2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adiere sf [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: adia] 1 Suflare lină de vânt Si: abur, abureala, vănticel. 2 Curent de aer.

ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: -di-e-] – V. adia.

ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: -di-e-] – V. adia.

ADIÉRE, adieri, s. f. (Adesea determinat prin «de vînt») Suflare lină; boare. O adiere trecu printre trandafiri și prin zvonul cișmelei. SADOVEANU, Z. C. 287. În dulcele suspin al adierii se legănau salcîmii primăverii. CERNA. P. 149. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vînt nu se simte. VLAHUȚĂ, O. A. II 125. Chiar pe această zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic. ODOBESCU, S. III 41. ◊ Fig. Un tablou șters, o adiere de bucium, o lacrimă și un gest al mamei... toate se trezesc la mișcarea melodică a acestui prietin [vîntul]. SADOVEANU, N. F. 25. ◊ Fig. Undă ușoară. Spre seară veneau miresmele grădinii în adieri ușoare. SADOVEANU, O. IV 31. – Pronunțat: -di-e-.

ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt). – V. adia.

ADIÉRE f. Suflare ușoară de vânt; boare. ~ea primăverii. /v. a adia

adiere f. suflare lină, vântișor: nici o mișcare ’n frunze și nici o adiere AL.

adiére f. Vînticel, vînt care adie.

adiá [At: CANTEMIR, IST. 371 / P: a-di-a / Pzi: (3) adíe / E: lat adiliare] 1 vt (Reg) A atinge ușor. 2 vt (Reg) A mișca ușor. 3 vt (Reg) A mângâia. 4 vi A clătina. 5 vi (D. vânt) A sufla ușor. 6 vi (Rar) A aburi. 7 vi (D. miros) A veni în unde ușoare. 8 vi (Fig; înv) A cânta cu glas stins. 9 vi (Fig; înv) A murmura.

ADIÁ, pers. 3 adíe, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. 2. Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mângâia; a atinge ușor. 4. Intranz. A clătina, a mișca ușor [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.

ADIÁ, pers. 3 adíe, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. 2. Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mângâia, a atinge ușor. 4. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca ușor. [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.

ADIÁ, adíi, vb. I. 1. Intranz. (Despre vînt) A sufla lin, ușor. Soarele se stingea în pîclele vinete ale munților depărtați; o boare răcoroasă începu să adie, tufișurile murmurau în jur. SADOVEANU, O. I 16. Frumoasă ești, pădurea mea, Cînd umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. TOPIRCEANU, B. 8. Un vînt ușor și somnoros adie Și-n codru prinde frunza să se miște... IOSIF, P. 30. Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449. ◊ Fig. Un cînt adie-n stepele rusești Și vîntul peste lume-i poartă zvonul. POEZ. N. 16. Concertul de Mozart în re în juru-ți adie. BANUȘ, B. 81. ♦ (Despre un miros) A veni în unde ușoare (ca adus de vînt). Parcă adie vie mirozna peliniței, izul dulceag, adormitor, al finului cu sulfină. CAMILAR, TEM. 13. Toți merii grădinilor erau înfloriți și adia dintr-acolo... o mireasmă dulce. SADOVEANU, N. F. 38. Adie de la el un miros ușor de urdă. SADOVEANU, N. F. 13. ◊ Tranz. (Poetic) A murmura, a îngîna, a șopti. Auzi prin aerul nopții tremurînd notele dulci ale unui claviriu și un tînăr și tremurători glas de copilă adiind o rugăciune ușoară. EMINESCU, N. 46. 2. Tranz. (Regional) A mîngîia (printr-o atingere ușoară). Oftă amar... și adia pre copil pe cap. RETEGANUL, P. II 38. ♦ A atinge ușor. Dă să se scoale și, ca să se poată ridica mai repede, adie un scaun cu degetul; atunci toate curțile țîuiesc și degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17. 3. Intranz. (Regional) A clătina, a mișca. [Cu sabia] c-adia Și amenința. TEODORESCU, P. P. 36. Nici moartă, nici vie, Numai din coadă adie (Cîntarul). GOROVEI, C. 59. – Pronunțat: -di-a.Pers. 3 sg. și: (1) adiază (HASDEU, R V. 158).

ADIÁ, adíi, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt, la pers. 3) A sufla lin, ușor; (despre miros) a veni în unde ușoare. ♦ Tranz. A murmura, a șopti. 2. Tranz. (Reg.) A mângâia; a atinge ușor. 3. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca. – Lat. *adiliare (< ilia „pânză”).

A ADIÁ pers. 3 adíe intranz. 1) (despre vânt) A sufla lin; a aburi. 2) (despre mirosuri, miresme) A se răspândi câte puțin. 3) fig. (melodii, cântece) A cânta încet și fără cuvinte, ca pentru sine; a fredona; a murmura; a îngâna. 4) reg. A aminti printre altele; a pomeni. [Sil. -di-a] /<lat. adiliare

adià v. a sufla lin, a bate încetișor: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior EM. [Origină necunoscută].

adíĭ și (Trans. vest) adúĭ, a aduĭa v. intr. ob. la pers. III (bg. duie, adie; sîrb. dujem, duti, nsl. dijem, diti, a adia. – Să adie, adiind. Bern. 1, 236). Vîntu adie, aburește, bate lin (ca zéfiru). Rar. Mișc. puțin, bleștesc: Nicĭ moartă, nicĭ vie, numaĭ din coadă adie (ghicitoarea balanțeĭ). Agit, clatin: cu sabia adia și amenința (Teod.). V. tr. Ating ușor: adie un scaun cu degetu, și degetu rămîne întraurit (Ret.). Apuc alene: leneșu adia niște paĭe ca să acopere șopronu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. adiérii; pl. adiéri

adiére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. adiérii; pl. adiéri

adiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 adíe; conj. prez. 3 să adíe; ger. adiínd (-di-ind)

adiá vb. (sil. -di-a), ind. și conj. prez. 3 sg. adíe; ger. adiínd (sil. -di-ind)

arată toate definițiile

Intrare: adiere
  • silabație: a-di-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiere
  • adierea
plural
  • adieri
  • adierile
genitiv-dativ singular
  • adieri
  • adierii
plural
  • adieri
  • adierilor
vocativ singular
plural
Intrare: adia
  • silabație: a-di-a
verb (VT102)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adia
  • adiere
  • adiat
  • adiatu‑
  • adiind
  • adiindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • adie
(să)
  • adie
  • adia
  • adie
  • adiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • adie
(să)
  • adie
  • adiau
  • adia
  • adiaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adiere

  • 1. Suflare lină (de vânt).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: abur abureală boare 5 exemple
    exemple
    • O adiere trecu printre trandafiri și prin zvonul cișmelei. SADOVEANU, Z. C. 287.
      surse: DLRLC
    • În dulcele suspin al adierii se legănau salcîmii primăverii. CERNA. P. 149.
      surse: DLRLC
    • Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vînt nu se simte. VLAHUȚĂ, O. A. II 125.
      surse: DLRLC
    • Chiar pe această zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic. ODOBESCU, S. III 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Un tablou șters, o adiere de bucium, o lacrimă și un gest al mamei... toate se trezesc la mișcarea melodică a acestui prietin [vântul]. SADOVEANU, N. F. 25.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Undă ușoară.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Spre seară veneau miresmele grădinii în adieri ușoare. SADOVEANU, O. IV 31.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi adia
    surse: DEX '98 DEX '09

adia

  • 1. intranzitiv (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aburi sufla 9 exemple
    exemple
    • Soarele se stingea în pîclele vinete ale munților depărtați; o boare răcoroasă începu să adie, tufișurile murmurau în jur. SADOVEANU, O. I 16.
      surse: DLRLC
    • Frumoasă ești, pădurea mea, Cînd umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. TOPÎRCEANU, B. 8.
      surse: DLRLC
    • Un vînt ușor și somnoros adie Și-n codru prinde frunza să se miște... IOSIF, P. 30.
      surse: DLRLC
    • Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449.
      surse: DLRLC
    • figurat Un cînt adie-n stepele rusești Și vîntul peste lume-i poartă zvonul. POEZ. N. 16.
      surse: DLRLC
    • figurat Concertul de Mozart în re În juru-ți adie. BANUȘ, B. 81.
      surse: DLRLC
    • Parcă adie vie mirozna peliniței, izul dulceag, adormitor, al fînului cu sulfină. CAMILAR, TEM. 13.
      surse: DLRLC
    • Toți merii grădinilor erau înfloriți și adia dintr-acolo... o mireasmă dulce. SADOVEANU, N. F. 38.
      surse: DLRLC
    • Adie de la el un miros ușor de urdă. SADOVEANU, N. F. 13.
      surse: DLRLC
    • comentariu Persoana a 3-a singular și: adiază.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A cânta cu glas stins.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: murmura îngâna șopti un exemplu
    exemple
    • tranzitiv poetic Auzi prin aerul nopții tremurînd notele dulci ale unui claviriu și un tînăr și tremurători glas de copilă adiind o rugăciune ușoară. EMINESCU, N. 46.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv regional A atinge ușor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: atinge mângâia 2 exemple
    exemple
    • Oftă amar... și adiă pre copil pe cap. RETEGANUL, P. II 38.
      surse: DLRLC
    • Dă să se scoale și, ca să se poată ridica mai repede, adie un scaun cu degetul; atunci toate curțile țîuiesc și degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A clătina, a mișca ușor
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: clătina mișca 2 exemple
    exemple
    • [Cu sabia] c-adia Și amenința. TEODORESCU, P. P. 36.
      surse: DLRLC
    • Nici moartă, nici vie, Numai din coadă adie (Cântarul). GOROVEI, C. 59.
      surse: DLRLC

etimologie: