2 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ADÁOGE vb. III v. adăuga.

ADĂOGÁ vb. I v. adăuga.

ADĂOGÍ vb. IV v. adăuga.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

ADĂUGÍ vb. IV v. adăuga.

ADÁOGE vb. III. v. adăuga.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

ADÁOGE vb. III v. adăuga.

ADĂOGÍ vb. IV v. adăuga.

ADĂUGÁ, adăug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a completa cu, a pune în plus. Adaugă zahăr la ceai. [= (în forma adaoge) Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78. ◊ (Cu privire la vorbe, fraze, idei) A spune sau a scrie în continuare sau în completare. Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? ◊ (Urmat de propoziții completive) A adăugat că... 2. Refl. A se alătura, a se așeza pe lîngă, a se alipi, a se reuni. Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. 3. Tranz. (Regional, cu dativul persoanei; atestat în forma adăoga) A agonisi, a dobîndi. Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. – Pronunțat: -dă-u-. – Variante: adaogá, adáog (DUMITRIU, B. F. 92, BENIUC, V. 112, SADOVEANU, N. F. 13), vb. I, adăogí, adăogesc (SADOVEANU, N. F. 6), adăugí (PAS, L. I 159, NEGRUZZI, S. I 140) vb. IV, (învechit și regional) adaóge, part. adaos (ODOBESCU, S. III 10), vb. III.

ADĂUGÍ vb. IV v. adăuga.

ADÁOGE vb. III. v. adăuga.

ADĂOGÁ vb. I. v. adăuga.

ADĂOGÍ vb. IV. v. adăuga.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a pune în plus. ♦ A spune sau a scrie în continuare sau în completare. 2. Refl. A se alătura, a se alipi, a se reuni. [Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugĕre.

ADĂUGÍ vb. IV. v. adăuga.

Intrare: adaoga
adaoga
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: adăuga
verb (VT74)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăuga adăugare adăugat adăugând singular plural
adaugă adăugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaug (să) adaug adăugam adăugai adăugasem
a II-a (tu) adaugi (să) adaugi adăugai adăugași adăugaseși
a III-a (el, ea) adaugă (să) adauge adăuga adăugă adăugase
plural I (noi) adăugăm (să) adaugăm adăugam adăugarăm adăugaserăm, adăugasem*
a II-a (voi) adăugați (să) adaugați adăugați adăugarăți adăugaserăți, adăugaseți*
a III-a (ei, ele) adaugă (să) adauge adăugau adăuga adăugaseră
verb (VT327) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăugi adăugire adăugit adăugind singular plural
adauge adăugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaug (să) adaug adăugeam adăugii adăugisem
a II-a (tu) adaugi (să) adaugi adăugeai adăugiși adăugiseși
a III-a (el, ea) adauge (să) adaugă adăugea adăugi adăugise
plural I (noi) adăugim (să) adăugim adăugeam adăugirăm adăugiserăm, adăugisem*
a II-a (voi) adăugiți (să) adăugiți adăugeați adăugirăți adăugiserăți, adăugiseți*
a III-a (ei, ele) adaug (să) adaugă adăugeau adăugi adăugiseră
verb (VT651) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adaoge adaogere adaos adăogând singular plural
adaoge adaogeți, adăogeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăosei adăosesem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăoseși adăoseseși
a III-a (el, ea) adaoge adăogea adaose adăosese
plural I (noi) adaogem (să) adaogem adăogeam adaoserăm adăoseserăm, adăosesem*
a II-a (voi) adaogeți (să) adaogeți adăogeați adaoserăți adăoseserăți, adăoseseți*
a III-a (ei, ele) adaog adăogeau adaoseră adăoseseră
verb (VT74) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăoga adăogare adăogat adăogând singular plural
adaogă adăogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogam adăogai adăogasem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogai adăogași adăogaseși
a III-a (el, ea) adaogă (să) adaoge adăoga adăogă adăogase
plural I (noi) adăogăm (să) adaogăm adăogam adăogarăm adăogaserăm, adăogasem*
a II-a (voi) adăogați (să) adaogați adăogați adăogarăți adăogaserăți, adăogaseți*
a III-a (ei, ele) adaogă (să) adaoge adăogau adăoga adăogaseră
verb (VT327) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăogi adăogire adăogit adăogind singular plural
adaoge adăogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăogii adăogisem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăogiși adăogiseși
a III-a (el, ea) adaoge (să) adaogă adăogea adăogi adăogise
plural I (noi) adăogim (să) adăogim adăogeam adăogirăm adăogiserăm, adăogisem*
a II-a (voi) adăogiți (să) adăogiți adăogeați adăogirăți adăogiserăți, adăogiseți*
a III-a (ei, ele) adaog (să) adaogă adăogeau adăogi adăogiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)