2 intrări

34 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adăogí vtr vz adăuga

adăugá [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: -ăogá, (înv) -ăoagá, adáoge, (înv) -ăogí, -ugí / P: -dă-u- / Pzi: adáug, adáog, (înv) adăugésc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3).

adăugí vtr vz adăuga

ADÁOGE vb. III v. adăuga.

ADĂOGÁ vb. I v. adăuga.

ADĂOGÍ vb. IV v. adăuga.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

ADĂUGÍ vb. IV v. adăuga.

ADÁOGE vb. III. v. adăuga.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

ADÁOGE vb. III v. adăuga.

ADĂOGÍ vb. IV v. adăuga.

ADĂUGÁ, adăug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a completa cu, a pune în plus. Adaugă zahăr la ceai. [= (în forma adaoge) Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78. ◊ (Cu privire la vorbe, fraze, idei) A spune sau a scrie în continuare sau în completare. Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? ◊ (Urmat de propoziții completive) A adăugat că... 2. Refl. A se alătura, a se așeza pe lîngă, a se alipi, a se reuni. Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. 3. Tranz. (Regional, cu dativul persoanei; atestat în forma adăoga) A agonisi, a dobîndi. Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. – Pronunțat: -dă-u-. – Variante: adaogá, adáog (DUMITRIU, B. F. 92, BENIUC, V. 112, SADOVEANU, N. F. 13), vb. I, adăogí, adăogesc (SADOVEANU, N. F. 6), adăugí (PAS, L. I 159, NEGRUZZI, S. I 140) vb. IV, (învechit și regional) adaóge, part. adaos (ODOBESCU, S. III 10), vb. III.

ADĂUGÍ vb. IV v. adăuga.

Intrare: adauge
adauge
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: adăuga
verb (VT74)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăuga adăugare adăugat adăugând singular plural
adaugă adăugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaug (să) adaug adăugam adăugai adăugasem
a II-a (tu) adaugi (să) adaugi adăugai adăugași adăugaseși
a III-a (el, ea) adaugă (să) adauge adăuga adăugă adăugase
plural I (noi) adăugăm (să) adaugăm adăugam adăugarăm adăugaserăm, adăugasem*
a II-a (voi) adăugați (să) adaugați adăugați adăugarăți adăugaserăți, adăugaseți*
a III-a (ei, ele) adaugă (să) adauge adăugau adăuga adăugaseră
verb (VT327) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăugi adăugire adăugit adăugind singular plural
adauge adăugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaug (să) adaug adăugeam adăugii adăugisem
a II-a (tu) adaugi (să) adaugi adăugeai adăugiși adăugiseși
a III-a (el, ea) adauge (să) adaugă adăugea adăugi adăugise
plural I (noi) adăugim (să) adăugim adăugeam adăugirăm adăugiserăm, adăugisem*
a II-a (voi) adăugiți (să) adăugiți adăugeați adăugirăți adăugiserăți, adăugiseți*
a III-a (ei, ele) adaug (să) adaugă adăugeau adăugi adăugiseră
verb (VT651) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adaoge adaogere adaos adăogând singular plural
adaoge adaogeți, adăogeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăosei adăosesem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăoseși adăoseseși
a III-a (el, ea) adaoge adăogea adaose adăosese
plural I (noi) adaogem (să) adaogem adăogeam adaoserăm adăoseserăm, adăosesem*
a II-a (voi) adaogeți (să) adaogeți adăogeați adaoserăți adăoseserăți, adăoseseți*
a III-a (ei, ele) adaog adăogeau adaoseră adăoseseră
verb (VT74) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăoga adăogare adăogat adăogând singular plural
adaogă adăogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogam adăogai adăogasem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogai adăogași adăogaseși
a III-a (el, ea) adaogă (să) adaoge adăoga adăogă adăogase
plural I (noi) adăogăm (să) adaogăm adăogam adăogarăm adăogaserăm, adăogasem*
a II-a (voi) adăogați (să) adaogați adăogați adăogarăți adăogaserăți, adăogaseți*
a III-a (ei, ele) adaogă (să) adaoge adăogau adăoga adăogaseră
verb (VT327) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăogi adăogire adăogit adăogind singular plural
adaoge adăogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăogii adăogisem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăogiși adăogiseși
a III-a (el, ea) adaoge (să) adaogă adăogea adăogi adăogise
plural I (noi) adăogim (să) adăogim adăogeam adăogirăm adăogiserăm, adăogisem*
a II-a (voi) adăogiți (să) adăogiți adăogeați adăogirăți adăogiserăți, adăogiseți*
a III-a (ei, ele) adaog (să) adaogă adăogeau adăogi adăogiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)