18 definiții pentru adia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADIÁ, pers. 3 adíe, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. 2. Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mângâia; a atinge ușor. 4. Intranz. A clătina, a mișca ușor [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.

adiá [At: CANTEMIR, IST. 371 / P: a-di-a / Pzi: (3) adíe / E: lat adiliare] 1 vt (Reg) A atinge ușor. 2 vt (Reg) A mișca ușor. 3 vt (Reg) A mângâia. 4 vi A clătina. 5 vi (D. vânt) A sufla ușor. 6 vi (Rar) A aburi. 7 vi (D. miros) A veni în unde ușoare. 8 vi (Fig; înv) A cânta cu glas stins. 9 vi (Fig; înv) A murmura.

ADIÁ, pers. 3 adíe, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. 2. Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mângâia, a atinge ușor. 4. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca ușor. [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.

ADIÁ, adíi, vb. I. 1. Intranz. (Despre vînt) A sufla lin, ușor. Soarele se stingea în pîclele vinete ale munților depărtați; o boare răcoroasă începu să adie, tufișurile murmurau în jur. SADOVEANU, O. I 16. Frumoasă ești, pădurea mea, Cînd umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. TOPIRCEANU, B. 8. Un vînt ușor și somnoros adie Și-n codru prinde frunza să se miște... IOSIF, P. 30. Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449. ◊ Fig. Un cînt adie-n stepele rusești Și vîntul peste lume-i poartă zvonul. POEZ. N. 16. Concertul de Mozart în re în juru-ți adie. BANUȘ, B. 81. ♦ (Despre un miros) A veni în unde ușoare (ca adus de vînt). Parcă adie vie mirozna peliniței, izul dulceag, adormitor, al finului cu sulfină. CAMILAR, TEM. 13. Toți merii grădinilor erau înfloriți și adia dintr-acolo... o mireasmă dulce. SADOVEANU, N. F. 38. Adie de la el un miros ușor de urdă. SADOVEANU, N. F. 13. ◊ Tranz. (Poetic) A murmura, a îngîna, a șopti. Auzi prin aerul nopții tremurînd notele dulci ale unui claviriu și un tînăr și tremurători glas de copilă adiind o rugăciune ușoară. EMINESCU, N. 46. 2. Tranz. (Regional) A mîngîia (printr-o atingere ușoară). Oftă amar... și adia pre copil pe cap. RETEGANUL, P. II 38. ♦ A atinge ușor. Dă să se scoale și, ca să se poată ridica mai repede, adie un scaun cu degetul; atunci toate curțile țîuiesc și degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17. 3. Intranz. (Regional) A clătina, a mișca. [Cu sabia] c-adia Și amenința. TEODORESCU, P. P. 36. Nici moartă, nici vie, Numai din coadă adie (Cîntarul). GOROVEI, C. 59. – Pronunțat: -di-a.Pers. 3 sg. și: (1) adiază (HASDEU, R V. 158).

ADIÁ, adíi, vb. I. 1. Intranz. (Despre vînt, la pers. 3) A sufla lin, ușor; (despre miros) a veni în unde ușoare. ♦ Tranz. A murmura, a șopti. 2. Tranz. (Reg.) A mîngîia; a atinge ușor. 3. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca. – Lat. *adiliare (< ilia „pînză”).

A ADIÁ pers. 3 adíe intranz. 1) (despre vânt) A sufla lin; a aburi. 2) (despre mirosuri, miresme) A se răspândi câte puțin. 3) fig. (melodii, cântece) A cânta încet și fără cuvinte, ca pentru sine; a fredona; a murmura; a îngâna. 4) reg. A aminti printre altele; a pomeni. [Sil. -di-a] /<lat. adiliare

adià v. a sufla lin, a bate încetișor: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior EM. [Origină necunoscută].

aduía[1] v vz adia

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adíĭ și (Trans. vest) adúĭ, a aduĭa v. intr. ob. la pers. III (bg. duie, adie; sîrb. dujem, duti, nsl. dijem, diti, a adia. – Să adie, adiind. Bern. 1, 236). Vîntu adie, aburește, bate lin (ca zéfiru). Rar. Mișc. puțin, bleștesc: Nicĭ moartă, nicĭ vie, numaĭ din coadă adie (ghicitoarea balanțeĭ). Agit, clatin: cu sabia adia și amenința (Teod.). V. tr. Ating ușor: adie un scaun cu degetu, și degetu rămîne întraurit (Ret.). Apuc alene: leneșu adia niște paĭe ca să acopere șopronu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 adie; conj. prez. 3 să adie; ger. adiind (-di-ind)

adiá vb. (sil. -di-a), ind. și conj. prez. 3 sg. adíe; ger. adiínd (sil. -di-ind)

adiez, -die 3, -diam 1 imp., -diind ger., -diat prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADIÁ vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.

ADIÁ vb. (prin Transilv.) a trăgăna. (Vântul ~.)

ADIA vb. (prin Transilv.) a trăgăna. (Vîntul ~.)

adia vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adiá (-iéz, -át), vb.1. (Despre vînt) A sufla ușor. – 2. A clătina, a tremura, a mișca ușor. – 3. A mîngîia, a netezi. – Mr. adil’u „respir”. < Lat. ădŏlĕre „a transforma în aburi, a evapora”, prin intermediul unei forme vulg. *ădŏliāre; cf. ădolĕscĕre „a transforma în vapori” sau „a degaja, a emana”. Reducerea *aduia › adia pare dificilă (motiv pentru care Rosetti, I, 159 respinge acest etimon); însă cf. baiur › baier. Pentru sensul 3, cf. fr. flatter, din lat. flare. Etimonul *adūliāre a mai fost propus (DAR; REW 204 a), dar considerat ca der. vulg. de la adūlāre „a adula”, ceea ce presupune că sensul 3 este cel primitiv (cf. împotriva acestei păreri Graur, BL, V, 86). Este puțin probabilă ipoteza lui Candrea, Conv. lit., XXXIX, 119 (cf. Candrea-Dens., 817; Pascu, I, 102), dintr-un lat. *adiliāre, de la ilia; și cu atît mai puțin cea a provenienței din halare sau anhelare (Giuglea, LL, II, 39); din pol. odwiać „a sufla” (Cihac, II, 1); sau din sb. dujem, bg. dujă „a sufla” (Scriban), care pare a proveni din rom.

Intrare: adia
  • silabație: a-di-a info
verb (VT102)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adia
  • adiere
  • adiat
  • adiatu‑
  • adiind
  • adiindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • adie
(să)
  • adie
  • adia
  • adie
  • adiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • adie
(să)
  • adie
  • adiau
  • adia
  • adiaseră
verb (VT102)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aduia
  • aduiere
  • aduiat
  • aduiatu‑
  • aduiind
  • aduiindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • aduie
(să)
  • aduie
  • aduia
  • aduie
  • aduiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • aduie
(să)
  • aduie
  • aduiau
  • aduia
  • aduiaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adiaverb

  • 1. intranzitiv (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele se stingea în pîclele vinete ale munților depărtați; o boare răcoroasă începu să adie, tufișurile murmurau în jur. SADOVEANU, O. I 16. DLRLC
    • format_quote Frumoasă ești, pădurea mea, Cînd umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. TOPÎRCEANU, B. 8. DLRLC
    • format_quote Un vînt ușor și somnoros adie Și-n codru prinde frunza să se miște... IOSIF, P. 30. DLRLC
    • format_quote Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449. DLRLC
    • format_quote figurat Un cînt adie-n stepele rusești Și vîntul peste lume-i poartă zvonul. POEZ. N. 16. DLRLC
    • format_quote figurat Concertul de Mozart în re În juru-ți adie. BANUȘ, B. 81. DLRLC
    • format_quote Parcă adie vie mirozna peliniței, izul dulceag, adormitor, al fînului cu sulfină. CAMILAR, TEM. 13. DLRLC
    • format_quote Toți merii grădinilor erau înfloriți și adia dintr-acolo... o mireasmă dulce. SADOVEANU, N. F. 38. DLRLC
    • format_quote Adie de la el un miros ușor de urdă. SADOVEANU, N. F. 13. DLRLC
    • comentariu Persoana a 3-a singular și: adiază. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A cânta cu glas stins. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote tranzitiv poetic Auzi prin aerul nopții tremurînd notele dulci ale unui claviriu și un tînăr și tremurători glas de copilă adiind o rugăciune ușoară. EMINESCU, N. 46. DLRLC
  • 3. tranzitiv regional A atinge ușor. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Oftă amar... și adiă pre copil pe cap. RETEGANUL, P. II 38. DLRLC
    • format_quote Dă să se scoale și, ca să se poată ridica mai repede, adie un scaun cu degetul; atunci toate curțile țîuiesc și degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17. DLRLC
  • 4. intranzitiv A clătina, a mișca ușor. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote [Cu sabia] c-adia Și amenința. TEODORESCU, P. P. 36. DLRLC
    • format_quote Nici moartă, nici vie, Numai din coadă adie (Cântarul). GOROVEI, C. 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.