2 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

acomodáre sf [At: DA / Pl: ~dări / E: acomoda] Deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.) Si: acomodat1, adaptare, obișnuire.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda.Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. – V. acomoda.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda.Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. – V. acomoda.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a (se) acomoda. 1. Adaptare a unui organism sau a unui organ la noi condiții fiziologice și de mediu. ◊ Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. 2. Deprindere, obișnuire, familiarizare, adaptare.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda.Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el.

acomodáre s. f., g.-d. art. acomodắrii; pl. acomodắri

acomodáre s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări

ACOMODÁRE s. v. aclimatizare.

ACOMODÁRE s.f. 1. Acțiunea de a se acomoda; acomodație. ◊ Acomodarea cristalinului = modificare a curburii cristalinului astfel încât imaginea să apară clară pe retină. 2. (Lingv.) Asimilație parțială între două sunete în contact direct. [< acomoda].

ACOMODÁRE s. n. 1. acțiunea de a se acomoda; acomodație. ♦ ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului. 2. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul. 3. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct. (< acomoda)

acomodare f. 1. potriveală, învoire, împăcare; 2. Gram. potrivirea sunetelor: tidvă — titvă, umplu—împlu.

acomodá vr [At: DA / Pzi: -déz / E: fr accommoder, lat accommodare] A se deprinde cu noi condiții (de viață, de muncă etc.) Si: a se adapta, a se obișnui.

ACOMODÁ, acomodez, vb. I. Refl. A se deprinde cu noi condiții de viață, de muncă etc; a se obișnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare.

ACOMODÁ, acomodez, vb. I. Refl. A se deprinde cu noi condiții de viață; a se obișnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare.

ACOMODÁ, acomodez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «la») 1. A suferi unele modificări în procesul adaptării la noi condiții fiziologice și de mediu. 2. A se deprinde cu noi condiții de viață; a se obișnui, a se adapta. A se acomoda la o situație. ♦ A se împăca, a se învoi. M-am acomodat ușor cu metoda lui de lucru.

ACOMODÁ, acomodez, vb. I. Refl. 1. A suferi unele modificări în procesul adaptării la noi condiții fiziologice și de mediu. 2. A se deprinde cu noi condiții de viață; a se obișnui, a se adapta; a se împăca, a se învoi. – Fr. accommoder (lat. lit. accommodare).

acomodá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se acomodeáză

acomodá vb., ind. prez. 1 sg. acomodéz, 3 sg. și pl. acomodeáză

ACOMODÁ vb. v. aclimatiza.

ACOMODÁ vb. I. refl. 1. A suferi modificări prin adaptarea la anumite condiții fiziologice și de mediu. 2. A se obișnui cu condiții noi de trai; a se adapta. ♦ A se împăca, a se învoi. [< fr. accommoder, cf. it. accomodare, lat. accommodare].

Intrare: acomoda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acomoda acomodare acomodat acomodând singular plural
acomodea acomodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acomodez (să) acomodez acomodam acomodai acomodasem
a II-a (tu) acomodezi (să) acomodezi acomodai acomodași acomodaseși
a III-a (el, ea) acomodea (să) acomodeze acomoda acomodă acomodase
plural I (noi) acomodăm (să) acomodăm acomodam acomodarăm acomodaserăm, acomodasem*
a II-a (voi) acomodați (să) acomodați acomodați acomodarăți acomodaserăți, acomodaseți*
a III-a (ei, ele) acomodea (să) acomodeze acomodau acomoda acomodaseră
Intrare: acomodare
acomodare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acomodare acomodarea
plural acomodări acomodările
genitiv-dativ singular acomodări acomodării
plural acomodări acomodărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)