opțiuni
  • info

12 definiții pentru fumega

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMEGA, pers. 3 fumegă, vb. I. Intranz. 1. A scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum. ♦ (Despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. 2. A scoate aburi. – Lat. fumigare.

FUMEGA, pers. 3 fumegă, vb. I. Intranz. 1. A scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum. ♦ (Despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. 2. A scoate aburi. – Lat. fumigare.

fumega vi [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: 3 fumegă / E: ml fumigare] 1 A arde înăbușit, fără flacără și cu fum Si: (reg) a fumui (1). 2 (D. lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. 3 (Pfm; îe) A-i ~ (cuiva) nasul A fi furios. 4 A scoate aburi. 5 (Pop; d. alimente) A scoate aburi în timpul preparării termice.

FUMEGA, fumeg, vb. I. Intranz. (Mai ales la pers. 3) 1. A scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum. Pata roșie pe cer era mai sîngeroasă și pe ea se zugrăveau contururile conacului Iuga, ca niște ruine arse și încă fumegînd. REBREANU, R. II 159. Tăciunii... fumegau în vatră. NEGRUZZI, S. I 92. ◊ (Rar, în forma de gerunziu feminin) Cînd s-a-ntors cu arma fumegîndă Bătu-n pămînt. COȘBUC, P. I 141. ◊ Fig. Ca o făclie stinsă de ce mereu să fumegi, De ce mereu aceleași gîndiri să le tot rumegi? EMINESCU, O. IV 385. ♦ (Despre lămpi, lumînări, sobe etc.) A arde defectuos, făcînd fum. Lampa de pe masă fumegase și-și pîlpîia, obosită, flacăra. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 72. Aprinse o lampă... lumina ei fumega, pîlpîind. EMINESCU, N. 58. 2. A scoate aburi. Apa pîrîului fumega în această zi de întîlnire între iarnă și primăvară, exact ca toamna cînd dau brumele. CĂLUGĂRU, O. P. 55. Fumegau depărtările pretutindeni, pămîntul își descuiase inima, slobozindu-și șipotele gureșe. CAMILAR, N. II 353. [Telegarilor] le fumegau șoldurile lucioase. STANCU, D. 5.

A FUMEGA pers. 3 fumegă intranz. 1) A arde înăbușit, fără flacără, scoțând fum. 2) A scoate aburi. /<lat. fumigare

fumegà v. 1. a face fum: soba fumegă; 2. (poetic) a arde: să fumege ’nainte-mi orașele ’n ruine EM. [Lat. FUMIGARE].

fúmeg, a -á v. intr. (lat. fúmigo, -áre, d. fumus, fum, și agere, a face. V. purg). Fac fum: lampa fumegă, ruinele fumegă după incendiŭ. – Vechĭ -ăgá.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fumega (a ~) vb., ind. prez. 3 fumegă, imperf. 3 pl. fumegau; conj. prez. 3 să fumege

fumega (a ~) vb., ind. prez. 3 fumegă

fumega vb., ind. prez. 3 sg. fumegă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUMEGA vb. (înv.) a afuma. (Soba ~.)

FUMEGA vb. (înv.) a afuma. (Soba ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fumega (-g, fumegat), vb. – 1. A scoate fum. – 2. A face aburi. Lat. fŭmĭgāre (Pușcariu 670; Candrea-Dens., 678; REW 3570; DAR), cf. fum. – Der. fumegător, adj. (care fumegă); fumegos (var. fumegăios), adj. (care fumegă); fumegai (var. fumigai), s. n. (fumăraie). – Der. neol. fumiga, vb. (a fumiga); fumigați(un)e, s. f., din fr.

Intrare: fumega
verb (V15)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fumega
  • fumegare
  • fumegat
  • fumegatu‑
  • fumegând
  • fumegându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • fumegă
 (să)
  • fumege
  • fumega
  • fumegă
  • fumegase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • fumegă
 (să)
  • fumege
  • fumegau
  • fumegară
  • fumegaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fumegaverb

  • 1. A scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: afuma
    • format_quote Pata roșie pe cer era mai sîngeroasă și pe ea se zugrăveau contururile conacului Iuga, ca niște ruine arse și încă fumegînd. REBREANU, R. II 159. DLRLC
    • format_quote Tăciunii... fumegau în vatră. NEGRUZZI, S. I 92. DLRLC
    • format_quote rar Cînd s-a-ntors cu arma fumegîndă Bătu-n pămînt. COȘBUC, P. I 141. DLRLC
    • format_quote figurat Ca o făclie stinsă de ce mereu să fumegi, De ce mereu aceleași gîndiri să le tot rumegi? EMINESCU, O. IV 385. DLRLC
    • 1.1. (Despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lampa de pe masă fumegase și-și pîlpîia, obosită, flacăra. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 72. DLRLC
      • format_quote Aprinse o lampă... lumina ei fumega, pîlpîind. EMINESCU, N. 58. DLRLC
  • 2. A scoate aburi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apa pîrîului fumega în această zi de întîlnire între iarnă și primăvară, exact ca toamna cînd dau brumele. CĂLUGĂRU, O. P. 55. DLRLC
    • format_quote Fumegau depărtările pretutindeni, pămîntul își descuiase inima, slobozindu-și șipotele gureșe. CAMILAR, N. II 353. DLRLC
    • format_quote [Telegarilor] le fumegau șoldurile lucioase. STANCU, D. 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.