2 entries

20 definitions


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afumare sf [At: cf PSALT. SCH. 195/15 / Pl: ~mări / E: afuma] 1-2 Expunere a unui aliment la fum, cu scopul de a-l conserva sau de a-i da o aromă Si: afumat1 (1-2), afumătură (1-2). 3-4 Răspândire, în mod intenționat, a fumului pentru a distruge sau a alunga vietățile, în special insectele Si: afumat1 (3-4), afumătură (3-4). 5 (Îvp) Umplere a unei încăperi cu fum pentru a înlătura un miros urât Si: afumat1 (5), afumătură (5). 6 (Îcp) Descântare cu fum Si: afumat1 (6), afumătură (6). 7 Acoperire cu un strat de fum Si: afumat1 (7), afumătură (7). 8 Înnegrire de fum Si: afumat1 (8), afumătură (8). 9 (D. mâncăruri) Căpătare a gustului neplăcut de fum (când începe să se ardă) Si: ajúmat1 (9), afumătură (9). 10 (Teh) întunecare a sticlei (în procesul de fabricație) Si: ajumat1 (10), afumătură (10). 11 (Înv) Fum de mirodenii Si: afumat1 (11), afumătură (11). 12 (Pfm) Îmbătare.

AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma.V. afuma.

AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma.V. afuma.

AFUMÁRE s. f. Acțiunea de a afuma. 1. Procedeu de conservare a unor alimente (în special carne sau pește), constînd în expunerea lor la fum. Conservat prin sărare, prin afumare etc. 2. Parfumare. Afumare cu rășină.

AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma.

afuma [At: PSALT. SCH. 464/19 / Pzi: afum / E: lat affumare (= adfumare)] 1-2 vt A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva sau de a-i da o aromă. 3-4 vt A da cu fum pentru a distruge sau a alunga vietățile, în special, insectele. 5 vt (Îvp) A umple cu fum o încăpere, pentru a înlătura un miros urât. 6 vt (Îcp) A descânta cu fum. 7 vt A scoate fum. 8-9 vtr A (se) acoperi cu un strat de fum. 10-11 vtr A (se) înnegri de fum. 12 vr (D. mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 13 vt (Teh) A da sticlei o culoare fumurie (în procesul de fabricație). 14-15 vtr (Înv; d. trupuri) A parfuma cu fum de mirodenii. 16-17 vtr (Fig; fam) A (se) ameți (ușor) de băutură. 18 vr (Îvr) A fuma. 19 vt (Fig) A minți. 20-21 vtr (Pfm) A (se) îmbăta.

AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare).

AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la alimente, în special la carne sau la pește) A expune la fum, în scopul unei conservări mai îndelungate. Am afumat șunca. 2. Tranz. (Cu privire la un spațiu închis) A umple cu fum pentru a distruge vietățile stricătoare dinăuntru. Am afumat pivnița cu pucioasă. ◊ (Cu privire la un roi de albine) Afum albinele ca să mut roiul.Intranz. (Regional, despre lampă sau despre instalații de încălzit) A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. A învălui în fum special (de mirodenii); a parfuma. Ne rămîne mîngîierea că nu am mințit conștiinței noastre afumînd cu miresme prefăcute niște idoli amăgitori. ODOBESCU, S. I 504. ◊ Absol. Am afumat în casă ca să dispară mirosul. ♦ (În descîntece, vrăji și superstiții, atribuindu-se fumului puteri miraculoase; complementul numește o persoană) A învălui în fum. De-abia i-a mai trece băietului istuia de spăriet, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum. CREANGĂ, P. 33. ◊ (Cu construcție neobișnuită) Babele la noi gonesc pe necuratul afumînd pene prin casă. NEGRUZZI, S. I 66. 4. Tranz. A acoperi (intenționat sau nu) cu un strat de fum; a înnegri cu ajutorul fumului. Afumă o sticlă pentru a urmări eclipsa. ◊ Am iernat... Într-un bordei dărîmat; Picătura m-a picat, Crivățul m-a înghețat, Fumul că m-a afumat. TEODORESCU, P. P. 289. ◊ Refl. Cratița s-a afumat. 5. Refl. (Despre mîncări) A căpăta gust de fum (din cauză că vasul n-a fost bine expus la foc). S-a afumat laptele.Intranz. (Rar) Spăla, freca vasul, punea [laptele], îl fierbea, Păzind să n-afume ș-în foc să nu dea. PANN, P. V. II 149. 6. Refl. Fig. (Familiar, despre oameni) A se îmbăta ușor, a se ameți; a se chercheli. Voioșia lui și o ușoară clătinare a trupului arătau că se afumase destul de binișor. PAS, L. I 40.

AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. A învălui în fum (de mirodenii); a parfuma. 4. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri cu fum. 5. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum. 6. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta; a se chercheli. – Lat. affumare (= adfumare).

A SE AFUMÁ mă afúm intranz. 1) (despre pereți, vase etc.) A se acoperi cu un strat de fum. 2) (despre mâncăruri) A căpăta gust și miros neplăcut de fum (în timpul preparării la foc). 3) fig. fam. (despre persoane) A se îmbăta ușor; a se ameți; a se chercheli; a se aghesmui. /< lat. affumare

A AFUMÁ afúm 1. tranz. 1) (alimente) A expune la fum în vederea conservării. 2) (încăperi, spații închise) A umple cu fum pentru a distruge sau pentru a alunga anumite vietăți. 3) A face să se afume. 2. intranz. (despre sobe, plite etc.) A scoate fum. /<lat. affumare

afumà v. 1. a pune la fum; 2. a strica prin fum (bucatele); 3. a fumega: soba afumă; 4. a tămâia: hârtie de afumat. [Lat. AFFUMARE].

afúm, a v. tr. (lat. affúmo, -áre, d. fumus, fum). Pun la fum: afum pește. Stric bucatele pin fum: aĭ afumat sarmalele. Parfumez cu fum mirositor: am afumat camera cu smirnă. Murdăresc cu fum: ai afumat tavanu. Fig. V. refl. Mă cam îmbăt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afumáre s. f., g.-d. art. afumắrii; pl. afumắri

afumáre s. f., g.-d. art. afumării; pl. afumări

afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă

afumá vb., ind. prez. 1 sg. afúm, 3 sg. și pl. afúmă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFUMÁ vb. v. ameți, chercheli, fumega, îmbăta, turmenta.

afuma vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. FUMEGA. ÎMBĂTA. TURMENTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afumá (afúm, afumát), vb.1. A expune la fum. – 2. A fumega, a scoate fum. – 3. A se ameți, a se chercheli. Mr. afum. Lat. affumāre (Pușcariu 35; Candrea-Dens., 679; REW 208; DAR); cf. it. affumare, prov., cat., port. afumar, sp. ahumar. Cf. fum. Der. afumat, adj. (amețit, cherchelit), cf. Iordan, BF, VI, 160, și can. ajumado; afumată, s. f. (varietate de struguri); afumător, s. n. (utilaj pentru producerea fumului în vederea liniștirii familiei de albine); afumătoare, s. f.; afumătură, s. f. (carne afumată).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

afuma, afum v. r. a se îmbăta ușor; a se ameți

Entry: afumare
substantiv feminin (F113)
Inflection sources: DOR
no article def. article
nominative-accusative singular
  • afumare
  • afumarea
plural
  • afumări
  • afumările
genitive-dative singular
  • afumări
  • afumării
plural
  • afumări
  • afumărilor
vocative singular
plural
Entry: afuma
verb (VT1)
Inflection sources: DOR
infinitive long infinitive participle gerund imperative 2nd person
(a)
  • afuma
  • afumare
  • afumat
  • afumatu‑
  • afumând
  • afumându‑
singular plural
  • afu
  • afumați
number person present present subjunctive imperfect simple perfect pluperfect
singular 1st (eu)
  • afum
(să)
  • afum
  • afumam
  • afumai
  • afumasem
2nd (tu)
  • afumi
(să)
  • afumi
  • afumai
  • afumași
  • afumaseși
3rd (el, ea)
  • afu
(să)
  • afume
  • afuma
  • afumă
  • afumase
plural 1st (noi)
  • afumăm
(să)
  • afumăm
  • afumam
  • afumarăm
  • afumaserăm
  • afumasem
2nd (voi)
  • afumați
(să)
  • afumați
  • afumați
  • afumarăți
  • afumaserăți
  • afumaseți
3rd (ei, ele)
  • afu
(să)
  • afume
  • afumau
  • afuma
  • afumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (show)
* elisions and long verb forms – (show)

afumare

  • 1. Acțiunea de a (se) afuma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Procedeu de conservare a unor alimente (în special carne sau pește), constând în expunerea lor la fum.
      surse: DLRLC one example
      exemple
      • Conservat prin sărare, prin afumare etc.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC one example
      exemple
      • Afumare cu rășină.
        surse: DLRLC

etymology:

  • vezi afuma
    surse: DEX '98 DEX '09

afuma

  • 1. tranzitiv A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva.
    surse: DEX '09 DLRLC one example
    exemple
    • Am afumat șunca.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 examples
    exemple
    • Am afumat pivnița cu pucioasă.
      surse: DLRLC
    • (Cu privire la un roi de albine) Afum albinele ca să mut roiul.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A învălui în fum special (de mirodenii).
    surse: DLRLC sinonime: parfuma 2 examples
    exemple
    • Ne rămîne mîngîierea că nu am mințit conștiinței noastre afumînd cu miresme prefăcute niște idoli amăgitori. ODOBESCU, S. I 504.
      surse: DLRLC
    • absolut Am afumat în casă ca să dispară mirosul.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (În descântece, vrăji și superstiții, atribuindu-se fumului puteri miraculoase; complementul numește o persoană) A învălui în fum.
      surse: DLRLC 2 examples
      exemple
      • De-abia i-a mai trece băietului istuia de spăriet, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum. CREANGĂ, P. 33.
        surse: DLRLC
      • neobișnuit Babele la noi gonesc pe necuratul afumînd pene prin casă. NEGRUZZI, S. I 66.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înnegri 3 examples
    exemple
    • Afumă o sticlă pentru a urmări eclipsa.
      surse: DLRLC
    • Am iernat... Într-un bordei dărîmat; Picătura m-a picat, Crivățul m-a înghețat, Fumul că m-a afumat. TEODORESCU, P. P. 289.
      surse: DLRLC
    • Cratița s-a afumat.
      surse: DLRLC
    • 4.1. tranzitiv tehnică A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație.
      surse: DEX '09
  • 5. reflexiv (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 examples
    exemple
    • S-a afumat laptele.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Spăla, freca vasul, punea [laptele], îl fierbea, Păzind să n-afume ș-în foc să nu dea. PANN, P. V. II 149.
      surse: DLRLC
  • 6. reflexiv figurat familiar A se îmbăta ușor; a se ameți.
    exemple
    • Voioșia lui și o ușoară clătinare a trupului arătau că se afumase destul de binișor. PAS, L. I 40.
      surse: DLRLC

etymology: