea la fund. – Mr. afundu, afundare. De la fund. Der. directă din lat. affundāre pare a se baza pe prezența it. affondare (sard. affundare), v. fr. afonder, v. sp. afondar, port. afundar (Pușcariu 36; Pascu, I, 89; REW 269); este însă posibil ca toate cuv. rom. să fie der. neol., cum remarcase deja REW. – Der. afundător, s. m. (scufundător); afundătură, s. f. (ascunzătoare); afundiș, s. n. (adîncime); afunzime, s. f. (adîncime, prăpastie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

afund, -ă, afunzi, -de, adj., adv. Adânc, pătrunzător: „...îl bagă într-un somn atâta de afund, că nu sâmțește nimică” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 108). – Din afunda sau lat. ad fundum (Farcaș, 2009); din a + fund (DLRM, Scriban).

afund, -ă, adj., adv. – Adânc, pătrunzător: „...îl bagă într-un somn atâta de afund, că nu sâmțește nimică” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 108). – Din afunda (< lat. *affundare „apă afundă, adâncă”) sau lat. ad fundum (Farcaș, 2009); din a + fund (< lat. fundus) (DLRM, Scriban).

Intrare: afund (adj.)
afund1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afund
  • afundul
  • afundu‑
  • afundă
  • afunda
plural
  • afunzi
  • afunzii
  • afunde
  • afundele
genitiv-dativ singular
  • afund
  • afundului
  • afunde
  • afundei
plural
  • afunzi
  • afunzilor
  • afunde
  • afundelor
vocativ singular
plural
Intrare: afund (adv.)
afund3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • afund
Intrare: afund (s.n.)
afund2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afund
  • afundul
  • afundu‑
plural
  • afunduri
  • afundurile
genitiv-dativ singular
  • afund
  • afundului
plural
  • afunduri
  • afundurilor
vocativ singular
plural
Intrare: afunda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afunda
  • afundare
  • afundat
  • afundatu‑
  • afundând
  • afundându‑
singular plural
  • afundă
  • afundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afund
(să)
  • afund
  • afundam
  • afundai
  • afundasem
a II-a (tu)
  • afunzi
(să)
  • afunzi
  • afundai
  • afundași
  • afundaseși
a III-a (el, ea)
  • afundă
(să)
  • afunde
  • afunda
  • afundă
  • afundase
plural I (noi)
  • afundăm
(să)
  • afundăm
  • afundam
  • afundarăm
  • afundaserăm
  • afundasem
a II-a (voi)
  • afundați
(să)
  • afundați
  • afundați
  • afundarăți
  • afundaserăți
  • afundaseți
a III-a (ei, ele)
  • afundă
(să)
  • afunde
  • afundau
  • afunda
  • afundaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afund, afundăadjectiv

  • 1. Adânc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adânc
    • format_quote Mi-am lepădat ghetele; mi-am suflecat pînă la genunchi pantalonii. Apa nu părea mai afundă decît pînă la glezne. SADOVEANU, N. F. 59. DLRLC
    • format_quote Și-mbujorîndu-te la față Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. DLRLC
    • format_quote Groapă afundă i-au făcut. RETEGANUL, P. II 64. DLRLC
    • format_quote rar Ceea ce fusese oraș a rămas zugrăvit departe, pe un cer de furtună, ca într-un veac afund. SADOVEANU, M. C. 86. DLRLC
etimologie:
  • A + fund DEX '09 MDA2

afundadverb

  • 1. La o distanță (relativ) mare în adâncime. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Parii se înfig afund în pământ. DLRLC
    • format_quote De-a dreapta-mi stau Carpații ascunși afund în ceață. Din aburi cu încetul încep a se ivi. BOLLIAC, O. 73. DLRLC
    • chat_bubble A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cufunda
      • format_quote Pescarul... dădu coșurile afund și le legă de țăruși. DELAVRANCEA, V. V. 191. DLRLC
      • format_quote Leșițele speriete se da afund și se ascundeau în stuful și în papura de pe mal. ODOBESCU, S. I 142. DLRLC
      • chat_bubble popular familiar A (se) ascunde.
        sinonime: ascunde
      • chat_bubble prin analogie A (se) înfunda într-o depărtare situată în spațiu. DLRLC
        • format_quote Unii plănuiau să se dea afund în pădurile mai depărtate. GALACTION, O. I 277. DLRLC
    • chat_bubble învechit A trage afund = a trage la fund. MDA2
    • chat_bubble regional locuțiune adverbială De-afundelea = profund. MDA2
      sinonime: profund
    • chat_bubble regional A dormi afund = a dormi profund, adânc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dormea încă afund, nici nu i se auzea răsufletul. SADOVEANU, P. M. 244. DLRLC
etimologie:
  • A + fund DEX '09 MDA2

afund, afundurisubstantiv neutru

  • 1. Adâncime. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adâncime
    • format_quote Vîntul umplea cîteodată afundurile depărtate ale codrului de vuiet de ape. SADOVEANU, O. I 20. DLRLC
    • format_quote El a venit Dintr-un afund de răsărit. COȘBUC, P. I 54. DLRLC
    • format_quote Norul trece și dispare În afundul cerului. ALECSANDRI, P. II 126. DLRLC
    • format_quote figurat În glasul uscat și egal al meșterului răzbea ca un răsunet din afundul suferințelor trecute. SADOVEANU, M. C. 174. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din afund = din adânc, din adâncime. DLRLC
      • format_quote [Câinele] închide ochii triști și adoarme oftînd greu, din afund. CARAGIALE, O. I 77. DLRLC
etimologie:
  • A + fund DEX '09 MDA2

afunda, afundverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Greu le vine a străbate Lunecuș de frunze moarte, Că se-afundă roatele, Lunecă cioboatele, Se taie suflările Și trosnesc spinările. DEȘLIU, M. 24. DLRLC
    • format_quote Fiecare picior i se afundă parcă în pămîntul umezit. SAHIA, N. 88. DLRLC
    • format_quote Un sloi de gheață care se afundă-n apă sub picioarele celui ce calcă pe el. RETEGANUL, P. 111 61. DLRLC
    • format_quote figurat Pe străzi își trece toamna șopîrle de aramă, Grădinile se-afundă în fluvii de frunziș. DRAGOMIR, P. 59. DLRLC
    • format_quote Mere (= merge) nora la fîntînă Cu cămașa soacrii-n mînă Și-o afund-o dată-n baltă Și o țîpă peste poartă: Na-o, soacră, că-i spălată! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 455. DLRLC
    • format_quote Ploaie mare s-a vărsat... Groapa i s-a afundat Și mormîntu-i s-a stricat. TEODORESCU, P. P. 625. DLRLC
  • 2. reflexiv A pătrunde adânc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pătrunde
    • format_quote Mă afund printre salcîmii din arie și citesc. STANCU, D. 321. DLRLC
    • 2.1. figurat A se pierde în depărtări. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dispărea
      • format_quote Spre seară cîrduri lungi de păsări Tăcut s-afundă-n depărtări. DEMETRESCU, O. 72. DLRLC
      • format_quote Sărind cu veselie Pe-al său cal de voinicie, În văzduh s-au afundat. ALECSANDRI, P. I 50. DLRLC
    • 2.2. figurat A se cufunda într-o acțiune. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd te-afunzi în paginile ei [ale legii], Prinzi putere proaspătă în luptă! POEZ, N. 453. DLRLC
  • 3. figurat tranzitiv reflexiv A (se) izola. MDA2
    sinonime: izola
  • 4. tranzitiv reflexiv învechit A (se) îneca. MDA2
    sinonime: îneca
  • 5. reflexiv învechit (Despre ape curgătoare) A se vărsa. MDA2
  • 6. regional tranzitiv A ponegri pe cineva (în fața altuia). MDA2
  • 7. tranzitiv reflexiv rar A (se) înfunda. MDA2
    sinonime: înfunda
etimologie:
  • limba latină affundare (din ad + fundum). DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.