2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma.V. afuma.

AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma.V. afuma.

afumare sf [At: cf PSALT. SCH. 195/15 / Pl: ~mări / E: afuma] 1-2 Expunere a unui aliment la fum, cu scopul de a-l conserva sau de a-i da o aromă Si: afumat1 (1-2), afumătură (1-2). 3-4 Răspândire, în mod intenționat, a fumului pentru a distruge sau a alunga vietățile, în special insectele Si: afumat1 (3-4), afumătură (3-4). 5 (Îvp) Umplere a unei încăperi cu fum pentru a înlătura un miros urât Si: afumat1 (5), afumătură (5). 6 (Îcp) Descântare cu fum Si: afumat1 (6), afumătură (6). 7 Acoperire cu un strat de fum Si: afumat1 (7), afumătură (7). 8 Înnegrire de fum Si: afumat1 (8), afumătură (8). 9 (D. mâncăruri) Căpătare a gustului neplăcut de fum (când începe să se ardă) Si: afumat1 (9), afumătură (9). 10 (Teh) Întunecare a sticlei (în procesul de fabricație) Si: afumat1 (10), afumătură (10). 11 (Înv) Fum de mirodenii Si: afumat1 (11), afumătură (11). 12 (Pfm) Îmbătare.

AFUMÁRE s. f. Acțiunea de a afuma. 1. Procedeu de conservare a unor alimente (în special carne sau pește), constînd în expunerea lor la fum. Conservat prin sărare, prin afumare etc. 2. Parfumare. Afumare cu rășină.

AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma.

AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare).

afuma [At: PSALT. SCH. 464/19 / Pzi: afum / E: lat affumare (= adfumare)] 1-2 vt A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva sau de a-i da o aromă. 3-4 vt A da cu fum pentru a distruge sau a alunga vietățile, în special, insectele. 5 vt (Îvp) A umple cu fum o încăpere, pentru a înlătura un miros urât. 6 vt (Îcp) A descânta cu fum. 7 vt A scoate fum. 8-9 vtr A (se) acoperi cu un strat de fum. 10-11 vtr A (se) înnegri de fum. 12 vr (D. mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 13 vt (Teh) A da sticlei o culoare fumurie (în procesul de fabricație). 14-15 vtr (Înv; d. trupuri) A parfuma cu fum de mirodenii. 16-17 vtr (Fig; fam) A (se) ameți (ușor) de băutură. 18 vr (Îvr) A fuma. 19 vt (Fig) A minți. 20-21 vtr (Pfm) A (se) îmbăta.

AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la alimente, în special la carne sau la pește) A expune la fum, în scopul unei conservări mai îndelungate. Am afumat șunca. 2. Tranz. (Cu privire la un spațiu închis) A umple cu fum pentru a distruge vietățile stricătoare dinăuntru. Am afumat pivnița cu pucioasă. ◊ (Cu privire la un roi de albine) Afum albinele ca să mut roiul.Intranz. (Regional, despre lampă sau despre instalații de încălzit) A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. A învălui în fum special (de mirodenii); a parfuma. Ne rămîne mîngîierea că nu am mințit conștiinței noastre afumînd cu miresme prefăcute niște idoli amăgitori. ODOBESCU, S. I 504. ◊ Absol. Am afumat în casă ca să dispară mirosul. ♦ (În descîntece, vrăji și superstiții, atribuindu-se fumului puteri miraculoase; complementul numește o persoană) A învălui în fum. De-abia i-a mai trece băietului istuia de spăriet, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum. CREANGĂ, P. 33. ◊ (Cu construcție neobișnuită) Babele la noi gonesc pe necuratul afumînd pene prin casă. NEGRUZZI, S. I 66. 4. Tranz. A acoperi (intenționat sau nu) cu un strat de fum; a înnegri cu ajutorul fumului. Afumă o sticlă pentru a urmări eclipsa. ◊ Am iernat... Într-un bordei dărîmat; Picătura m-a picat, Crivățul m-a înghețat, Fumul că m-a afumat. TEODORESCU, P. P. 289. ◊ Refl. Cratița s-a afumat. 5. Refl. (Despre mîncări) A căpăta gust de fum (din cauză că vasul n-a fost bine expus la foc). S-a afumat laptele.Intranz. (Rar) Spăla, freca vasul, punea [laptele], îl fierbea, Păzind să n-afume ș-în foc să nu dea. PANN, P. V. II 149. 6. Refl. Fig. (Familiar, despre oameni) A se îmbăta ușor, a se ameți; a se chercheli. Voioșia lui și o ușoară clătinare a trupului arătau că se afumase destul de binișor. PAS, L. I 40.

AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. A învălui în fum (de mirodenii); a parfuma. 4. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri cu fum. 5. Refl. (Despre mîncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum. 6. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta; a se chercheli. – Lat. affumare (= adfumare).

A AFUMÁ afúm 1. tranz. 1) (alimente) A expune la fum în vederea conservării. 2) (încăperi, spații închise) A umple cu fum pentru a distruge sau pentru a alunga anumite vietăți. 3) A face să se afume. 2. intranz. (despre sobe, plite etc.) A scoate fum. /<lat. affumare

A SE AFUMÁ mă afúm intranz. 1) (despre pereți, vase etc.) A se acoperi cu un strat de fum. 2) (despre mâncăruri) A căpăta gust și miros neplăcut de fum (în timpul preparării la foc). 3) fig. fam. (despre persoane) A se îmbăta ușor; a se ameți; a se chercheli; a se aghesmui. /< lat. affumare

afumà v. 1. a pune la fum; 2. a strica prin fum (bucatele); 3. a fumega: soba afumă; 4. a tămâia: hârtie de afumat. [Lat. AFFUMARE].

afúm, a v. tr. (lat. affúmo, -áre, d. fumus, fum). Pun la fum: afum pește. Stric bucatele pin fum: aĭ afumat sarmalele. Parfumez cu fum mirositor: am afumat camera cu smirnă. Murdăresc cu fum: ai afumat tavanu. Fig. V. refl. Mă cam îmbăt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afumare s. f., g.-d. art. afumării; pl. afumări

afumáre s. f., g.-d. art. afumării; pl. afumări

afuma (a ~) vb., ind. prez. 3 afu

afumá vb., ind. prez. 1 sg. afúm, 3 sg. și pl. afúmă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFUMÁ vb. v. ameți, chercheli, fumega, îmbăta, turmenta.

afuma vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. FUMEGA. ÎMBĂTA. TURMENTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afumá (afúm, afumát), vb.1. A expune la fum. – 2. A fumega, a scoate fum. – 3. A se ameți, a se chercheli. Mr. afum. Lat. affumāre (Pușcariu 35; Candrea-Dens., 679; REW 208; DAR); cf. it. affumare, prov., cat., port. afumar, sp. ahumar. Cf. fum. Der. afumat, adj. (amețit, cherchelit), cf. Iordan, BF, VI, 160, și can. ajumado; afumată, s. f. (varietate de struguri); afumător, s. n. (utilaj pentru producerea fumului în vederea liniștirii familiei de albine); afumătoare, s. f.; afumătură, s. f. (carne afumată).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

afuma, afum v. r. a se îmbăta ușor; a se ameți

Intrare: afumare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afumare
  • afumarea
plural
  • afumări
  • afumările
genitiv-dativ singular
  • afumări
  • afumării
plural
  • afumări
  • afumărilor
vocativ singular
plural
Intrare: afuma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afuma
  • afumare
  • afumat
  • afumatu‑
  • afumând
  • afumându‑
singular plural
  • afu
  • afumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afum
(să)
  • afum
  • afumam
  • afumai
  • afumasem
a II-a (tu)
  • afumi
(să)
  • afumi
  • afumai
  • afumași
  • afumaseși
a III-a (el, ea)
  • afu
(să)
  • afume
  • afuma
  • afumă
  • afumase
plural I (noi)
  • afumăm
(să)
  • afumăm
  • afumam
  • afumarăm
  • afumaserăm
  • afumasem
a II-a (voi)
  • afumați
(să)
  • afumați
  • afumați
  • afumarăți
  • afumaserăți
  • afumaseți
a III-a (ei, ele)
  • afu
(să)
  • afume
  • afumau
  • afuma
  • afumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afumare, afumărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) afuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Procedeu de conservare a unor alimente (în special carne sau pește), constând în expunerea lor la fum. MDA2 DLRLC
      • format_quote Conservat prin sărare, prin afumare etc. DLRLC
    • 1.2. Răspândire, în mod intenționat, a fumului pentru a distruge sau a alunga vietățile, în special insectele. MDA2
    • 1.3. învechit popular Umplere a unei încăperi cu fum pentru a înlătura un miros urât. MDA2
      • 1.3.1. Parfumare. DLRLC
        sinonime: parfumare
        • format_quote Afumare cu rășină. DLRLC
    • 1.4. popular Descântare cu fum. MDA2
    • 1.5. Acoperire cu un strat de fum. MDA2
    • 1.6. Înnegrire de fum. MDA2
    • 1.7. (Despre mâncăruri) Căpătare a gustului neplăcut de fum (când începe să se ardă). MDA2
    • 1.8. tehnică Întunecare a sticlei (în procesul de fabricație). MDA2
    • 1.9. învechit Fum de mirodenii. MDA2
    • 1.10. popular familiar Îmbătare. MDA2
      sinonime: îmbătare
etimologie:
  • vezi afuma DEX '09 MDA2 DEX '98

afuma, afumverb

  • 1. tranzitiv A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Am afumat șunca. DLRLC
  • 2. tranzitiv A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Am afumat pivnița cu pucioasă. DLRLC
    • format_quote (Cu privire la un roi de albine) Afum albinele ca să mut roiul. DLRLC
    • 2.1. învechit popular A umple cu fum o încăpere, pentru a înlătura un miros urât. MDA2
    • 2.2. popular A descânta cu fum. MDA2
    • 2.3. intranzitiv A scoate fum. DEX '09 MDA2 DLRLC
      sinonime: fumega
      • format_quote Soba afumă. DEX '09 DLRLC
  • 3. tranzitiv A învălui în fum special (de mirodenii). MDA2 DLRLC
    sinonime: parfuma
    • format_quote Ne rămîne mîngîierea că nu am mințit conștiinței noastre afumînd cu miresme prefăcute niște idoli amăgitori. ODOBESCU, S. I 504. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Am afumat în casă ca să dispară mirosul. DLRLC
    • 3.1. (În descântece, vrăji și superstiții, atribuindu-se fumului puteri miraculoase; complementul numește o persoană) A învălui în fum. DLRLC
      • format_quote De-abia i-a mai trece băietului istuia de spăriet, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum. CREANGĂ, P. 33. DLRLC
      • format_quote neobișnuit Babele la noi gonesc pe necuratul afumînd pene prin casă. NEGRUZZI, S. I 66. DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: înnegri
    • format_quote Afumă o sticlă pentru a urmări eclipsa. DLRLC
    • format_quote Am iernat... Într-un bordei dărîmat; Picătura m-a picat, Crivățul m-a înghețat, Fumul că m-a afumat. TEODORESCU, P. P. 289. DLRLC
    • format_quote Cratița s-a afumat. DLRLC
    • 4.1. tranzitiv tehnică A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. DEX '09 MDA2
  • 5. reflexiv (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote S-a afumat laptele. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar Spăla, freca vasul, punea [laptele], îl fierbea, Păzind să n-afume ș-în foc să nu dea. PANN, P. V. II 149. DLRLC
  • 6. reflexiv figurat familiar A se îmbăta ușor; a se ameți. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Voioșia lui și o ușoară clătinare a trupului arătau că se afumase destul de binișor. PAS, L. I 40. DLRLC
  • 7. reflexiv învechit regional Fuma. MDA2
    sinonime: fuma
  • 8. tranzitiv figurat Minți. MDA2
    sinonime: minți
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.